That moment when you can’t feel your soul…


Am o idee stranie despre cum sufletele pereche mor impreuna.

Poate pentru ca am auzit de prea multe ori spunandu-se despre acele cupluri care si-au petrecut mai mult de trei sfert din viata impreuna, ca daca unul ar muri, celalalt ar muri de dor la scurt timp.

Poate e doar idealul romantic sa adormi langa cel pe care l-ai iubit o viata intreaga si sa nu conteze daca va mai treziti. Nu ti se mai pare inspaimantatoare moartea pentru ca ai gasit serendipitatea aceea utopica.

Noi am murit in acelasi timp, in acelasi fel. Am murit in universe paralele. Am murit impreuna, dar inainte sa ne cunoastem. Ne-am intalnit abia dupa ce am murit.

Nu iti par frumoasa. Deloc. Nici eu nu te gasesc pe tine frumos. Suntem Adam si Eva goi in gradina paradisului, goliti de orice dorinta.

N-am sa te dezamagesc, cel putin nu in inima mea.
Stiu ca descatusata din crisparea neincrederii, pasiunea ta izbucneste cu atata puritate, dar ai scos-o din sufletul tau. Oare cand ai invatat sa iti stingi sentimentele asa cum sufli intr-o lumanare si sa le reaprinzi dupa voia ta? Daca pot fi numite sentimente. Nu incerci emotii in sensul vital al cuvantului. Ai simtaminte asa cum ai haine, ca sa iti acoperi nuditatea intentilor. De ce te incapatanezi sa stingi lumanarea, sa o lasi sa devina rece ca o piatra, aruncata cu celelalte capete moarte ale sentimentelor pentru oamenii care inceteaza sa mai existe in mintea ta?

Am vazut cum ochiii ti s-au umplut de viata, dar si cum s-au golit de ea, ca si cum sufletul tau dezerteaza si se catara in ramurile unui copac. Doar cand auzi zgomote in jur simti ca sufletul se catara inapoi in tine sau cel putin ai impresia ca nu s-a produs o disfunctie. Esti uneori cel mai muritor dintre muritori, iti speli nemurirea din tine de cate ori te speli pe fata.

De fiecare data cand ai murit, parca in secunda urmatoare am auzit scartaitul mintii prinsa in efortul de a cugeta si te-am adus inapoi. Toate imi amintesc de tine. Mi-ar fi placut sa te cunosc inainte sa murim , dar presupun ca sufletul nu se plimba in scaunul cu rotile …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s