This is the story of boy meets girl…but this is not a love story!


Noi nu ne-am plimbat niciodata tinandu-ne de maini. Conversatiile noastre nu au avut niciodata sens, dar am putea vorbi zile intregi fara sa intervina tacerea ridicola. Masa asezata intre noi a tinut locul imbratisarilor, chiar daca stim amandoi ca ma potrivesc perfect in bratele tale protectoare. Secretele le-am folosit ca scut impotriva apropierii, desi parfumul si amprenta sarutului tau mi s-au imprimat de piele nu numai o data.

Tacerea si-a spus  cuvantul, totusi mintea mea fabrica intrebari la care as vrea sa-mi raspunzi fara glas privindu-ma in ochi cand ceilalti nu sunt atenti…

Nu vreau sa  ramanem singuri. Ne purtam ciudat. Nu stiu de ce, dar  ne straduim amandoi prea tare. Sa nu crezi ca nu am observat cum imi cauti privirea si te macina cand eu ti-o abandonez pe a ta. Apoi te razbuni ignorandu-ma, purtandu-te de parca sunt doar un alt om ce-ti sta in drum, de care te impiedici. Daca te voi  intreba vreoadata, „de ce?” ,promite-mi  ca nu-mi vei raspunde! Daca vei citi vreodata acest blog, nu te cauta in niciun articol! Prefa-te in continuare sau nu, ca nu stii ca eu ma intreb de ce ma cauti cand nu sunt langa tine, daca atunci cand stau in fata ta alegi sa ma ignori. Cate priviri pline de subinteles o sa mai schimbam pana sa incepem cu adevarat sa vorbim?  De ce am inlocuit sarutul  cu zambetul incurcat si tacerea ce ne stinghereste, in locul unui pupic cuminte pe obraz? De ce toate conversatiile noastre se rezuma inca  la planuri si vise…  comune? De ce atunci cand plec privesti in urma mea nostalgic ca si cum ti-am luat  dreptul la respiratie? De ce imi intorc de cele mai multe ori capul sa-ti surprind aceasta expresie? De ce  zambetul meu fals nu te poate pacali si pe tine ca pe restul, dar esti fericit cand ti-l ofer pe cel sincer? De ce ma privesti pe ascuns? Cum se face ca prietenii tai ma cunosc si ma plac mai mult decat te plac pe tine? De ce imi faci mereu pe plac, dar numai daca iti cer eu? De ce te tin minte mai inalt decat esti? De ce ochii tai par mai verzi decat sunt? De ce te uiti la mine si stii la ce ma gandesc? De ce nu ma lasi sa zambesc intr-un anumit fel? De ce par mereu disponibila in preajma ta? De ce nu tresar cand iti aud numele si nu ma rascolesti cand esti prea aproape? De ce iti amintesti totul?

Am fost prea mult sau prea putin?

Anunțuri

25 de gânduri despre “This is the story of boy meets girl…but this is not a love story!

  1. Imi place cum ai scris, ca ai atatea intrebari la care nu ai un raspuns, dar nici nu ai vrea sa iti raspunda. In doua, trei luni le vei cunoaste raspunsul la majoritatea intrebarilor ^^

    E un fel de cel mai bun prieten? 🙂

  2. Frumoasa declaratie de dragoste ! Si intrebarile retorice sunt foarte sugestive ! Cred ca fiecare dintre noi gandim asta la un moment dat, dar tu ai pus-o foarte frumos pe hartie, de fapt pe blog.

      1. Pentru mine fiecare descriere făcută e dintre cele care se simt când iubeşti. Poate să însemne că pe fiecare l-ai iubit în felul respectiv.
        Cine ştie… când o să le simţi pe toate deodată faţă de o singură persoană probabil el va fi the chosen one 😀

  3. Avertismentul…adică de fapt un fel de atenţionare pe care l-ai scris: „nu e o poveste de dragoste”…mi-a plăcut.
    Îţi doresc din suflet să ai parte de cea mai frumoasă dragoste de pe pământ. Căreia să îi fi poveste!
    Cu drag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s