My very dear friend,


Acesta este mesajul acela lung, lung…

As minti daca ti-as spune ca nu stiu ce vrei sa auzi de la mine sau  cum ai vrea sa fiu.

Am inteles prea bine ce simti si ce anume cauti. Poate ma incadrez in standardele „ei” si poate mi se potriveste si pantoful lui cenusareasa. Poate e coincidenta sau probabil chiar sunt fraiera! S-ar putea sa fie si ceva cu orgoliu sau incapatanare, dar nu vreau sa intru in detalii.

Stii foarte bine ca nu mi-a mers tocmai bine in ultimul timp. Nu ti-am povestit multe, dar ti-am pictat imaginea de ansamblu. Am omis detaliile cele mai importante ca sa nu devin scriitoare de povesti dramatice.   Ce e rau, prefer sa pastrez pentru mine si sa ofer lumii ce am mai vesel si bun. Suna ca si cum m-as priva de fericire sa i-o ofer altcuiva. Nu e chiar asa. Dar nu vreau pe nimeni care sa se gandeasca la mine ca la o poveste tragica. La fel cum nu vreau nici filmuletul acela post mortem cu poze nereusite si traditionala melodie muribunda! [„You shook me all night long!!!!” si numai poze pentru care nu m-as intoarce sa  bantui frustrata! :)))) ] Ar mai fi multe de spus si nu neaparat rupte din basme; Poate mai mult decat mi-ar permite timpul, de cat as fi in stare sa ma aud spunand cu voce tare sau cat, dar mai ales ce ai rezista sa asculti…

Eu am acceptat faptul ca sunt intr-un impas, ca nu ma pot implica, ca nu ma pot atasa, ca nu pot fi nici fericita, dar nici trista. Inca incerc sa imi dau seama cum se poate una ca asta. Tu nu vrei sa ma lasi. Probabil acest mesaj nu o sa iti aduca aceeasi satisfactie care ti-a adus-o primul mesaj care l-am lasat aici pentru tine. Imi pare rau! Stiu cum va fi. Nu pot spune ca nu ma enerveaza la culme ca o sa ma excluzi de tot din cercul de prieteni poate chiar de cunostinte, cum stim ca ai mai facut. Nu ma compar cu nimeni! Departe gandul de mine! E alta poveste, din alta oala mai mare. Probabil nu o sa ne mai vedem cativa ani. Cand o sa te intorci tu, eu o sa fiu in Africa!

De cand te cunosc cel mai frecvent te-am auzit spunandu-mi cat de copila sunt, cat de naiva si netrecuta prin viata. Daca ar fi acesta  pacatul meu cel mai mare, atunci acesta ar si ramane! Promit ca nu o sa iti spun niciodata sa iti mentii visele realiste! Ce daca sunt marete, ce daca s-ar putea sa doara cand se sparg de nerealizare? O sa le lipesc la loc si o sa imi vindec orice taietura s-ar putea sa imi provoace cioburile lor. In fond cioburile aduc noroc! Daca nu incerc, cum o sa stiu daca as fi putut? Da! ai dreptate chiar suna a citate care le posteaza lumea la status!

Dar nu asta vreau sa spun!

Ceea ce nu am spus inca la nimeni, este ca am primit bursa. Mi-au spus la interviu ca sunt ceea ce cauta, au nevoie de entuziasmul, optimismul si puterea mea pentru ce urmeaza. La inceput se temeau ca sunt prea fragila sau sensibila, dar se pare ca aparentele inseala sau sunt prea convingatoare cand singura unealta de lucru imi este cuvantul. Am depus o garantie si am semnat un contract. Cert este ca pe 1 mai, din Bucuresti decoleaza un avion spre Londra-India- Africa si apoi Londra definitiv. Mi-au promis ca o sa fiu in el daca imi rezolv problema personala pana atunci…

Nu ma astept sa ma intelegi cum pot sa renunt la scoala,  ca sa merg in jungla sa ajut pe altcineva sa invete. Nici maica-mea nu intelege si ea nici nu cunoaste detaliul cu scoala. Mi-a enumerat pana si soarele ca factor negativ sa nu plec. Bine ca nu i-am spus ca ma numar deja printre cei 1% oameni care au noroc, ca nu se mai oprea din plans.

In fine, nici asta nu vrei  tu sa auzi de fapt!

Erai intrigat de „very”-ul meu. Pe moment ti-am scris ce ai vrut sa citesti. Nu m-am gandit la „in ce fel” ai intrebat tu, sau ce litera din alfabet ai vrut sa-mi fi. Am spus-o si inca e adevarat din punctul meu de vedere, acela pe care nici macar nu am curajul sa il asez in vorbe scrise sau vorbite.  Imi pare rau ca sunt aproape cum vrei tu, dar ca te fac sa te simti asa de neimplinit. Sunt intr-adevar retinuta din toate punctele de vedere. Uneori stiu ca par insensibil de rece si ezitanta. Nu o fac in totalitate intentionat. Chiar nu sunt buna sa-mi exprim sentimentele. Nu vreau sa fiu! Si oricat de mult urasc despartirile, de orice fel, intr-un fel urmeaza una. Mi-ar place sa povestim in ultima zi fata in fata si sa nu ramanem cu gust de drama sau impresia ca suntem suparati unul pe celalalt (unul intotdeauna mai mult decat celalalt). Ramane la aprecierea ta.

Daca te-am suparat prea tare, si nu vrei, sper ca stii ca imi pare rau, ca iti doresc succes, noroc sa iti iei si tu masina :)) si sa ramai la rezolutia de anul nou, cel mai… plus  o nerealista saptamana de mai ca ai pierdut asa zisul pariu!!!!

Anunțuri

7 gânduri despre “My very dear friend,

  1. Sunt șocat! Dacă ți-aș fi tată aș fi alb în cap. Cât de multe s-au putut întâmpla în câteva luni de ai luat o asemenea hotărâre radicală? Inima mă săgeată când mă gândesc că și copilul meu ar putea lua o asemenea decizie. Desigur, decizia e a ta, luată cu sufletul și pare a fi o misiune de care puțini semeni sunt capabili, mai ales în societatea noastră. Dar mama ta plânge și precis nu numai ea. Mai sunt și alte persoane care vor plânge, iar această hotărâre le va afecta foarte mult viitorul.Eu sunt alături de tine deși nu știu ”clauzele contractului”. Totuși dacă ai ales un asemenea drum, ai ales să renunți la ”traiul bun și huzureala”, la ”confortul” unei vieți obișnuite și-ți va fi tot mai greu să-ți faci un ”rost”, în sensul tradițional al cuvântului. Ai cântărit suficient? Adică vei fi împăcată și dacă vei eșua?
    Din vară am observat că suferi și că nu ai reușit să-ți afli alinare. Asta mă doare. Aș vrea să te pot ajuta să înflorești din nou. Acolo, înlăuntrul tău, unde e iarnă!

  2. Nimic din ce s-a intamplat de-a lungul verii nu m-a influentat. Nu obisnuiesc sa fug de „probleme”… si ca veni vorba, nu vreau sa fie interpretata deloc ca o fuga. M-am gandit foarte bine. Clauzele contractului sunt mai mult decat promitatoare astfel incat ”traiul bun și huzureala” nu va fi ceva la care va trebui sa renunt. Eu o vad mai mult ca o oportunitate destul de rara si doar prin simplul fapt ca au fost doar doua burse si una am primit-o eu.
    Nu te ingrijora, e inceput de primavara inauntru!
    Aici imi astern gandurile mai dramatice. Practic pentru asta am blogul. Aici e coltisorul meu in care imi descarc deziluzile, imi vindec ranile, ma imbarbatez si ies din nou in lumea reala unde zambesc pana am riduri adanci in jurul gurii. 🙂

    Ps. Daca ma cunosti sau ma stii personal, si cred ca da, te rog mult si frumos sa-mi pastrezi secretele! As aprecia foarte mult! :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s