Ich mag mich wie ich bin!


– Tata, mama… eu cand nu o sa mai fiu copil?

– Vei fi mereu copilul cuiva!

– Da… eu nu voi fi niciodata mare? se panicheaza micutul incruntandu-se.

-Vrei sa fi mare?

-Da!

– De ce?

– Sa nu mai dorm la amiaza, sa stau pana tarziu treaz la televizor, sa mananc desertul inainte de masa,  sa nu mai imi zica frate-meu ca sunt prea mic sa merg cu el si sa-l bat ca nu crede ca exista Mos Craciun!

-Da, tu ce vrei sa te faci cand esti mare?

-Eu vreau sa ma fac fericit! ai zis candva ca asta e cel mai important in viata.

Conversatia asta m-a facut sa ma gandesc la doua lucruri:

Gandul bun: mi-am indeplinit un vis, acela cu „Tu ce vrei sa te faci cand esti mare?”

Gandul care ma sperie: sunt mare acum?!

Neee! Nici vorba. Sunt genul de fata care danseaza pe trecerea de pieton de bucurie sub privirile soferilor opriti la semafor, care iasa in pijama pe afara fara sa se asorteze cu papucii de casa, care isi intinde mainile si le arata copiilor cum zboara avionul in cercuri si prefera oricand sa se uite la desene animate decat la stiri, care atunci cand sufla in papadii radiaza de fericire…

Suntem copiii de sub un cer inalt.

Anunțuri

17 gânduri despre “Ich mag mich wie ich bin!

  1. hai să completez puţin răspunsul lu’ ăla micu’
    când mă faac mare, eu vreau să fiu un musafir fericit 8)
    mi se pare cea mai tare ” meserie ” :)) , cu toate ca acum, pe timp de criză, nu va mai fi aşa rentabilă

  2. Eu as da orice ca sa fiu iar copil. Sa nu imi pese de nimic, sa nu am griji, sa nu am responsabilitati, sa nu imi pese de ziua de maine, mami si tati sa imi dea bani daca vreau o ciocolata. Sa ma gandesc doar la ce voi face a doua zi cand voi iesi afara cu copiii de la bloc sa ne jucam. Copilaria e unul dintre momentele cel mai pretioase ale vietii noastre. Nu incetam niciodata sa fim copii. Cum e scris si in post, noi tot timpul vom fi copiii cuiva, al parintilor, indiferent ce varsta am avea.

  3. Eu, când eram mică, îmi plăcea de mine aşa cum eram. Nu cred că ştiam eu de autosuficenţă, dar un lucru e clar: nu m-am prea grăbit să cresc mare… 😀

  4. Cu totii pastram o farama de copil in noi… si e bine…

    E pacat insa ca ne petrecem viata visand sa fim mari cand suntem mci si visand ca suntem mici cand suntem mari.

  5. Ar fi minunat sa ramai asa.
    Oamenii mari complica totul,pentru ei nu conteaza toate lucrurile astea simple.Ei nu stiu ca in ele consta toata frumusetea,ei…alearga dupa bani.Intr-o zi obosesc si vad ca au pierdut tot ce era mai de pret pe lumea asta.Inocenta.

    1. Probabil sunt eu mai naiva, dar chiar cred ca a trai frumos este un vis realizabil daca alegi sa te trezesti si sa il pui in practica. stand up and fight! Majoritatea credem ca odata ce capatam titulatura de „adulti” trebuie sa ne purtam cat mai rational,atat de rational incat uneori facem din logica un pat al lui Procust invelit in obiectivitate, rationamente seci si avem tendinta sa aruncam „nimicurile” afective cand cel mai important lucru este sa nu renuntam la optimism…

  6. pai..mosul craciunului nu este.. zau ca nu e. in randul unu nu-i craciun ca sa fie mos si nu-i mos ca sa fie craciun..in randul 2, e cu deci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s