My little stalker…


Ok, o sa para ca sunt o increzuta plina de mine si laudaroasa, dar a fost asa simpatica situatia… cel putin asa mi-a parut atunci. Acum, daca ma gandesc mai bine, ma simt si flatata, dar mai ales … batrana!

S-a intamplat intr-o zi obisnuita de marti. Martea care tocmai a trecut- nici ploaie, nici soare;  nici frig, dar in niciun caz cald. O zi dintr-acelea cand in stele nu este scris nimic. E doar o zi in plus, o zi in minus si nu-ti mai revii din starea de… nicicum. Am avut din nou „program de gravide” la liceu ( pana la 11:30).

Jeansi, tricou alb, geaca de piele, geanta azvarlita pe umar si ca de obicei cu parul prea voluminos si valvoi, aproape cret dar in mare parte aratand de parca tocmai m-am ridicat din pat… in toate directiile.

In fata scolii erau doua fetite imbracate in mult roz avand ghiozdane cu Hannah Montana.  Una din ele avea in mana un telefon mobil  indrepatat spre mine. Prima data am zambit gandindu-ma ca la cei aproximativ 6 ani ai ei, telefonul ei era probabil mai performant ca al meu. Eu nu ma omor cu tehnologia. Pot oricand sa ma lipsesc de telefon, fara sa ma simt „izolata” sau „cu un membru lipsa” -cum am mai auzit. Am nevoie de telefon doar ca sa il ratacesc printr-un buzunar de obicei uitat intr-o haina pusa in dulap, sa sune pana se descarca, sa nu-l aud si sa te certi pe urma cu mine ca de ce nu raspund la telefon, ca sa pot ridica indiferenta din umeri perchezitionandu-ma singura in cautarea lui…

In fine, ceea ce  mi-a retinut atentia a fost faptul ca se inghionteau reciproc susotind si mai ales cand am realizat ca ma filmau.

A fost categoric un moment din acela cand iti este invadat spatiul personal chiar daca s-au straduit sa fie discrete. Se simte si mai ciudat cand doua copilute iti urmaresc pasii. Am mai patit sa fiu urmarita de priviri deloc discrete. Ba unii chiar nu s-au abtinut nici de la comentarii. Dar intotdeauna au fost baieti grosolani sau fete  care cauta scandal, de care zic sincer mi-e frica , si niciodata doua copilute. M-am prefacut ca nu observ cum ma urmaresc prin telefonul din mana. Primul meu gand a fost ca probabil au un proiect la scoala si fac un filmulet. Cand am trecut pe langa ele, nu mi-am putut stapani ranjetul, desi mi-am muscat buza si am privit in jos si in alte parti… Daca pana acum m-au urmarit pe ecran, acum se uitau la mine, cea reala,  plimband mana cu telefonul dupa mine instinctiv.  Doar atat am auzit in timp ce ma indepartam de ele: „Ti-am zis eu ca vine pe aici! Asa vreau sa fiu cand o sa fiu mare!”

Anunțuri

10 gânduri despre “My little stalker…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s