Cautam „acasa”


Cand eram mica aveam impresia ca luna si  stelele ma urmaresc.Si chiar asa era!

Credeam ca cerul de deasupra casei si curtii mele era al meu. Eram convinsa ca parintii mei detin actele care sa dovedeasca ca bucata aceea de cer e proprietatea noastra.

Stiam ca norii se joaca cu mine si fugeam cu ei pana ramaneam fara rasuflare.
Intr-o zi, cand am crescut, m-am oprit. In loc sa fug dupa ei, i-am fotografiat. Mi-au parut speriati. Cautau ca si noi un „acasa”…

Cert este ca desi am crescut,sunt mica:  Inca ma urmaresc stelele si luna, si cand nu ma urmaresc ele, le urmaresc eu din fereastra camerei mele.Valul de nori coloreaza inca dimineata in zi si ziua in noapte.

In timp ce timpul ma saraceste, vazul ma imbogateste. Astazi nu doar cerul de deasupra casei si curtii mele imi apartin, ci tot ceea ce pot cuprinde cu ochii. Si de data asta nu am nevoie de acte sa o dovedesc.

Anunțuri

4 gânduri despre “Cautam „acasa”

  1. Frumos blog! Si eu priveam fascinata norii, ii priveam si ii asemanam cu diferite obiecte sau personaje.
    Cateodata ii priveam si observam cum se misca, atunci am realizat ca Pamantul se invarte si norii se misca. E frumos! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s