Leaving behind what you have already forgotten


Mi-a parut ca a durat o vesnicie pana am ajuns acolo, dar am ajuns! Obosita, insetata, flamanda, murdara, prafuita, cu palmile  si  genunchii jurliti, tarandu-ma  uneori in coate cand picioarele nu ma mai duceau, dar am ajuns!

Am fost asa fericita! Am simtit fluturasi ce imi spintecau golul, umplandu-ma de o  bucurie coplesitoare ce se cuibarea in mine. Nu a fost usor, dar in fata paradisului mult visat, simteam cum mi se inchid toate ranile si imi sunt vindecate toate dorurile. M-am ridicat, am scuturat praful, descoperind un zambet apus si am intrat!

Am avut voie sa raman doar cat sa imi trag sufletul, sa gust putin din licoarea dulce la inceput acrisoara dupa un timp,  amara la final! Am fost pusa rapid la zid, impuscata cu sange rece, lasata intr-o balta de sange, intrebari si regrete din care a trebuit sa ma culeg si sa-mi car singura cadavrul, sa plec in graba, sa eliberez locul pentru altcineva…

Poate ca nici nu trebuia sa ajung acolo vreodata in primul rand! Odata am trait ca zeii si acum trebuie sa platim. Dincolo de fericire  locuieste  durerea. Probabil ca niciodata nu a fost locul meu. Poate toata lumea stia mai putin eu.

O poza ce-a murit de mult, se desprinde de pe perete si imi cade in brate. O ridic, imi zambeste un zambet sters, o privire amutita ma patrunde  si incearca sa aprinda din nou un trecut nu foarte indepartat dar imposibil de atins.

Nu am vrut sa dispar. Am vrut sa-i  pastrez parfumul, vocea, rasul, imbratisarile, dar mai ales tot timpul in loc…

Sunt zile cand nu-mi mai amintesc, cand nu ma doare, cand pur si simplu nu-mi mai pasa. In alte zile imi apare in fata expresia aceea blanda si  zambetul atat de satisfacut si  atunci mi-e dor…

Inca nu, dar in curand va trebui sa-mi matur   visele, sperantele, inima de sub niste talpi neglijente, sa le lipesc la loc si sa o iau de la inceput prin noroi, pe coate, in genunchi…

E greu de crezut ca intr-o zi se va sfarsi.  Parca numai ieri am ajuns aici.

Anunțuri

3 gânduri despre “Leaving behind what you have already forgotten

  1. Ma gandesc ca ar trebui sa scriu ceva, dar parca mi-e frica ca as strica frumusetea cuvintelor tale.

    Brusc si dintr-odata (:D ) mi-am dat seama ca am descoperit un om dupa gustul meu si asta inca de la prima citire. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s