I’ll take care of you


Cand vad un batran, ma gandesc :”daca ar fi bunicul/ bunica mea…?” Fac asta  probabil pentru ca nu am avut privilegiul sa ii cunosc pe ai mei foarte bine sau sa-i am aproape. Cand ma intreaba cineva daca ii tin minte, le spun ca da, dar adevarul este ca tin minte doar povesti despre ei. Nu imi amintesc vocea lor sau mersul, nici macar chipul lor daca nu am o poza. Nu vreau sa par nerecunoscatoare, mai am o bunica pe care desi o vad o data pe an, o am si ma mandresc cu ea! Mai am o pereche de strabunici nemuritori, refuz sa cred alte zvonuri! Oricum, ce ziceam mai devreme cu „daca ar fi…” , este un gand contagios!  O prietena a coborat odata din masina in timp ce astepta la semafor si si-a golit tot interiorul portofelului in palmele unui barbat ce aducea putin a tatal ei. Omul s-a apucat de cersit ca sa stranga bani pentru o operatie costisitoare de care avea nevoie copilul lui muribund. Faptul ca isi imagina ca si tatal ei ar fi in stare sa recurga  la aceleasi masuri disperate daca de asta ar depinde viata ei probabil a ingrozit-o.

Aceasta este povestea  care explica de ce  mai am numai o lingurita, un cutit si doua farfurii la Cluj. Restul vaselor le-am dat unui batran  azi iarna. Ruga cateodata trecatorii sa-l lase sa le curete incaltamintea pentru ceva maruntis.  Cand am coborat din troleu mi-a iesit in fata cu mana intinsa si capul aproape plecat. M-am cautat in toate buzunarele de prin geanta, dar nu am gasit numai cardul.  Fara un bancomat prin preajma, paream destul de snoaba fluturandu-l saracului om pe sub nas. Am mers in camin si i-am gatit. Cand i-am oferit mancarea, si-a ridicat privirea din pamant si am putut vedea  atunci fericirea si recunostinta cum se scurge din ochiii unui batran boschetar in forma de lacrimi,  coplesindu-ma in acelasi timp cu binecuvantari si multumiri. Intr-un final am reusit sa ii gasesc un loc intr-un adapost de batrani pe timpul iernii prin intermediul unor cunostinte pe mana carora l-am lasat, fericita ca am putut ajuta. M-am gandit ca asta a fost prima si singura mea legatura cu omul…

Nu stiu de ce, dar au facut-o! Luna trecuta m-au sunat sa-mi spuna ca a incetat din viata. Mi s-a ridicat inima din piept in cap si apoi mi-a cazut in genunchi unde a si ramas un timp.   Oare cum s-a simtit? a suferit? a fost singur?  i-a fost frica?

Am plans! Recunosc! Am plans pana nu a mai suportat sa ma intrebe de ce plang si a plecat! I-am spus abia dupa 4 zile cand m-a sunat sa ma  intrebe daca nu cumva m-am deshidratat de la atata plans de ce am plans…

„- Ai plans pentru un cersetor?!!!”  m-a intrebat pe un ton dezamagit,  dupa o scurta pauza in care probabil s-a abtinut sa nu rada. M-am simtit superficiala, absurda…

„- Stiu ca nu l-am cunoscut. Nu l-am vizitat, nici macar nu-mi amintesc numele lui. Nu pot explica de ce am  plans pentru un strain si nu am avut chef sa ma tarasc afara din pat decat seara, cand am urcat in cetatuie si am numarat  scarile doar  sa imi ocup gandurile.”

„-  Sa nu mai faci asa ceva! Cum sa te duci noaptea singura acolo? Daca pateai ceva?”

„- Nu planuiam sa ajung acolo. Nu am patit nimic. Sunt bine, el in schimb…”

„- Ce emotiva esti zilele acestea!”


Anunțuri

11 gânduri despre “I’ll take care of you

  1. ..multe-ngramadite. Da, frumos gest (gatitul, „pila” cu locuinta(nu prea inteleg partea cu farfuriile dar nu-i bai)), da, unii pot face asa ca tine, da, altii pot face asa ca EL, da, altii sunt mai greu emotivi, dar asta nu inseamna ca nu sunt, da, unii probabil ca nu sunt asa emotivi de fiecare data/cu fiecare persoana, in caz contrar nu-mi pot imagina activitatea lor. Da, dupa un eveniment se discuta vis a vis de ce s-a intamplat, da, altii vad si partea negativa care din fericire nu s-a intamplat, da unii vad partea pozitiva. Si atunci totul se reduce la concesie.

  2. imi pare rau sa aud aceasta poveste…insa ma bucura sa vad ca mai sunt oameni cu suflet mare care sa ocupa de cei din jur fara sa faca asta doar de ochii altor oameni. am avut o prietena care nu misca un ac daca nu era cineva sa o priveasca.
    Cat despre bunici,si eu am scris de curand…eu nici macar nu i-am cunoscut si bunica care inca traieste nu ma iubeste….si sentimentul e reciproc, are nepoti mai aproape…atat la propiu cat si la figurat.

  3. Imi pare rau pentru relatia dintre tine si bunica ta… sau mai degraba lipsa ei. Intotdeauna am avut iubire neconditionata din partea familiei. Cat despre cine ma priveste… sincer, cel mai sincer, nu mi-a placut niciodata sa fiu in centrul atentiei. Sunt timida ! 😛

  4. Mamamia , dar cat am asteptat sa mai scrii ceva : ) ) pe unde ai umblat ?(Off topic)
    Intodeauna vor fi oamenii in suferinta , si intodeauna (ma repet) va exista si indiferenta .
    Astia suntem noi , oamenii fiintele superioare …telespectatori ai emisiuni Acces direct.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s