Black Friday.


byClaudine

-Patru bilete la Sibiu, vă rog. Cu reducere…

-Dus-întors?

-Nu… Doar dus.

Niciodată nu mi-a plăcut Sibiul în mod deosebit. Într-adevăr, e mai civilizat, mai aspectuos… Dar nu mă încântă.

Ne-am trezit cam devreme şi am plecat cam târziu din apartamentul pe care mai nou îl numesc, fără să stau prea mult pe gânduri, ,,acasă”. Primul drum împreună. Până la gară am fugit mai repede ca atunci când fug pentru a intra în şcoală la şi 35. Era un tren acceptabil, adică nu mirosea a mâncare stricată şi nu era plin de jeg nespălat de pe vremea lu’ Gh. Gheorghiu Dej (că mai nou tre’ să ştim şi cine-a fost ăla, c-a fost înaintea lu’ Ceaşcă, etc…) Drumul nu a fost cu nimic mai special decât alte călătorii cu trenul din aceşti ani, doar că am fost împreună şi eram destul de… ,,excited” ca să zic aşa, gândindu-ne la minunăţiile pe care ni le-ar putea oferi magazinele de la periferia oraşului. Eram nerăbdătoare să ne completăm colecţia Banchet 2010 (pantofi, bijuterii sau chiar rochia în sine trebuiau cumpărate cât mai repede, căci cine ştie când vom mai avea noi ocazia să facem pe pitzi şi să petrecem şase ore într-un magazin…) Dureri de picioare, foamete, oboseală, disperare, ce mai? A fost ca-n război, sau ca într-un film care parcă nu-şi mai găseşte finalul. Până la urma, după vreo trei drumuri şi după ce am cerut părerea fiecăreia în parte, de parcă eram vreo retardată care nu poate sa ia o decizie de una singură, m-am hotărât ce mi se potriveşte. A fost bine şi cu rochia lui Dandelion, care o aştepta pur şi simplu pe EA, dar a trebuit să facem câteva plimbări înainte să facă pasul cel mare. Pentru unele lucruri merită probabil să faci kilometrii şi să îţi dai foc la picioare. Fiecare şi-a înnoit garderoba cum a putut mai bine, aşa cum ne învaţă şi revistele de modă că trebuie să facem la începutul fiecărui sezon, când preţurile sunt inimaginabile. Am oprit şi la prăjituri, sucuri şi alte elemente letale organismului, plăcute sufletului; am intrat personal şi în librăria de unde n-am reuşit sa ies fără o carte… Că aşa cum îţi faci cruce când ieşi din biserică, aşa îţi iei şi-o carte înainte să ieşi din librărie. Bine, asta nu-i regulă.

Mi se închideau ochii doar gândindu-mă la tren, la compartimentul confortabil, la cum voi dormi eu până în Mediaş… Am uitat un singur amănunt, un lucru pe care îl ştiam deja, dar mi l-am şters din memorie fără să-mi dau seama că asta va duce la…

Trenul de 16:00. Să nu luaţi trenul de 16, căci, ori veţi urî trenurile pentru toată viaţa, ori vă veţi apuca să scrieţi un roman cu final tragic. Numai după ce ne-am luat bilete m-a izbit o voce-n creier care zicea cam aşa: ,,Trenu’ de 4? Nu, în niciun caz… E plin, n-ai unde sta, pute şi e murdar. Decât ăla, mai bine deloc!” N-are rost să mă blochez în detalii, fiindcă mi-ar plăcea să aveţi chiar VOI o mică surpriză, în caz că uitaţi de acest post şi vă urcaţi în luxosul tren. Dar totuşi vă voi oferi câteva mici amănunte. În primul rând ţin să vă informez că tolerez. Tolerez în sensul că nu mă dau jos din autobuz doar pentru că vreun idiot fără perosnalitate şi-a pornit maneaua la maxim pe telefon, n-am nimic cu oameni de alte rase, uneori chiar mă fascinează să observ şi să analizez lucrurile mai puţin comune. Dar totul are o limită. De ce nu te-ai spăla zile-ntregi? De ce ai bea două sticle de bere ziua în amiaza mare, ca mai apoi să te legi de oameni nevinovaţi? De ce ţi-ai porni şi tu maneaua pe telefon, când auzi bine că deja este o manea pe sistem, de la alt telefon din capătul celălalt al vagonului? Sau aia nu e bună? Aia zice de maşini şi a ta zice de aur şi femei… se cam bat cap în cap, nu? De ce ai scoate sunete animalice de câte ori o vietate de sex opus trece pe lângă tine? Lista cu întrebări fără răspuns poate continua. Aş putea pune totul într-o lumină frumoasă, spunând că a fost o aventură pe măsură să stăm două ore între vagoane, că numa’ acolo mirosea cât de cât a aer. Sau să spun cum am stat, parcă blocaţi, în două sate random de pe hartă… Dar a fost super, că am avut ocazia să vedem cum se adună fânul, am stat pe nişte table care nici nu ştiu exact ce rol au (cred că dau căldură iarna, deci aş putea să le numesc aparate de aer condiţionat, dar deja mă umflă râsul) A fost ok că eram singurele de pe o rază de vreo zece metri care miroseam a om. Dar am avut şi de ales între vagonul cu miros de ceapă şi cel cu miros de traspiraţie, numai că sclifositele de noi am ales calea de mijloc (de fapt nu voiam să îi supărăm pe transpiraţi alăturându-ne cepelor şi nici pe cepe alăturându-ne tranpiraţilor.) Ne bucuram când îşi mai aprindea câte unu’ ţigara, că mai estompa multitudinea de mirosuri îmbietoare. Una peste alta, ne-am distrat de fapt, căci eram în perfectă discordanţă cu peisajul şi cu atmosfera, purtam nişte feţe dezamăgite şi ne pufnea râsul când ne aminteam în ce situaţie-limită eram puse. Imaginea rochiei din plasa care stătea pe tabla ruginită de pe jos dădea un fel de aer ,,România, între occident şi orient”. Dar suntem în orient, vă spun eu!

Am ajuns şi parcă îmi părea bine. Asta nu e la ordinea zilei… să îmi pară bine că sunt în Mediaş. Ar trebui să-i mulţumesc CFR-ului fiindcă mă face să mă simt mai bine în splendidul oraş. Şi dacă tot am ajuns la lucruri încântătoare, voi încheia cu o imagine cât se poate de ,,occidentală”. Spre marea noastră surpriză, seara şi-a făcut apariţia în centru o trupa de teatru şi dansuri sau aşa ceva, nu ştiu exact, tocmai din Spania. S-au urcat ei pe o corabie imensă şi au făcut un tur de centru dansând şi jucând ceva roluri, dar din păcate nu am reuşit să prind esenţa spectacolului, căci eram mult prea obosită şi distrasă după aşa o zi plină. Oricum, din câte am observat a fost ceva cu totul deosebit, ceva ce Mediaşul nu mai văzuse şi dacă ne mai străduim un pic să ne afundăm în groapa de gunoi a planetei, nici nu va mai vedea.

Şi să nu uit… semnificaţia titlului:  http://en.wikipedia.org/wiki/Black_Friday_(shopping)

Nu a fost chiar Thanksgiving Day, dar explicaţia se potriveşte.

Anunțuri

16 gânduri despre “Black Friday.

  1. imi pare rau sa va zic, dar ati pierdut 2 ore din viata voastra in drum spre medias. data viitoare o sa sunati un prieten sa intrebati cu ce e mai bine sa calatoriti.bine ca nu ati incercat ocazia.he he

  2. din Spania sunt, au „concertat” si la Sibiu in zilele precedente.Si legat de aglomeratie, din Copsa zic ca ati fi gasit locuri libere 😀

  3. si eu am avut placerea sa calatoresc cu trenul de 1600…singura dieferenta e ca eu am avut norocul sa prind trenul destul de gol. oricum nu am scapat de duhoarea din tren (pardon „parfumurile mioritice”), aaa si cu asteptatu in satele alea uitate de lume, e chiar fara sens :))

  4. La un moment dat într-adevăr am avut loc, dar locul dintre vagoane devenise prea confortabil :)) aşa că am rămas acolo 😀

  5. I actually definitely like anything you place here. Rather insightful plus intelligent. One dilemma however. I’m operating Chrome by using Debian plus parts within your current format types absolutely are a minimal wonky. I actually realize it’s not much of a usual put in place. However it’s a specific thing so that you can preserve in mind. I actually hope not wearing running shoes will certainly enable plus continue to keep up the top level of quality crafting.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s