Oameni


Daca vreodata veti vedea o fata care isi pleaca ochii in pamant cand trece pe langa un cersetor ca si cum e singura vinovata de soarta lui, eu sunt aceea.  Recunosc! sunt cea mai mare miloaga. In ciuda faptului ca mi s-au adus o sumedenie de argumente, toate pledand impotriva cersetorilor, mi-e mila de ei. Chiar daca vin de pe sate sau catune cu taxiul in oras sa cerseasca fiindca le merge „afacerea”, ma doare sa vad o femeie stand iarna pe cimentul rece cu un bebelus in brate. Saracul copil! S-a nascut sa implore mila trecatorilor, l-au nascut sa faca mai multi bani. Mi-e atat de mila, incat ma simt vinovata cand imi iasa un cersetor in cale. Ma doare   cand vad  un copil nevoit sa cerseasca. Inauntrul meu incepe o lupta intre mila si vinovatie. Mi-e mila mai ales de batranii care nu au alta optiune decat cersitul. As vrea sa-mi inchid ochii si urechile sa nu vad sau sa aud plansul lor. Imi ingheata sufletul, apoi explodeaza si se preschimba in mii de tandari. Si nu se termina aici…

Mi-e mila de ei ca stau pe strada si intind mana. Mi-e mila ca nu au nici un gram de demnitate in ochii trecatorilor. Mi-e mila cand le dau bani sau mancare. Mi-e mila si de cei care intra in carciuma si isi beau „salariulul”. Mi-e mila si cand ramasi fara bani sunt aruncati inapoi in strada. Mi-e mila   pana la capat si inapoi…

Astazi in schimb am intalnit un cersetor si pe fiul sau. Barbatului i se uscase murdaria pe haine si pe maini. Era slab si parea si mic de statura. Barba ii acoperea fata ingusta, cu ochi mari si rotunzi. Copilul de langa el, era imbracat gros. Mult mai gros decat el. Zambea mai larg cu ochii decat cu gura, rontaind fericit la o coaja de paine. Asta i-a tradat inocenta.  Au avut o strategie cel putin plina de umor de a cersi. Stateau pe un carton, rezemati de peretele unei case imense la marginea drumului. Strada era cam pustie. Inainte sa ma vada, barbatul se juca cu copilul, gandilindu-l si luandu-l in brate. Cand m-am apropiat de ei la vreo 20 de m a inceput sa-si cante „cantecelul”: „Ajutati-ma-ti, domnisoara si pe mine cu 50 de bani, sa cumpar de mancare la copil.(copilul se chinuia sa repete „cantecelul” reusind sa zica numai ultimele silabe ale cuvintelor ) Sa va dea Dumnezeu sanatate…” si in timp ce ma apropiam tot mai mult de ei, el adauga „si sa aveti parte numai de bine in viata si mult noroc...” cand eram la un pas de el, mai incet si cu un ranjet ce-i descoperea toti dintii pe care ii mai avea continua, fixandu-ma cu privirea „si un gagic frumos…”.

Am ras surprinsa si el mi-a zambit inapoi multumit. Cand i-am intins banii, l-a indemnat pe copil sa ii ia. Am privit in urma mea si am vazut cum copilul flutura voios banii sub nasul tatalui sau. Acesta l-a mangaiat pe cap si s-a bucurat de bucuria lui.

Daca dau bani cersetorilor, nu inseamna ca incurajez cersitul. Daca nu am voie sa o fac pentru ei, o fac  pentru mine. Nu pot umbla prin oras cu sufletul facut tandari…

Anunțuri

10 gânduri despre “Oameni

  1. si mie mi se intampla la fel….
    de multe ori trec pe langa ei si dupa ce trec de ei, incercand sai ignor, ma intorc inapoi si le dau ceva pt ca ma mustra constiinta.
    oricum frumoase urarii 🙂

  2. Umm..eu ma intristez foarte tare cand ii vad pe strada. Dar niciodata nu le dau bani sau ceva, pentru ca nu-mi place. In schimb am vazut intr-o zi un batranel care a dat bani unei femei care cersea. Batranelul parea si el foarte amarat si dupa ce am trecut de el a inceput sa-mi para rau si ii spuneam mamei ca vreau sa ma intorc sa-i dau banii aia inapoi, dar disparuse din raza mea vizuala.

    1. eu nici in ziua de azi nu pot sa-mi scot din minte pe batranelul care a venit acum ceva breme la mine si mi-a cerut bani de o paine. Nu parea sa fie cersetor. Sigur si-a calcat peste rusine sa ceara. Si as vrea acum sa-l reintalnesc sa ii dau, sau mai bine, sa stiu ca nu mai e nevoit sa cerseasca….
      Trist, trist….

  3. Alaltaieri lasasem usa de la poarta deschisa, iar cand m-am intors sa o inchid erau doi copilasi mici (5-7 ani) tiganasi. Cand am dat sa inchid usa, cei doi s-au grabit sa-mi spuna sa le dau ceva de mancare, sau niste bani. Le-am spus ca nu am (recunosc, nu am vrut sa le dau), apoi m-au intrebat daca nu pot sa le dau apa. M-am uitat la ei, si mi-am spus in gand ca nu pierd nimic daca le dau, poate chiar au nevoie. M-am dus in casa si le-am adus o sticla de suc. Cand le-am duso nici nu stiu cum sa descriu fericirea pe care am vazuto pe fata lor. Si-au lasat painea pe care o aveau in mana jos si au inceput sa faca cu randul la sticla.
    Am plecat in casa oarecum cu sufletul impacat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s