-Alo?!
-Da?!
-Vreau sa fiu iar copil!
-Ce? adica, ce s-a intamplat?
-Tu nu vrei sa fi iar copil? Sa nu ai griji, sa fi tot fericita?
-V-ati certat?
-Da! adica nu tu, nu-mi raspunde la telefon! Vreau la mami acasa! mi-e foame si nu gasesc cutia de chibrite. Hai la mine ca nu vreau sa fiu singura! am nevoie de tine.
-Stai sa iau niste chibrite!
Nu poți să fi fericită, dar poți să fii fericită.
ar fi minunat sa ne aduca Mos Craciun fericirea !!!
Ce să faci – de-ai mai fi fetiţă (de-ar fi fost, aş fi împreunat cuvinetele) cu chibriturile? Au oare nu ştii că poţi să fii şi ALTFEL de fericită? I-aş fi răspuns celui de mai înainte, deşi accentul lui a căzut definitiv pe lipsa unui “i”…amarnicul de el, de “i”, acum ştiu de la ce i s-ar putea trage nefericirea…bine că nu s-a simţit împiedicat dincolo de cuvânt…
Fericirea e o revelaţie, moş Crăciun e doar o iluzie că ai putea-o avea, de a o atinge…deşi ştiu că ai spus-o aşa, inexplicativ…mesajul însă este esenţial…iar ţie îţi rămâne interpretarea semnelor şi a tăcerii.
PS
Nu aş mai vrea să fiu copil; şi-aşa, copilăresc şi acum, mimând atât de bine maturitatea.
Mda… Pai Mosul asta e un ingrat care s-a dovedit mai mult a lua decat a darui in ultima vreme