You’re telling me to wear my heart on a sleeve and then you laugh when he cuts off my arm and beats me with it…


Masina goneste cu 120-130-150 km/h. Tu esti furios si te descarci pe pedala de acceleratie.

Eu, eu simt… nimic! Ma gandesc ca daca ne-ar iesi ceva in cale acum, o sa …

Ma uit la tine  sa vad daca te gandesti la acelasi lucru. Ai fruntea incruntata, esti incordat, iar mainile iti sunt inclestate pe volan. Oare ar trebui sa ma framant si enervez si eu asa tare, sa nu mai pot gandi rational, sa fiu la un pas inconstient de sinucidere?

E atat de liniste! Nu  aud decat motorul neobosit al masinii si timpul.

Este atat de liniste incat iti auzi bataile inimii si respiratia.

Rememorez ce s-a intamplat si imi scapa un suras sadic sau mai degraba masochist. Te uiti la mine scurt. Iti zambesc din instinct. Te enerveaza si mai tare. Ai impresia ca ma incanta starea asta disperata si ma bucur ca de un spectacolul gratis.  Observ asta  dupa acul ce indica acum 187km/h … in localitate. Ma uit pe geam. Incerc sa-mi sterg zambetul din coltul gurii. As vrea sa stii ca nu e rautacios! E un zambet cald, compatimitor, intelegator cu toate ca suntem la o curba distanta de moarte sigura.

– Opresti un pic, te rog?!

Tacere. Piciorul tau inca apasa nebun pedala de acceleratie. Nu-mi dai de ales, imi desprind centura…

Gestul meu te face sa iti ridici piciorul incet de pe pedala si masina pierde din viteza pana cand rotile se opresc la marginea drumului. Tu inca taci! Nu te poti uita la mine. Ti-este rusine? Teama? Nu stiu! Privesti drept inainte cu fruntea la fel de incretita de ura, maxilarul inclestat si respiratie haotica, simtindu-ti inima si in degetele ce sugruma volanul. Iti iau mana intr-a mea in speranta ca te vei uita la mine, si vei stii tot ce gandesc, dar nu-mi permit cuvintele prin sensul lor limitat sa-ti spun. In schimb ne privesti mainile o vreme.

Un fior ce-ti aluneca  din crestet pe sira spinarii si in stomac te trezeste ca dintr-o transa. Iti desfaci centura pe care oricum o porti doar cand esti cu mine si sari afara din masina lasand portiera larg deschisa. In locul tau intra aerul rece si umed. Te las un minut. Ai nevoie de el sa-ti cercetezi mana sa te asiguri ca atingerea mea nu a avut acelasi efect ca acidul sulfuric. Deschid anemic si nesigura pe ce se va intampla, pun un picior pe jos. Se aude nisipul sub talpa cand ma ridic. Ma uit peste masina la spatele tau. Imi simti privirea si te intorci. Pari mult mai calm, dar respiratia neregulata te da de gol. Ocolesc  masina si ajung in fata ta. Mi-ai analizat fiecare miscare  pana cand m-am oprit si apoi  am privit  amandoi tacuti spatiul de jumatate de pas care l-am lasat intre noi.

Ma intreb cine ar trebui sa umple golul cu jumatate de pas sau sa amuteasca tacerea cu singurul lucru care se poate spune?

Iarta-ma, lasa-ma sa-ti fiu din nou prieten!” ?

Anunțuri

2 gânduri despre “You’re telling me to wear my heart on a sleeve and then you laugh when he cuts off my arm and beats me with it…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s