Tu stii sa canti ca Mozart?

- Moaaaama! ui ba ce bucatica a intrat. Uhh! da ce delicat pasesti pisicuta!

- Taci ba, tarane! Scuza-l pe vagabontul asta. Eu nu-l cunosc, nu stiu cine ii. Esti foarte frumoasa si asta tampeste cand vede fete!

- Ce romantic ii baiatu’ meu!!

-Taci ba!

- Fa ba ca lupu’ sa vada ca esti romantic!

- Fa tu, ba!

-  Vrei sa o combin eu? Fa ba ca lupu’ sa vezi ca se suie pe tine! Fa ba ca lupu’ ca se duce!

- Te rog sa nu faci ca lupul!!!!!

- Nu faceam, asta ii prost! L-o scapat ma-sa in cap.

- No’ fraiere ca nu vorbeste cu tine!!! Du iu spic engleza? Ii rea pisicuta! Canta-i  sa o imblanzesti si sa o cuceresti! Canta ba! Sa stii ca baiatu’ asta are o voce ca Mozart! Nici nu faci diferenta! Are cultura!

-  /\/\/\________

- Canta ba la fata! Ii mai rusinos el. Canta ba, Mozartule!

- Da ce canta ba Mozart?

- Canta ba, ui ca a pleacat! Dute dupa ea!

- Da nu pot ba sa cant din mers. 

Nothingness

- Luam taxiul din fata?

- Ai vazut ce frumos arata  campusul inainte de rasarit?

- Vrei pe jos, asa-i?

- Uite ce frumos ninge!

- Bine, hai! Da-mi mana. Ea e inghetata, dar ea vrea pe jos! Treci in buzunarul meu!

- Tu de ce esti  cald tot timpul?

- Am masa musculara si arderea mai mare.

- Nu ma chiar asteptam la un raspuns, dar am observat si singura  ca faci sala de la gradi probabil!

-  Dormi la mine!

-  Cum ma cheama?

-  Of! stiam. Nu mai rade de mine! Era galagie in club. E vina ta! Ai zambit asa mult ca nu m-am mai putut concentra. Zi-mi macar cu ce litera incepe!

- Asa ma gandeam si eu! Noapte buna.

- Stai! cum te cheama?! Te sun dimineata cand dormi mai bine si iti zic toate numele!

- In primul rand e deja dimineata si in al doilea rand nu ai numarul meu, dar imi place subtilitatea ta!

-  Nu am numar de telefon, nu am nume sa te caut pe facebook. Cum te mai vad?

- De ce vrei sa ma mai vezi?

- Esti dulce! Esti ca o papusa si ui ce frumos zambesti tot timpul!

- Nu-mi mai spune papusa!

- De ce nu?

- Ma simt ca … de plastic.

- E ca si cum ti-as zice eu ca esti bunoc cu patratele! Nu te face sa te  simti… scanat ca un obiect. Folosit?!

- Ma refeream ca esti frumoasa si usor de mutat, dar multumesc!

- Usor de mutat? Acum mai sunt si mobila?!

- Esti usoara!

- Vezi ca asta e cu doua taisuri! Nu-ti continua ideea, te rog!

- Ma enervezi, tu! Esti usurica, adica te pot ridica de parca nu cantaresti nimic. Hai dormi cu mine! Promit ca nu-ti fac nimic.

- Noapte buna! mi-ai spus in primele doua ore sa nu am incredere in tine niciodata, te-ai sapat singur.

- Stai! da-mi macar numarul tau!

- Cum ma treci in telefon? nu-mi stii numele.

- O sa te gasesc oricum! Cate fete or avea  facebook?

………………………………………………………………..

- Ai vazut ca te-am gasit?! Acum iti stiu numele intreg, numarul, la ce scoala inveti, pe sora-ta! Tu nu-mi  stii nici macar numele meu de familie! Acum sa vezi si tu cum m-am simtit eu ieri.

- Mi-ai cerut prietenia pe facebook. Iti stiu si zodia deja!

-Of! ce m-am grabit!

…………………………………………………………………

-  Vrei sa o vezi?

- Nu!

- Te deranjeaza ca am poze cu ea?

- Nu!

- Vrei sa le sterg?

- Nu!

- Tu ce vrei?

- Vreau, dar nu cu tine.

- Stii ca o sa te atasezi de mine, nu?

Tace. Zambeste.

-Deja te-ai atasat?

Isi umezeste buzele, se uita in alta parte zambind.

- Tu, sa nu te indragostesti de mine!

Zambeste isteric, isi musca buza, nu rezista, pufneste in ras! El se uita buimac la ea, era pregatit sa o vada plangand sau cel putin ofticata. Se  ridica stand sprijinit in coate sa o priveasca mai bine. Rade cu pofta! se potoleste, se uita la el si incepe din nou.

- Poti sa porti o conversatie serioasa? O sa te vad vreodata serioasa?

-Stai! lasa-ma sa ma concentrez. Isi face vant cu mana sa inlature lacrimile de ras si inspira- expira! mai scapa cate un zambet zgomotos, la fel cum dupa ce ai plans prea mult, te opresti, dar mai suspini uneori resemnat. Dupa multe incercari esuate de a-si tine colturile gurii drepte, isi acopera gura cu ambele maini si ridica umerii neajutorata.

- Nu poti sa nu zambesti?!

- Hai ca asta a fost tare! ca in filme! auzi ca sa nu ma indragostesc de el!  si rade din nou dupa care zice dintr-o data cu o voce grava si o lipsa desavarsita de zambet “nici tu de mine”… si apoi rade din nou.

……………………………………………………………………………………………..

- Esti bine?

- Da, de ce nu as fi?

- Nu stiu, pari abatuta.

-  Probabil pentru ca ai adormit cu mana pe mine si nu m-am putut misca. Ai bratul foarte greu.

- Esti bine sigur?

- Da!

- Nu poti ascunde totul dupa zambetul ala al tau! Iti vad in ochi.

…………………………………………………………………………………………..

- Tu despre ce scrii?

- Poftim?

- Blogul.

- De unde stii ca am blog?

- Mi-ai spus ca asa ai aflat de  Africa. Deci despre ce scrii?

- Gandurile mele personale.

- Imi dai sa citesc?

- Nu! de ce ai vrea sa citesti?

- Sa vad cum gandesti. O sa scri si despre mine?

-Nu!

-De ce nu?

- Vrei?

- Tu ai scris deja?!

- Nu am scris!

- De ce? Nu sunt destul de bun?

- Ti-am mai spus ca esti bunoc!

-  Doar atat? Tu chiar crezi ca nu am sentimente?

- Asa te-ai descris. “Sunt rau! sa nu ai incredere niciodata in mine!”  Nu vrei relatii ca nu ai incredere in fete. Esti chiar misogin uneori.

- Hai no! chiar asa nemernic am fost cu tine? Crezi ca daca sunt inalt, “cu patratele” eu nu am sentimente?

- Esti nemernic cand iti zic ca mi-e sete si imi intinzi bidonul de 6 l de apa fara pahar. Esti nemernic cand iti zic ca am fost rapita si tu zici sa-i spun rapitorului dupa ce termina cu mine sa ma aduca la tine crezand ca glumesc si nu m-a chiar luat unu pe sus si m-a dus 50 m in brate ca sa dansez cu el intr-un local.

- Da credeam ca ai zis asa numa…

- Dupa ce ai aflat ca e adevarat mi-ai spus sa-mi bag doua caramizi in buzunar sa nu ma mai poata ridica lumea. Unde iti erau sentimentele atunci?

……………………………………………………………….

-  Cu toate prietenele mele ne-am indragostit asa rapid.

- Eu nu sunt prietena ta!

-  Ai vrea?

- Nu! dupa cum ti-ai descris fosta, mi-e si frica sa fiu vazuta langa tine. In plus, e  destul de evident ca inca nu ti-ai revenit. Ai cheia de la camera ei legata la breloc, mi-ai vorbit de ea de fiecare data. Stiu ca ai fost ranit si ti-ai pierdut increderea in tot genul feminin. Nu-mi place cum gandesti sau ca esti razbunator si porti pica oamenilor.

…………………………………………………………………………………..

- Stii ca nu te-am vazut niciodata ziua?

-  Poate sunt urata si nici nu stii!

- Nu esti! te-am vazut la lumina becului.

- Nu e acelasi lucru! La lumina naturala am alte reflexe la par si alta culoare!

- Imi place parul tau ondulat! Si ochiii tai. Esti asa alba si mica, fragila. Mi-e frica sa te iau asa calumea in brate. Am impresia ca toata te rup. M-am obisnuit cu tine.

- Nu te indragosti!

- Stai linistita, nu ma indragostesc! Tu sa nu te indragostesti!

- Promit!

- Esti asa derutanta! Cand te-am cunoscut erai asa tacuta si cumintica. Abia daca ai scos un cuvant. Dupa ce ne-am cunoscut mai bine am crezut ca am dat de dracu! Eram sigur ca o sa ma suni, ca o sa-mi apari la usa. Da nu esti deloc sufocanta! Daca nu te sun eu, tu nu suni deloc.

-  Nu ma atasez asa usor de oameni! Sunt mai mica poate, dar imi port singura de grija! Daca vreau pot sa te bat si pe tine!

- Asta vreau sa o vad! Nici nu ma poti clinti de pe loc decat poate daca stau intr-un picior si ma iei prin surprindere!

- Asta suna clar a invitatie! Pregateste-te sa iei bataie de la o fata!

- Nu tii pumnul bine! Nu mai da ca te lovesti. Stai sa-ti arat cum. No, incearca acum, pe urma ma duc sa-ti aduc compreasa.

… Te mai doare? Da sa pup!

…………………………………………………………………………………………

-Tu daca nu te uiti la mine stii cum arat?

-Cum sa nu stiu?!

- Inchide ochiii!  Imagineaza-ti fata mea! poti?

- Da bineinteles ca  pot!

-Si cand nu sunt aici, iti amintesti cum arat?

-Da! stiu cum areti!

- Eu nu pot sa te tin minte. Acum ma uit la tine, dar daca ma intorc cu spatele, nu-mi pot imagina fata ta. Ai putea sa-mi zambesti si tu mai mult, poate iti retin macar zambetul!

- Fa-ma sa zambesc!

-  To do list: cumpara  banda adeziva si lipeste-i un zambet!

……………………………………………………………………………………………

-Ti-ai uitat ceva la mine! trebuie sa revii!

- Ce am uitat?

- Inima si o cheita… si crema in baie.

I met my old lover on the street last night

Aproape adormit, dar desprins de tot ce este  firesc. Parca plutesti, usor, gratios, mai linistit si fericit decat credeai vreodata ca suporta firea ta sa fie.

Deodata un sentiment  violent  care te smulge brutal  din abisul acesta de placere prin senzatia de cadere in gol nu numai ca iti strapunge, dar iti alunga fericirea aceasta puerila  si iti aduce spaima in suflet.

Cunosti  visul acesta? Bineinteles ca stii!

 Iti imaginezi cum ar fi sa ai sentimentul acesta  cand esti  treaz, in timp ce existi, mergand pe o strada din lumea reala cu oameni care te privesc?

Cel mai frustrant mi s-a parut faptul ca nu puteam sa ma zbat si nu aveam unde sa cad mai jos de asfaltul de sub talpile mele in timp ce sufletul  mi se lovea agitat de peretii interiorului meu incercand cu disperare sa se prinda de o ramasita de liniste facuta adineauri praf si tandari.

Cred ca in aceast razboi interior, mi-a  fost lovita inima din greseala, fiindca ochiii aproape puteau sa  vada  conturul ei  luptandu-se sa evadeze afara din piept.

 Cu genunchii tremurand, pasi nesiguri si o respiratie greoaie, inaintam in mers, dar mintea mi se golea tot mai rapid.

Eram aproape sigura ca il cunosc de undeva. Dupa felul in care a incremenit in fata mea mi-am dat seama ca si el ma recunostea de undeva. Abia cand am trecut unul pe langa celalalt, dupa ce i-am inhalat parfumul atat de cunoscut odata, mi-am amintit.

…Doar  dragostea neimplinita poate fi romantica!

When you know you should plead guilty in open court

De prea putine ori ai fost frumoasa si de prea mult timp esti inuman de respingatoare.

Ti-o zbiara si oglinda pe langa care treci, fara sa o mai privesti. Degeaba incerci sa iti ascunzi chipul pentru inca o zi sub droaia de par,  sau corpul sa-l ratacesti in niste haine largi si zdrenturoase, care nu ar vrea sa-ti stea atat de aproape, dar totusi ar fi o crima de neiertat sa-ti dezgolesti trupul…

Nu sunt sigura daca starea aceasta s-a infiltrat din exterior in interior prin pielea-ti odata alba si fina sau daca a izvorat din interior si ti-a inundat si exteriorul cand a fost prea mult.

Prefer sa fiu urata pe dinafara decat sa-mi stiu inauntrul, ego-ul manjit cu dispret de sine .

[ Si totusi mi-e dor sa mi se spuna ca sunt frumoasa, sa ma simt, sa fiu.] .

 

Fara ironii, doar clisee

Acesta este mesajul acela lung, lung…

As minti daca ti-as spune ca nu stiu ce vrei sa auzi de la mine sau  cum ai vrea sa fiu.

Am inteles prea bine ce simti si ce anume cauti. Poate ma incadrez in standardele “ei” si poate mi se potriveste si pantoful lui cenusareasa. Poate e coincidenta sau probabil chiar sunt fraiera! S-ar putea sa fie si ceva cu orgoliu sau incapatanare, dar nu vreau sa intru in detalii.

Stii foarte bine ca nu mi-a mers tocmai bine in ultimul timp. Nu ti-am povestit multe, dar ti-am pictat imaginea de ansamblu. Am omis detaliile cele mai importante ca sa nu devin scriitoare de povesti dramatice.   Ce e rau, prefer sa pastrez pentru mine si sa ofer lumii ce am mai vesel si bun. Suna ca si cum m-as priva de fericire sa i-o ofer altcuiva. Nu e chiar asa. Dar nu vreau pe nimeni care sa se gandeasca la mine ca la o poveste tragica. La fel cum nu vreau nici filmuletul acela post mortem cu poze nereusite si traditionala melodie muribunda! ["You shook me all night long!!!!" si numai poze pentru care nu m-as intoarce sa  bantui frustrata! ))) ] Ar mai fi multe de spus si nu neaparat rupte din basme; Poate mai mult decat mi-ar permite timpul, de cat as fi in stare sa ma aud spunand cu voce tare sau cat, dar mai ales ce ai rezista sa asculti…

Eu am acceptat faptul ca sunt intr-un impas, ca nu ma pot implica, ca nu ma pot atasa, ca nu pot fi nici fericita, dar nici trista. Inca incerc sa imi dau seama cum se poate una ca asta. Tu nu vrei sa ma lasi. Probabil acest mesaj nu o sa iti aduca aceeasi satisfactie care ti-a adus-o primul mesaj care l-am lasat aici pentru tine. Imi pare rau! Stiu cum va fi. Nu pot spune ca nu ma enerveaza la culme ca o sa ma excluzi de tot din cercul de prieteni poate chiar de cunostinte, cum stim ca ai mai facut. Nu ma compar cu nimeni! Departe gandul de mine! E alta poveste, din alta oala mai mare. Probabil nu o sa ne mai vedem cativa ani. Cand o sa te intorci tu, eu o sa fiu in Africa!

De cand te cunosc cel mai frecvent te-am auzit spunandu-mi cat de copila sunt, cat de naiva si netrecuta prin viata. Daca ar fi acesta  pacatul meu cel mai mare, atunci acesta ar si ramane! Promit ca nu o sa iti spun niciodata sa iti mentii visele realiste! Ce daca sunt marete, ce daca s-ar putea sa doara cand se sparg de nerealizare? O sa le lipesc la loc si o sa imi vindec orice taietura s-ar putea sa imi provoace cioburile lor. In fond cioburile aduc noroc! Daca nu incerc, cum o sa stiu daca as fi putut? Da! ai dreptate chiar suna a citate care le posteaza lumea la status!

Dar nu asta vreau sa spun!

Ceea ce nu am spus inca la nimeni, este ca am primit bursa. Mi-au spus la interviu ca sunt ceea ce cauta, au nevoie de entuziasmul, optimismul si puterea mea pentru ce urmeaza. La inceput se temeau ca sunt prea fragila sau sensibila, dar se pare ca aparentele inseala sau sunt prea convingatoare cand singura unealta de lucru imi este cuvantul. Am depus o garantie si am semnat un contract. Cert este ca pe 1 mai, din Bucuresti decoleaza un avion spre Londra-India- Africa si apoi Londra definitiv. Mi-au promis ca o sa fiu in el daca imi rezolv problema personala pana atunci…

Nu ma astept sa ma intelegi cum pot sa renunt la scoala,  ca sa merg in jungla sa ajut pe altcineva sa invete. Nici maica-mea nu intelege si ea nici nu cunoaste detaliul cu scoala. Mi-a enumerat pana si soarele ca factor negativ sa nu plec. Bine ca nu i-am spus ca ma numar deja printre cei 1% oameni care au noroc, ca nu se mai oprea din plans.

In fine, nici asta nu vrei  tu sa auzi de fapt!

Erai intrigat de “very”-ul meu. Pe moment ti-am scris ce ai vrut sa citesti. Nu m-am gandit la “in ce fel” ai intrebat tu, sau ce litera din alfabet ai vrut sa-mi fi. Am spus-o si inca e adevarat din punctul meu de vedere, acela pe care nici macar nu am curajul sa il asez in vorbe scrise sau vorbite.  Imi pare rau ca sunt aproape cum vrei tu, dar ca te fac sa te simti asa de neimplinit. Sunt intr-adevar retinuta din toate punctele de vedere. Uneori stiu ca par insensibil de rece si ezitanta. Nu o fac in totalitate intentionat. Chiar nu sunt buna sa-mi exprim sentimentele. Nu vreau sa fiu! Si oricat de mult urasc despartirile, de orice fel, intr-un fel urmeaza una. Mi-ar place sa povestim in ultima zi fata in fata si sa nu ramanem cu gust de drama sau impresia ca suntem suparati unul pe celalalt (unul intotdeauna mai mult decat celalalt). Ramane la aprecierea ta.

Daca te-am suparat prea tare, si nu vrei, sper ca stii ca imi pare rau, ca iti doresc succes, noroc sa iti iei si tu masina ) si sa ramai la rezolutia de anul nou, cel mai… plus  o nerealista saptamana de mai ca ai pierdut asa zisul pariu!!!!

Parolat: Altceva

Acest post este protejat de parolă. Ca să-l vezi, te rog introdu parola:

Parolă:

My earthquake wakes me from a sleep that never comes

Cu  rafala  respiratiei mele le trimit invartindu-se intr-un dans, in care legea gravitatiei nu exista, spre destinele lor inexacte. Parasute micute se inalta in vant increzatoare si gratioase pierzandu-se senin in albastrul cerului.

La fel este si in viata. Ne trezim prinsi de un  vartej scapat de sub control si nu putem face decat sa speram la o aterizare lina.

Unele prietenii prind radacini, dar altele nu.

Este tragic si minunat.

Le urez noroc in timp ce ma intorc si caut inca un  buchet de vise.

Mos Craciun,sa-mi aduci fericirea inapoi!

-Alo?!

-Da?!

-Vreau sa fiu iar copil!

-Ce? adica, ce s-a intamplat?

-Tu nu vrei sa fi iar copil? Sa nu ai griji, sa fi tot fericita?

-V-ati certat?

-Da! adica nu tu, nu-mi raspunde la telefon! Vreau  la mami acasa! mi-e foame si nu gasesc cutia de chibrite. Hai la mine ca nu vreau sa fiu singura! am nevoie de tine.

-Stai sa iau niste chibrite!

cine dracu o inventat baietii?!?!!??!!?(don’t drink and let your friends write)

DRacu!!!

nu ne traba ficiori….vrem poze cu tztazteeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!

vreau sa se micsoreze distanta dintre cj si cine vreau eu

nici nu-s inalti si au pretentii! barbatii care nu-s inalti nu-s barbati! is degeaba! un fel de surori ce ne intind paru si ne spun ca suntem speciale

Who’s your person?

Pe cine suni la 3 dimineata  fiindca nu poti dormi?

Cui ii spui toate gandurile fara sa-ti fie frica ca te va judeca?

Cu cine ar trebui sa te blochezi in lift ca sa nu-ti fie teama sau sa te plictisesti?

In fata carei usi poti sa gasesti mereu un zambet si ajutor fie ca e pentru indicatii sau pur si simplu ca nu poti dezsuruba  capacul borcanului?

Dar mai ales pe cine suni sa vina sa te ia intr-o noapte de la spital?

…Probabil ca ar fi venit oricine  ar fi primit telefonul. Adica cel putin asa cred, mai ales ca la spital m-a dus un strain pe care nu l-am mai vazut in viata mea. Nici nu stiam ca trebuie sa ajung la spital daca nu mi-ar fi spus. Dar a venit si a stat cu mine o ora si 45 de minute  la urgente. Pur si simplu si-a amanat seara pentru mine,  desi am insistat ca nu trebuie sa ramana.

M-a intrebat daca nu vreau sa sun pe cineva cunoscut care sa ma faca sa ma simt mai in siguranta. Adevarul este ca printre toti doctorii si asistentele care se invarteau in jurul meu destul de nestiutori si cu obiecte ascutite, m-ar fi ajutat mai mult un chip cunoscut. Stiam si care chip,doar ca nu mai e o optiune.  Tot timpul cat am stat cu acul infipt la 2 mm de ochi ma gandeam la cateva lucruri:

1) daca orbesc, nu vreau sa orbesc, ?!

2)oare o sa am caine  ce ma va plimba sau baston?

3)daca orbesc nu mai pot conduce

4) daca orbesc o sa ma calce masina prima data cand ies singura.

5) pe cine sun sa vina dupa mine?

Concluzia doctorului: Nu o sa orbesc prea curand.

Cand am ajuns la camin  inca ma gandeam pe cine sa sun sa vina sa ma ia, cum am promis strainului ca voi suna. 

Once you have a child, suicide is not an option anymore

Imi dirijez singura propriul circ din cap.

Chiar daca urasc ceea ce-mi spui, pot sa zambesc!  Cand sunt tacuta, sunt puternica.

Incearca-ma: Da-mi foc si voi adormi linistita de durerea ce-mi rasuna in cap si minte.
Ineaca-ma in tacere si o sa plutesc dintr-o data. Pot  sa ma desprind dintr-o privire de tot ce inseamna realitate.

Poftim, foloseste-mi inima ca si carja pentru a iti sprijini orgoliul si spera ca nu ma voi indragosti nicicand.

I’m not ok

-Nu, nu sunt bine!

Dar voi fi….

O sa fiu bine!

 

Captured truths

Sunt lucruri despre  care crezi că nu ţi s-ar putea întâmpla ţie niciodată, cel puţin nu de data asta. Trăieşti cu siguranţa şi încrederea neştirbite până în momentul când te trezeşti cu picioarele împotmolite pâna la genunchi în nisipuri mişcătoare…

Tot ce a fost odată “sfânt” se preschimbă în ceva profan sub ochiii mei, deodată goi. Veştezeşte odată cu toamna si ultima bucată dintr-un om cu principiile călcate în picioare,  dese ori bătucite- făcute una cu asfaltul, alte ori cioparţite ca într-un masacru sadic.

E un adevărat spectacol: trist, dar mai ales jalnic, lipsit de orice graţie să stai lângă cineva doar privind cum i se stinge lumina din ochi.

Am început să detest fiecare gând  murdar ce-mi străpunge mintea, dar mai ales  imaginea ce mi-o proiectează, iar gustul de lacrimi din gat îmi provoacă greaţă.

-Nu ai învaţat că nu are rost şi nu aduce nimic bun să te spânzuri de ceva ce s-a pierdut cândva când aveai garda lăsată jos?

-Undeva în interiorul tău recunoşti că te aşteptai la o detronare. Urmeaza abdicarea?

Urăsc când “oamenii răi” au dreptate. Mă simt cum s-ar spune- ca ultimul om!

 

 

Stand and feel your worth

Ştii cum e când ştii ceva ce nu ar trebui să ştii, dar nu poţi spune nimănui că ştii? Ai putea spune doar că s-ar schimba destul de multe. Ai dezamăgi, ai trăda şi în final cu ce te-ai alege? Câteva simpatii mai puţine, prietenii puse la încercare, relaţii destrămate pentru jumătate de conştiinţă împăcată.

Probabil oricine altcineva ar spune fără să stea pe gânduri. Dintr-o singură răsuflare te-ai putea elibera de toată povara ce s-a aşezat cu posteriorul ei greu pe sinapsele tale si se hintă în neuronii tăi. Te macină pe dinauntru, te torturează până la lacrimi fără pic de milă, îţi şubrezeşte zâmbetul cu câte un adevăr, un gest … pâna când buzele îşi pierd sensul rămânând doar o cicatrice cu colţuri aplecate ce nu cere îndurare.

Tu de ce te temi? Eu aş spune! Eu am spus deja. E rândul tău!

Nu o vei face niciodată, nu-i aşa?! Nu-i mai pune pe alţii înaintea ta. Dar tu eşti prea puţin egoistă! Ar trebui să fii mai rea!

Mai bine îţi descarci furia in propriile ziduri fisurându-le pe dinauntru? Aproape ca troienii. Te prefaci că nu ştii că laşi duşmanul să-ţi pătrundă tot mai adânc. Dar spune-mi, ce vei face când va sfâşâia calul şi-ţi va nimici mica ta lume? Unde te vei ascunde atunci?

De câte ori poţi să-ţi construieşti zâmbetul din temelii şi din nimic?

Ştiu! De  fiecare dată. Eşti puternică, dar foloseşte-ţi puterea şi să te aperi, nu doar să te reinventezi!

Eu mai bine fac plajă la umbră deasă…

-Imi alunecă sutienul, eu il dau jos!

- Tuuuuuu!!!!!!!

- Oare de ce se uită ăia asa insistent la noi?

- Nu stiu, dar am vaga impresie că are legatură cu faptul ca ti-ai dat jos sutienul in fata primariei in plină zi!

- No scuză-mă da nu-l mai suportam. Nu cred că a văzut careva oricum.

- Mi-e poftă de inghetată.

- Taci si mănancă-ti bomboana!

- Nu vrei inghetată?

- Mi-e lene!

- Hai cu mine pană acolo sa-mi iau inghetată că e prea cald.

- Nu vreau sa ma misc nici o secundă. Mi-e lene să vorbesc. Nu mai vorbi cu mine!

………….

- Cand te-am văzut ca ai ajuns acolo si nu era nimeni la inghetata, imi venea să rad de tine de numa! Am vrut sa iti trimit mesaj sa zic ” FRAIERA! hahaha “, da e prea cald si trebuia sa deschid geanta, să scot telefonu si să mai si scriu, asa ca te-am asteptat pana te-ai intors sa rad de tine, da nu-mi vine si nu pot că mi-e prea lene.

- Vrei si tu?

- Tu nu intelegi ca mi-e asa lene ca mă enervează gravitatia?!

- Cum e posibil asa ceva?

- Mi-e lene si mă enervează să stau pe banca asta in fund.

- Hai să căutăm umbră mai deasă! Te-o stricat la cap soarele ăsta!

…………..

Dupa 5 minute de ras bleg persistent:

- Se vede ca mi-e lene?

Kill me with contempt! The kindest blow….

Data viitoare cand te voi tine  in mana o sa fiu  rabdatoare, o sa-ti studiez fiecare detaliu . Cu ochiii inchisi usor si balnd si lent in timp ce simt mangaierea vantului cum mi se unduieste pe fata si lumina calda a ultimei raze de soare imi danseaza pe pleoapele inchise , imi voi pregati  respiratia pentru suflarea eliberatoare.

Nu va fi o suflare obisnuita. Va fi suflarea care va desprinde sufletul ce va pluti precum cea mai salbatic de delicata nota muzicala prin vazduh. Incet, lin, curgand pe simfonia vantului, cate o dorinta va seduce petala facand dragoste, contopindu-se,devenind acel ceva care  imi va  purta toate sperantele si visele pe aripile vantului, lasandu-ma intr-un  extaz tradat de propriul zambet si stelutele din ochi.

In schimb, daca o petala imbracata intr-o dorinta va zbura purtata de vant  inspre mine, o voi prinde, o voi asculta  apoi o voi  indruma spre taramul magic unde toate dorintele se implinesc.

Dandelion blow…this is how I feel it!

Another kind of taint

Nu sunt o persoana increzatoare.

Stiu ca sunt inteligenta, dar nu in felul care se pune sau conteaza.

Am descoperit ca pot citi oamenii ca si cartile, dar imi lipsesc cuvintele…

Sunt  doar amuzanta cand si cat vreau.

Nu cred ca sunt nici macar frumusica.

Merg cu capul plecat si mai nou orasul mi-a furat zambetul. Nu mai simt nevoia sa zambesc in troleu.

Cred lucruri groaznice despre oameni, sunt aproape  paranoica.

Era un timp cand imi puteam stapani emotile, acum… nici macar pe aproape. Simt  nevoia de a primi si de a darui afectiune.

Nu sunt cat  as vrea sa fiu de… de treaba nici macar  la fel de inocenta precum ma crezi.

Sunt o contradictie pentru tot ceea ce sustin, in ce cred sau vreau sa fiu.

Sunt cea mai mare visatoare cu o motivatie care lasa de dorit.

Singura, nu sunt buna de nimic,  sunt foarte exigenta cu mine si analitica.

Cum as putea fi mai increzatoare sau mai mandra de ceea ce sunt, constienta fiind de toate gandurile dezgustatoare pe care le-am  gandit sau facut …

My brain is a wild jungle:”Monkey Monkey Underpants”

Nu am privit mai niciodata pe geam,dar acum, cand laptopul e mort,castile nu functioneaza si telefonul tace in buzunar, nu-mi ramane decat sa privesc in gol 3 ore sau la fata care doarme pe locul meu de cand am urcat in tren.

…Deci, ma uit pe geam. Nu-mi pare nimic cunoscut. Hiiii!!! Daca am gresit trenul?! Intotdeauna cand se intampla sa calatoresc singura cu trenul, sunt absolut sigura ca nu am nimerit trenul bun sau ca va deraia de pe sine…accident… chip de nerecunoscut. Am nevoie de un gand nou! Hopa, copacul asta imi pare cunoscut. Inseamna ca am mai fost candva pe aici. Stiu! O sa ma gandesc la copaci! Imi plac copacii, dar cel mai mult imi plac salcamii.Probabil fiindca se gasesc cel mai adesea pe langa lacuri. Imi plac lacurile. Imi plac apele in general, in special marea. Imi plac valurile. Valurile mari ce ti se sparg in piept. Valuri mari ce te doboara, la propriu, nu metaforic vorbind. [Oare pe unde suntem?] Imi plac valurile dar nu si soarele. Adica imi place, lui nu-i place de mine! Apropo de soare de ce nimeresc mai tot timpul pe partea  cea mai insorita?! Pentru ca esti dezorientata: nu stii care este N-E-S-V…

Nu esti convinsa nici daca ai nimerit trenul. [Nu te uita pe geam, te panichezi!] Hiiiii!  Aici cu siguranta nu am mai fost! Mai suntem macar in Romania? Ma conving repede…uite drumul de pe gropi, uite si trunchiul de copac prabusit peste sinele de tren, uite si doi tiganusi,  care cersesc manerul metalic de la geamantanul meu, sa-l duca la fier vechi. Suntem absolut in Romania!  Ceea ce e bine, e un inceput. [Stam incredibil de mult pe loc]. Femeia asta a  trecut deja de doua ori pe langa mine si de fiecare data m-a lovit cu geanta in care sunt mai mult ca sigura ca face trafic de caramizi! S-a uitat la mine de parca eu i- am atacat cu capul/umarul  geanta si asteapta sa-mi cer scuze. Si am facut-o primele doua dati, nu am de gand sa o fac si a treia oara! Ma uit urat!O amenint din priviri ca stiu despre traficul de caramizi din geanta ei! Ea se uita mai urat dupa care isi intoarce posteriorul ofensat!

In timp ce ma uit urat am un singur gand in cap:”Tu nu stii sa te uiti urat!”

Ma agat de gandul asta! In curand voi sta in bratele cuiva care crede despre mine ca nu  stiu sa ma uit urat. Imi plac bratele acestea. Sunt calde, intelegatoare si protectoare. 

*Tipa asta doarme mult, doarme pe locul meu! Pe locul ei isi tine geamantanul imens de care isi sprijina capul.Poate si-a ratat statia.

*Sper ca nu am gresit trenul… 

The loneliest feeling

Cel mai pustnic sentiment din lume este acela când eşti singurul ce stă in picioare ȋn timp ce restul sunt aşezati. Când toată lumea se uită la tine şi spune “Ce se ȋntâmplă cu ea?”

Ştiu cum se simte!

Să umbli pe o stradă pustie, ascultând sunetul propriilor tăi paşi. Obloane ȋnchise, ziduri ridicate, uşi ȋncuiate.

Şi nu eşti sigur dacă te ȋndrepţi ȋnspre ceva sau dacă te ȋndepărtezi…

Dar tot ce trebuie să faci este să baţi la o uşa şi să spui, “Dacă mă laşi să intru, o să trăiesc cum vei vrea tu să trăiesc, o să gândesc ȋn felul cum vrei tu sa gândesc,” şi toate zidurile se vor dărâma, obloanele se vor deschide şi nu vei mai fi singur niciodată…

 

Bad timing

Lupta cu timpul continua. Stii cum unii spun ca respiri aer? De fapt respiri timp. Ceea ce ne inconjoara, ceea ce nu vezi, dar simti in mii de feluri, este timpul. Timpul este un individ ce nu cruta nici cea mai mare si tare stanca. Isi pune amprenta peste tot, si ne manjeste cu riduri si batranete!  Timpul este conducatorul lumii,deloc modest, bogat si lacom.

Timpul nu mi-a fost adesea  cel mai bun prieten. Niciodata nu pare sa existe  momentul potrivit pentru mine. Cineva va iesi necastigator. Daca ai noroc, vei fi doar tu, dar rar cad capetele singure…

Am incercat sa ma sincronizez cu timpul, dar nu-mi pot iesi din ritmul meu, asa ca daca vrei sa invinovatesti o persoana , eu sunt aceea care intarzie, sau ajunge prea repede, cea care isi da seama prea tarziu, cea care pierde timpul in loc sa se imprieteneasca cu el, deci eu sunt ea. So, yes! I am a sinner once again!

Inca de cand eram mica, tin minte ca mama a intrat peste mine in camera inainte sa ascund cioburile bibeloului ei preferat, inainte sa ascund creioanele de ceara ce mi-au servit drept instrumente pentru pictura murala si inainte sa imi rujez obrajii, dintii buzele de copilita de 5 ani cu rujul ei rosu aprins.

La fel s-a intamplat si in clasa a 4-a. Doamna invatatoare mi-a surprins intentia de a copia inainte sa prind curajul sa o fac si nu am mai copiat decat in clasa a 8-a la lucrare la matematica.

De cate ori s-a facut  dimineata prea repede, inainte sa ajung acasa in patul meu, si de cate ori nu am fost  pedepsita din cauza asta?!

De cate ori nu am avut voie sa ma uit la Tv fiindca a doua zi aveam scoala de dimineata?

De cate ori te-am surprins  in pat cu altcineva, doar fiindca m-am  intors mai repede sa-ti fac o surpriza.

De cate ori ai murit inainte sa ajung la tine, sa-ti iei ramas bun, sa pot sa-ti spun ce nu ti-am spus niciodata?

Cate prietenii s-au stricat fiindca avionul a intarziat?

…  (But still, I am all in!)

2010 in review

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

The average container ship can carry about 4,500 containers. This blog was viewed about 15,000 times in 2010. If each view were a shipping container, your blog would have filled about 3 fully loaded ships.

In 2010, there were 60 new posts, growing the total archive of this blog to 78 posts. There were 295 pictures uploaded, taking up a total of 79mb. That’s about 6 pictures per week.

The busiest day of the year was April 18th with 220 views. The most popular post that day was Miroase …aaa… fuuuugi!.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were iubescfluturii.wordpress.com, note1to1self.wordpress.com, WordPress Dashboard, miss-adia.or, and adasauardoarea.wordpress.com.

Some visitors came searching, mostly for nume de alint, desene cu mos craciun, dandelionlover, indragostiti in ploaie, and blog dandelion.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Miroase …aaa… fuuuugi! April 2010
10 comments

2

Who is Dandelion? November 2009
36 comments

3

Nume de alint February 2010
13 comments

4

Pentru atunci, cand totul va incepe cu a fost odata… November 2009
16 comments

5

Who bids more? Sold! July 2010
22 comments

 

Goodbye, 2010 !

2011… welcome!

Rezumat. (sometimes I come back)

August se incapatanase sa fie luna insomniilor acute!

Cum de dormit nu am prea dormit, mi-am dedicat timpul ideilor proaste spontane.

Aventura a inceput cu un picnic pe covor, tarziu in noapte, cand vocea stomacului se facea auzita .  Ceea ce a urmat, am arhivat si depus in dosarul amintirilor:

*Seara confesiunilor:

Patru fete pe balcon, inarmate cu o sticla de Cosmopolitan , una de sampanie  si deliciosul vin de cirese, confesandu-si cele mai  bine pastrate secrete.(Doua zile mai tarziu inca nu-mi trecuse mahmureala in totalitate…)

* Yes game:

Daca spui “da” la orice, ai toate sansele ca la 5-6 dimineata, dupa o noapte alba, sa te plimbi pe strazi straine, intunecate si adormite pe note de liniste morbida si sa tipi ingrozita cand auzi din spate o voce care iti cere doar voie sa te ocoleasca……… saaaaaau sa te trezesti ca faci bungee rocket intr-o seara, chiar dupa ce ai mancat prea mult kebab si ai terminat de cantat “La multi ani” si tortul, purtand o peruca colorata….

* Spanish nights:

Chiar te astepti sa nu te invite nimeni la dans daca porti rosu?! Sa fim seriosi, se asorteaza prea bine cu strainul spaniol  imbracat in alb, care te ameteste pe ritmuri de salsa. Atat de puternic este contrastul, incat daca privesti de pe marginea ringului de dans, ai fi tentat sa crezi, chiar si cand mi s-au incurcat mainile intr-un fel care sfideaza normalitatea flexibilitatii,  ca stiu sa dansez salsa… trei melodii la rand!! Explicatia a venit la sfarsit: “Ori e el un profesor foarte bun, ori esti tu un talent innascut…”  (dar stim si adevarul…). Oricum, esti la peste 3000 de km de casa si de oamenii care te cunosc! Poti sa te simti libera in privinta miscarilor de dans, mai mult decat o faci sub privirile cunoscutilor, cu gandul  ca azi te vad, maine… nu te mai vad, si daca te vad poti sa le spui clipind gratios si cu un zambet sincer : ” No abla espaniol…” apoi sa te intorci si sa lasi toata muzica sa-ti curga prin vene, sa se scurga in miscarile acelea dezbracate de orice inhibitie artificiala. Natural, fii tu, lasa-i pe toti sa te cunoasca, sa isi imagineze nu doar culoarea hainelor care nu sunt la vedere, dar mai ales a interiorului tau, a tonului vocii tale! Lasa-i sa te cunoasca asa cum te simti pe ringul de dans. Nu te  face vulnerabila, oricum vei pleca mai devreme sau mai tarziu !

*Virtual:

Unele nopti le vei pierde pe internet, acceptand sa ti se spuna cat de mult ti se simte lipsa de cand ai plecat in concediu pe neasteptate sau inventand motive de sarbatorit si jocuri.

* Something weird, something stupid, something bad:

In nopti cum au mai fost multe, nu vei mai putea justifica de ce te-ai dus dupa o agrafa pe care ai aruncat-o intentionat din balcon.  Nu ai sorbit din sticle pacatoase, doar ai mancat cateva pere a caror cotoare le-ai ascuns in ghivece in timp ce iti planuiai sinuciderea din cauza  ca ai descoperit ca ai urechi clapauge. Pur si simplu te uiti la agrafa din mijlocul drumului si te simti vinovat ca ai alungat-o. Si cum prietenii nu lasa prietenii sa faca lucruri stupide… singuri, 0 sa te trezesti in mijlocul strazii cu  doi din ei cantand serenade sub balconul de pe care ai plecat adineauri. Adevar graieste gura aceluia care spune ca intr-o lume perfecta am purta numai pijamale!  dar tot  nu o sa fie intelept sa accepti plimbarea in pijamale in timp ce va spuneti povesti de groaza  cu ajutorul  imaginatiei unei minti bolnave, despre locurile prin care treceti pe sub cerul senin cu luna plina. O sa le spui prietenilor sa se poarte ca si cum nu ar purta pijamale, de fiecare data cand o masina trece pe langa voi. Si cand unul din voi va calca in “noroc”, vei putea auzi si “Hai, ca ai calcat in rahat, nu in cuie!” cu speranta ca nu va trebui sa va opriti din fuga de intuneric, zgomotul sinistru al trenului si latratul cainilor… Am destule experinte cu pijamalele. Unde sunt eu, mereu asteapta inca o poveste  cu pijamale  sa fie nascuta. As putea fi prima fata care va merge pe luna in pijamale.(-> To do list!)

Sunt doar cateva activitati din vacanta de vara, de mentionat ca nu ne-am dat inapoi de la a fotografia pe furis, batranul ce venea in fiecare dimineata cu trei caini in lanturi, ii lega de stalp,de acelasi stalp in fiecare noapte, asezandu-se apoi pe marginea unei vitrine , aceeasi vitrina in fiecare noapte,  pana isi curata pipa, si incepea sa fumeze, dupa care isi vedea din nou de drum…

Luna septembrie a fost surprinzatoare, melancolica cateodata, dar ca intotdeauna prea scurta…

Luna octombrie a fost rece si  intensa- perfecta pentru plimbarile prin frig. Am surprins, am dezamagit, am decis sa fiu fericita, si sunt! Octombrie si-a adus propriul zambet si in sfarsit inceputul unei  povesti vechi.

Noiembrie, neobisnuit de cald, cel putin prea cald pentru pijamale…

Decembrie, deja simt mirosul de scortisoara  si brad…

 

 

Help a friend!

http://cityquiz.viajoa.ro/profile/100000355749435/show

Who bids more? Sold!

Cand cineva paraseste prezentul tau, inevitabil ia  cu el un suvenir. Asa suntem noi, legam anumite obiceiuri, obiecte si gusturi pe care le transformam in amintiri, daca nu  le chiar tatuam de imaginea cuiva.

Zici ca ar fi targ.  Unul sta si striga in gura mare, impartind in stanga si in dreapta amintiri bantuite celor care vin si celor care pleaca.

O voce fara corp sau glas  vindea pentru putin, tot felul de parti din cineva…

-Toate melodiile  preferate-  ia-le, sunt ale tale acum. Cand vor canta, imaginea ta ii va dansa in gand.

-La oferta, ia-i  somnul  linistit-  cu pat cu  tot, si bratarile, si toate florile!

-Tu ia-i ceata, astazi e promotie, primesti gratuit si locul ei preferat si camera veche de motel cu aroma de rasarit si senzatie  de apus!

-Ii vrei  toate anotimpurile? atunci ia-i si “curand-ul” , si cainii , si filmele, si desenele animate, si fantezia, dar mai ales  planurile comune, si greseala, si coincidenta, si rusinea, si frica, si curiozitatea!  Toate le va asocia cu tine, asa ca sunt ale tale de acum…

- Ia si culoarea ei preferata, si gatitul  impreuna, si prietenii ei, si gustul sarutului desprins de pe varful buzelor, si indiferenta, si mesajele tarzii, si jocul, si ploaia, parul ei ce ti-a gadilit fata, secretul, minciuna, plimbarile, marea, muntele…

- Visele ei…le vrea careva?!

- Cine ofera mai mult?!

- Vandut, domnului chipes din colt, care se grabeste!

-Gata!  Ale voastre vor  fi in veci!

Ti-a vandut amintirile, locurile, cuvintele, saruturile furate, gandurile ascunse si povestile pentru pretul unei clipe ce a trecut de mult, totusi nu te simti jefuita, e firesc…

- Cine mai pofteste, cine mai doreste amintiri proaspete, nenascute?!

Poti lua tot! o sa-mi traiesc viata cum stiu eu mai bine, tu poti sa-mi pastrezi amintirile. Eu o sa ma concentrez sa-mi traiesc clipa!

Oricum, iti voi zambi la fel, mereu…

P.s. La multi ani de despartire!

Pofta de viata si fursecuri cu lapte.

E aproape 3 dimineata si in loc de somn simt o pofta acuta de viata … si fursecuri cu lapte.

Am in gand imaginea fursecului perfect si gustul laptelui rece din cutie.

Un prieten caruia i-am impartasit poftele mele absurde, ei bine, sa zicem ca  ma astept sa vina maine cu haine de nou-nascut la mine sa ma felicite personal si sa vorbeasca cu burtica mea  pana il voi plezni. Ar face bine sa aduca si fursecuri cu el, daca tot se deranjeaza sa vina! 

M-am mai gandit ca vreau si o schimbare (printre visele despre fursecuri).  Poate chiar o schimbare  de look. Sa ma vopsesc,  sau o tampenie (stabilita), orice  presupune  un curaj nebun si lipsa de judecata.

E clar, aberez! Lipsa zaharului in sange afecteaza grav chiar si la ore tarzii… ce m-ar putea “salva”, daca nu un fursec?!

Am fost chiar tentata sa ma urc in masina si sa conduc cativa km, cand am fost ademenita cu lapte. Am renuntat la idee cand draga mea prietena mi-a propus o eugenia in loc de ” fursecul perfect”.

Vara asta o simt mai speciala. Poate fiindca e intr-un fel ultima vara asa cum am stiut verile de pana acum.

In toamna voi parasi cuibul, si am o banuiala ca asta va schimba cate ceva, inclusiv verile ce vor urma. De aceea, se da faru liber imaginatiei si se pune de o vara cel putin palpitanta. Daca se alatura cineva, intrarea este libera!

(Ps. Aduceti fursecuri si lapte rece din cutie! )

…si de parca nu ar fi fost de ajuns … am intrat in baie si mirosea a dus de gel de mango si mi s-a facut pofta si de banane…

Ultimul suspin cu gust de iunie…

Stii de ce ma tem cel mai tare? Ca ne vom intalni si ne vom preface ca nu ne-am cunoscut niciodata, ca vei uita ca odata ti-am incredintat nu doar secretele, dar si ganduri si sentimente.

Ai fost mereu alaturi de mine cand nimeni nu banuia cat de multa nevoie aveam sa simt doua brate incolacite  in jurul meu, sa ma bata pe spate sa-mi promita ca totul va fi bine.

Ai fost mereu si apoi ai disparut!

Astazi nu mai gasesc curajul sa ridic telefonul , sa sun si sa-ti spun ca mi-e dor de buzele care radeau cu si de mine, mi-e dor de ochii ce se luminau cand ma vedeau…

Stiu ca ai multe pe cap, nu o sa-ti distrag atentia, dar cateodata imi doresc sa nu se fi terminat inca…

Ma simt astazi cel mai singuratic suflet de pe fata pamantului si nu am voie sa  spun nimanui.

Din nou, timpul nu ma ajuta…

The man who wasn’t there

S-a ratacit intre o secunda si milioane de milisecunde. Gandul a pierdut semnalul cu trupul si s-a rupt legatura. A disparut din ea, dar nu s-a stins… In timp ce tu privesti orb nimic mai mult decat un ambalaj si nu simti lipsa ei, ea  inventeaza, planuieste si construieste o alta dimensiune a lumii.

Te-ai intrebat vreodata daca albastrul cerului tau e  la fel cu albastrul cerului ei?

Te gandesti vreodata daca simti acelasi sarut  ce-l simte ea ?

Statea  intinsa sub cerul liber si cadea in el tot mai sus, tot mai adanc, mai profund.

S-a oprit!

A inotat – mai sprijinindu-se de un nor, mai tinandu-se de zborul unui anotimp, lasandu-se sa curga  inapoi.

Cand a revenit ….  entuziasmul si dorul ei s-au sufocat la intrarea in  trupul nu gol de haine, ci de ea, desi pustiu cum era, il blocai cu  imbratisari.

Tu nici nu ai observat ca a fost plecata?!

This is the story of boy meets girl…but this is not a love story!

Noi nu ne-am plimbat niciodata tinandu-ne de maini. Conversatiile noastre nu au avut niciodata sens, dar am putea vorbi zile intregi fara sa intervina tacerea ridicola. Masa asezata intre noi a tinut locul imbratisarilor, chiar daca stim amandoi ca ma potrivesc perfect in bratele tale protectoare. Secretele le-am folosit ca scut impotriva apropierii, desi parfumul si amprenta sarutului tau mi s-au imprimat de piele nu numai o data.

Tacerea si-a spus  cuvantul, totusi mintea mea fabrica intrebari la care as vrea sa-mi raspunzi fara glas privindu-ma in ochi cand ceilalti nu sunt atenti…

Nu vreau sa  ramanem singuri. Ne purtam ciudat. Nu stiu de ce, dar  ne straduim amandoi prea tare. Sa nu crezi ca nu am observat cum imi cauti privirea si te macina cand eu ti-o abandonez pe a ta. Apoi te razbuni ignorandu-ma, purtandu-te de parca sunt doar un alt om ce-ti sta in drum, de care te impiedici. Daca te voi  intreba vreoadata, “de ce?” ,promite-mi  ca nu-mi vei raspunde! Daca vei citi vreodata acest blog, nu te cauta in niciun articol! Prefa-te in continuare sau nu, ca nu stii ca eu ma intreb de ce ma cauti cand nu sunt langa tine, daca atunci cand stau in fata ta alegi sa ma ignori. Cate priviri pline de subinteles o sa mai schimbam pana sa incepem cu adevarat sa vorbim?  De ce am inlocuit sarutul  cu zambetul incurcat si tacerea ce ne stinghereste, in locul unui pupic cuminte pe obraz? De ce toate conversatiile noastre se rezuma inca  la planuri si vise…  comune? De ce atunci cand plec privesti in urma mea nostalgic ca si cum ti-am luat  dreptul la respiratie? De ce imi intorc de cele mai multe ori capul sa-ti surprind aceasta expresie? De ce  zambetul meu fals nu te poate pacali si pe tine ca pe restul, dar esti fericit cand ti-l ofer pe cel sincer? De ce ma privesti pe ascuns? Cum se face ca prietenii tai ma cunosc si ma plac mai mult decat te plac pe tine? De ce imi faci mereu pe plac, dar numai daca iti cer eu? De ce te tin minte mai inalt decat esti? De ce ochii tai par mai verzi decat sunt? De ce te uiti la mine si stii la ce ma gandesc? De ce nu ma lasi sa zambesc intr-un anumit fel? De ce par mereu disponibila in preajma ta? De ce nu tresar cand iti aud numele si nu ma rascolesti cand esti prea aproape? De ce iti amintesti totul?

Am fost prea mult sau prea putin?

Asteptand bacu’…(sa treaca)

Ratiune pacalita de sentiment

La inceput nu doare din cauza socului. Dupa un timp incepi sa simti o apasare ce se transforma intr-o durere fizica a sufletului. Dupa ce ochii raman goi si uscati te trezesti singur afara si pentru prima oara, ploaia iti pare trista, dar ignori picurii ce-ti biciuiesc pielea goala ca mai apoi sa se prelinga de umerii tai si milogindu-se pana pe pieptu-ti  resemnat, amutesc.

Iti pare rau ca s-a intamplat, dar nu regreti, doar ca s-a terminat… asa!

E ca o casa pustie. Cu mult timp in urma, inainte sa creasca buruienile cat copacii si sa se inclesteze de zidurile ce odata clocoteau de viata, traia o batranica simpatica. Toata lumea o iubea. Copiii de pe straduta mergeau in fiecare zi la ea, si ea le facea in fiecare zi placinte si ii incanta cu cele mai frumoase povesti. Rapunsa de timpul deloc amabil, batrana s-a stins intr-o noapte calda de toamna, inconjurata de familie. Desi au indragit-o, nimeni nu-i vrea amintirile. Copiii au crescut. Toti sunt preocupati de propria lor viata acum. Daca intri in incaperea care odata a fost camera ei, prin usa aproape daramata, vei vedea ca nu mai exista nimic in interior, decat o masa. Pe masa e asezata o cutie plina varf cu fotografiile ei. I-au luat lucrurile, dar amintirea nu s-a indurat nimeni sa i-o duca mai departe cu vreo dovada. La fel, si durerea si-o poarta fiecare, fara ca o mama blanda, induiosata de suferinta copilului ei sa poata sa i-o inlature, cum facea cu jurliturile din copilarie, ascunzandu-le sub un bandaj magic si un pupic vindecator.

Noaptea trecuta a avut loc o explozie schizofrenica in tot imensul gol pe care il poarta dupa ea ca pe o povara. I-a improscat vederea cu sila, auzul cu negare si siguranta de care se bucurau picioarele ei a fost inlocuita cu un desert de nisipuri miscatoare, tocmai atunci cand se detasa de prostul obicei de a gandi mai mult decat a simti.

Si-ar indesa toate lacrimile  inapoi in ochi,  sa aiba  voie sa tipe  tare si raspicat in toiul noptii surde, fara sa viseze macar la pretentia sa  opreasca pamantul din rotit sau sa vina cineva sa o salveze.

Chiar nu sunt buna la consolat. Pot sa te ascult si sa te iau in brate, sa plang in rand cu tine, sa ma trezesc apoi sa-ti spun ca totul va fi bine la un moment dat sau sa te fac sa razi, chiar inainte sa incetezi sa speri ca mai stii cum se face.

Iarta-ma ca nu stiu sa iti ofer mai multe cuvinte alese, dar sa nu crezi pentru o clipa ca nu-ti sunt alaturi sau ca te iubesc mai putin…