Am avut ocazia sa asist de prea multe ori la orele clasei a II-a. Nu o sa mint! Am ras… am ras mult, am ras pe ascuns, pe infundate, am ras pe saturate. Da, nu am fost cu nici un gram mai matura decat piticii de 7-8 ani. Exista o explicatie!!!! … nu, nu exista, dar sunt sozi!
De acolo am invatat ca si dupa ce copilul este nascut, parintii tot trebuie sa se protejeze. Asa ca, dragi parinti din toata lumea, va roaga invatatoarele sa incuiati usa dormitorului si eventual sa izolati fonic camera copilului
…
Suna de iesire. Invatatoarea incheie lectia si le comunica elevilor ca nu primesc tema de data aceasta. Bineinteles ca ei isi manifesta bucuria sarind la propriu in sus (talpile lor s-au dezlipit pentru cateva secunde de podea) si scrasnind un „YESSS!” printre dinti, dupa care se reped toti deodata spre usa clasei fara sa-si dea rand, gata-gata sa o darame. [scurta paranteza:(ati vazut filmul „Jumanji”? stiti cand fug toate animalele speriate prin oras distrugand tot ce le iasa in cale?…ceva asemanator se intampla si la clasa a II-a.)] Toti mai putin o fetita. Ea ramane in banca, cu aceasi fata trista pe care invatatoarea i-a observat-o toata ziua.
– Antonia, tu nu te duci in pauza?
-Ba da, zice fetita fara sa se miste din bancuta ei. Ba din contra isi lasa capul in palmele ei mici si ofteaza necajita.
-Te simti rau? se ingrijoreaza invatatoarea?
-Nu, zice Antonia fara sa ridice ochii.
Invatatoarea se apropie de eleva si o mangaie pe cap.
-S-a intamplat ceva? Te-a suparat un coleg, cineva? Te doare ceva?
-Nu! zice ea oftand si sprijinind pe mainile ei micute barbia si mai micuta.
-Atunci de ce esti suparata?! se apleaca invatatoarea la copila.
-Pai…mami si tati, adica tati, si mai ofteaza odata. Cred ca tati a batut-o pe mami azi noapte! zice ea revoltata, dintr-o rasuflare.
-Ce te face sa crezi asta? se intereseaza invatatoarea.
-Am auzit ca patul se tot lovea in perete si pe mami ca tipa: „AH! AH! OooooH! aaaaaaaaa!!!!!”
…
Dandelion 
=))))))))))))))))
Eu am vazut situatii in care dupa o faza din asta, copilul nu mai vorbea cu tatal, suparat ca isi batea mama…
Copiii mici sunt foarte impresionabili. Surioara mea de 4 ani a auzit cum m-a certat o data fratele meu si acuma tine minte ca m-a certat si am plans si ii zice ca e rau.
Pun totul la suflet… poate mai mult decat oameni mari afectati in sine…
cu siguranta. eu imi amintesc cat de influentata eram de ceea ce se intampla in jurul meu cand eram mica (bune si rele). 😛
Vai..ce dulce a fost.
vai saracuta de ea =))))
si ce explicatie i-a dat doamna invatatoare? :))
a inveselit-o si a evitat o explicatie.
eu i-as fi sugerat sa incerce varianta: au batut un cui in perete si s-a lovit peste deget. :-” =))
=)) un motiv in plus sa iti duci copilul la bunici atunci cand ai chef de o partida pe cinste:)))
Mi-am amintit de un nepoţel, trăitor în RFG, la etajul 18, cu care mă plimbam prin Turda, într-o duminică, cam prin ’85. Un foarte tânăr locotenent se plimba cu prietena lui prin oraş, ţinându-se, timid, de degetele mici. Mă întrebă puştiu’: „Ce a făcut tanti, de o duce nenea poliţistu’?”.
Am crezut că mor de râs şi, la chinurile mele ca să nu se audă, tinerii s-au întors spre mine. Le-am povestit motivul hohotului de râs, imposibil de stăvilit. Am văzut patru bujori în obrajii lor!
O, tempora …
mici si naivi… cum sa nu ai nevoie de ei 😛
tre’ să fii un adevărat geniu încât să le poţi face faţă picilor.
da, in orice caz mai urmeaza cateva povesti cu picii astia
saraca fetita. :))) asa am fost toti; naivi.