Spion fara voie


Nu am vrut sa fiu martora unei certi in cuplu astazi cand ma intorceam de la scoala.

Nu am  simtit nevoia sa ascult toate convorbirile telefonice care au dansat pe varful timpanului meu.

Nu am vrut sa aflu ca baiatul isi inseala prietena fara rusine,remuscari, ba din contra, se pare ca fapta i-a lasat  mult gust de mandrie in glas…

Nu am vrut sa stiu nici despre violentele domestice din caminele diferitelor familii.

Am vrut doar sa trec strada la trecerea de pietoni si in nici un caz sa aud planul de razbunare a doua fete despre cum aveau sa-i seduca prietenul unei „prietene” fiindca lor li se parea ca e prea „nu-stiu-cum, nicicum”.

Seara, cand am iesit din nou afara, nu m-am simtit cu nimic mai bine cand doi copilasi pe care i-as fi luat cu usurinta sub radical au inceput sa ma fluiere si sa faca afirmatii care au paganit, patat, sfasiat si omorat  inocenta, abandonand apoi cadavrul unui suflet pur intr-un oarecare sant mizerabil. A sunat atat de nenatural cand le-am auzit vocea prea matura, prea brutala si aparent antrenata cu un asemenea limbaj… .  Am fost atat de dezamagita incat nu m-am putut incumeta nici sa-mi intorc privirea sa le privesc umbrele mici care ma urmareau la cativa pasi distanta in intuneric. Nici in magazin, la lumina nu m-am putut uita la jumatatile de oameni a caror privire am simtit-o infipta in mine…

Doar in reflectia sticlei am avut curajul sa le observ statura mult prea mica si gurile mult prea larg deschise pentru  cineva care a incercat sa ma faca sa ma simt o bucata de carne strigand in urma mea mereu pana atunci :”Mama, ce bucatica! Ui ce forme are!”

M-am gandit ca la varsta lor (max 7-8 ani)  eram fericita sa fiu copil.  La 7 ani, timiditatea  era intelepciunea cea mai mare.  Indrazneam sa evadez din starea aceasta doar cand ma jucam, cand interpretam un rol. Am stiut sa-mi gust copilaria cu lingurita.

Nu am vrut sa aflu ca vanzatoarea, care m-a ignorat 3 minute, s-a certat cu sotul deoarece acesta a uitat sa achite facturile.

Nu am avut nici cea mai mica intentie de a afla barfa de ultima ora a unor necunoscuti. Astazi a fost aglomeratie, s-a circulat bara la bara si oamenii nu au avut retineri in a vocifera fiecare ce-l doare… ca sa auda toata lumea problemele lor personale, fara sa tina cont de faptul ca eu nu am vrut sa stiu…

Ajutor, sunt un pieton blocat in trafic!

Anunțuri

12 gânduri despre “Spion fara voie

  1. Cred ca noi toti trecem prin astfel de situatii. Si da, pangaresc atat de tare.

    Cand ma intristez foarte tare, obisnuiesc sa spun „Trebuia sa fie mai frumos. Lumea trebuia sa fie mai frumoasa”.

    Si parca si noi ne uratim odata cu.. ceilalti. Mi-e greu sa cred ca marul bun le poate vindeca pe cele stricate. Se poate. Dar oare avem noi puterea ?

  2. Suntem romani,suntem in Romania..iar ceea ce ai expus tu mai sus e un lucru normal pentru societatea in care traim…din pacate.Obisnuieste-te..pentru ca eu unul nu vad nici o schimbare in comportamentul si atitudinea indivizilor (pentru ca nu se pot numai persoane) ce ne inconjoara.

  3. Pustoaico, realizezi ca jumatate din femei ar fi fost extaziate ca au reusit sa atraga atentia unor pusti de 7-8 ani… cand vor ajunge la 20-21 de ani, o sa treci ep langa ei in baston si o sa realizezi ca ai fi putut sa ii ai, dar esti deja la menopauza.

    gandeste-te la asta…

    1. sa zicem ca mi se pare …dragut? ca le-am atras atentia, modul cum s-au exprimat nu a fost tocmai adecvat varstei lor.
      si plus e numai un mit vorba aia cu „gaina batrana” ? :))

  4. mah, nu mi se pare adevarat… pustoaicele de pana in 24 de ani sufera de frumusetea lor. De la 25 in sus deja incep sa isi faca griji de modul cum arata si ca imbratranesc si incep sa mai faca si sex. Nu numai sa stea pe spate asteptand sa se termine odata sa mearga la coafor.

    Cred ca pustii incep sa realizeze asta din ce in ce mai devreme, ergo… te fluiera inca.

  5. Acum esti un pieton blocat, dar vei ajunge o soferita blocata si atunci nu vei mai auzi atatea barfe pe strada…mai mult claxoane;))
    Nicicum nu-i bine!

  6. Tot la vreo 9-10 ani am văzut eu azi doi prin centru, eu stând la semafor. Aşa fumau de parcă toate minunile lumii şi fericirea din succesul vieţii stătea în fumul ăla. Ce să-i faci: tinereţea nu ştie, bătrâneţea nu poate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s