It has nothing to do with L.O.V.E.


…exact in acelasi loc, purtand intamplator aceeasi rochie ce ii dezgolea umerii micuti peste care cadea cascada de bucle bogate in reflectii jucause de  saten- ciocolata. Era frumoasa, dar nu de o frumusete care sa uimeasca sau sa  lase gurile cascate.

Parca si-ar fi dat intalnire. El, purtand aceeasi ochi patrunzatori care te dezarmau de starea de stapanire de sine, era acolo, dar nici ea nu a intarziat prea mult.

Stop! un lucru nu se intampla niciodata de doua ori in acelasi fel! el tinea intr-o mana  sticla de bere din care va soarbe lacom ca sa-si potoleasca nu setea, ci fiorii aceia groaznici care-i faceau parul maciuca trezind un fel de rusine  fata de amandoua.  Amandoua, pentru ca in cealalta mana tinea o mana…  . Se rusina tot mai tare. Nu vroia nici sa dea drumul mainii nici sa il vada tinand mana altcuiva intr-a lui.

Se astepta ca ochii sa i se umple de lumina, sa se insufleteasca de dorinta, dar lipsea impulsul si nevoia de  a marturisi, in plus avea amandoua mainile ocupate.  Credea ca va auzi cum se rupe fiecare tesut in parte si va simti durerea fizica in timp ce ii smulge inima din piept fara anestezie, o arunca pe podeaua mizerabila si o calca in picioare pana nu mai raman nici macar cioburi, doar  praf  noroios pe care il va curata cineva fara a-i da mare atentie, mai tarziu in decursul serii. Simtea ceva, dar nu durea.

Un cliseu atat de autentic incat a inceput sa rada in hohote cand si-a facut loc prin multime intorcandu-i spatele acoperit pana la jumatate de buclele ce-i cadeau ludic in toate directile.

S-a intors sa priveasca inapoi cum obisnuia, jefuindu-l de acea privire aproape nostalgica. A intalnit privirea amandurora si se putea vedea cum se muleaza  pe chipurile lor tot mai tare starea de deznadejde si nevoia de a parea indiferenti in acelasi timp.

Din nu stiu ce motiv se simteau amandoi vinovati.

Ar fi fost atat de tare daca nu privea deloc inapoi!

A  continuat sa zambeasca satisfacuta pana mai tarziu in noaptea aceea, cand a ajuns in fata  usii. A batut o singura data si s-a lasat cufundata intr-un sarut ametitor gandindu-se ca de mult nu a mai fost asa fericita incat sa o doara fiecare rid ce-l construia zambetul.

Apoi a disparut ca un ninja, in noaptea ce se risipea, lasand nimic altceva decat parfumul si „inamicul” in urma…

 

Anunțuri

7 gânduri despre “It has nothing to do with L.O.V.E.

  1. „Ar fi fost atat de tare daca nu privea deloc inapoi!”

    Intr-adevar. De ce simtim toti nevoia sa ne uitam innapoi? Speram parca sa se intample ceva desi niciodata nu se intampla. Trebuie sa rup ciclul si sa fac sa se intample ceva cand ma uit innapoi! Sau sa nu ma mai uit innapoi. 🙂

    1. uitatul ei inapoi era la propriu. ar fi fost hrana pentru mandria si orgoliul ei daca nu privea inapoi. Privitul inapoi la modul figurat, da… ma trezesc ca ma uit uneori prea lung inspre trecut. Nu stiu daca mai sper sa se intample ceva sau daca imi doresc sa fi facut ceva diferit. E trecutul, e parte din noi. Oricare ar fi situatia, va fi intotdeauna acolo, al nostru, in noi, pregatit sa ne atace miseleste cu amintiri prea placute, scapate printre degete ca nisipul sau altele mai putin placute. Viata merge inainte, cu sau fara tine. Este de preferat sa faci parte din viata ta in prezent. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s