Ratiune pacalita de sentiment


La inceput nu doare din cauza socului. Dupa un timp incepi sa simti o apasare ce se transforma intr-o durere fizica a sufletului. Dupa ce ochii raman goi si uscati te trezesti singur afara si pentru prima oara, ploaia iti pare trista, dar ignori picurii ce-ti biciuiesc pielea goala ca mai apoi sa se prelinga de umerii tai si milogindu-se pana pe pieptu-ti  resemnat, amutesc.

Iti pare rau ca s-a intamplat, dar nu regreti, doar ca s-a terminat… asa!

E ca o casa pustie. Cu mult timp in urma, inainte sa creasca buruienile cat copacii si sa se inclesteze de zidurile ce odata clocoteau de viata, traia o batranica simpatica. Toata lumea o iubea. Copiii de pe straduta mergeau in fiecare zi la ea, si ea le facea in fiecare zi placinte si ii incanta cu cele mai frumoase povesti. Rapunsa de timpul deloc amabil, batrana s-a stins intr-o noapte calda de toamna, inconjurata de familie. Desi au indragit-o, nimeni nu-i vrea amintirile. Copiii au crescut. Toti sunt preocupati de propria lor viata acum. Daca intri in incaperea care odata a fost camera ei, prin usa aproape daramata, vei vedea ca nu mai exista nimic in interior, decat o masa. Pe masa e asezata o cutie plina varf cu fotografiile ei. I-au luat lucrurile, dar amintirea nu s-a indurat nimeni sa i-o duca mai departe cu vreo dovada. La fel, si durerea si-o poarta fiecare, fara ca o mama blanda, induiosata de suferinta copilului ei sa poata sa i-o inlature, cum facea cu jurliturile din copilarie, ascunzandu-le sub un bandaj magic si un pupic vindecator.

Noaptea trecuta a avut loc o explozie schizofrenica in tot imensul gol pe care il poarta dupa ea ca pe o povara. I-a improscat vederea cu sila, auzul cu negare si siguranta de care se bucurau picioarele ei a fost inlocuita cu un desert de nisipuri miscatoare, tocmai atunci cand se detasa de prostul obicei de a gandi mai mult decat a simti.

Si-ar indesa toate lacrimile  inapoi in ochi,  sa aiba  voie sa tipe  tare si raspicat in toiul noptii surde, fara sa viseze macar la pretentia sa  opreasca pamantul din rotit sau sa vina cineva sa o salveze.

Chiar nu sunt buna la consolat. Pot sa te ascult si sa te iau in brate, sa plang in rand cu tine, sa ma trezesc apoi sa-ti spun ca totul va fi bine la un moment dat sau sa te fac sa razi, chiar inainte sa incetezi sa speri ca mai stii cum se face.

Iarta-ma ca nu stiu sa iti ofer mai multe cuvinte alese, dar sa nu crezi pentru o clipa ca nu-ti sunt alaturi sau ca te iubesc mai putin…

Anunțuri

5 gânduri despre “Ratiune pacalita de sentiment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s