My heart and other black holes

My heart and other black holes

Sometimes I drop off of a cliff, and fall into a river of grief that moves so swiftly, it carries me through decades of memories and regret within the length of one random song that I hear on the radio. I hadn’t heard this song in years. The song ends with me struggeling to not pull the car over and lay down, to cover myself with leaves and not be—not be living, feeling, hurting, losing. You are a hole in the middle of me where every happy thing fells into. Every day I remember less. You can not protect yourself from sadness without protecting yourself from happiness.

It feels like a moment I’ve lived a thousand times before, as if everything is familiar, right up to the moment of my death, that it will happen again an infinite number of times, that we will meet, marry, have our children, succeed in the ways we have, fail in the ways we have, all exactly the same, always unable to change a thing. I am again at the bottom of an unstoppable wheel, and when I feel my eyes close for death, as they have and will a thousand times, I awake.

Anunțuri

My funny Valentine

My funny Valentine

She spent the afternoon staring at their front door.

“Waiting for someone?”

“What color is this?”

He stood very close to the door, letting the end of his nose touch the peephole. He licked the wood and joked, “It certainly tastes like red.”

“Yes, it is red, isn’t it?”

“Seems so.”

She buried her head in her hands.

“But couldn’t it be just a bit more red?”

tumblr_mfw5niNmo01rhli5mo1_500_large

Welcome to my funeral.

Welcome to my funeral.

De multe ori am intentionat sa scriu.

Am chiar vrut, doar ca am amanat ca sa mai ascult o melodie sa devin cu 216 secunde mai inteleapta, sa mai citesc o carte,  apoi sa gasesc cuvinte mai bune, mai putin uzate, mai pompoase. De multe ori am asteptat prea mult…

Alte ori am vrut sa scriu, dar nu am avut hartie. De cele mai multe ori nu am avut creion. Imi plac creioanele adevarate, acelea „normale” pe care le ascuti si se micsoreaza- si micsoreaza, si… dispar.  Imi plac acele creioane ce isi sacrifica viata de dragul scrisului.

Oricat de frumoase, sofisticate, elegante, practice sau loiale sunt, pixurile sau creioanele mecanice, au ceva malefic. Au semnat un pact cu diavolul, sunt sigura! Cum nu se termina niciodata?! Nu se tocesc pana ajung la 5,4 cm, ca sa le pastrezi fiindca va leaga prea multe idei, secrete ce le-ati nascocit impreuna.

De multe ori a vrut sa scrie, dar s-a gandit, „pentru cine sa scriu eu, tocmai eu? ” Despre ce sa scriu eu? Despre creioane? Despre clisee? Toata viata e un cliseu. Tot ce am trait, a mai trait si altcineva inaintea noastra.”  Ea nu face exceptie de la regula: a obtinut de cele mai multe ori ceea ce a vrut, este genul de fata care prefera  rochiile in loc de chiloti, o poveste construita  prin tehnica oglinzilor paralele din romanele balzaciene, tehnica ce semnifica ca fiecare  o percepe altfel ca sa devina mai tarziu o  anonima, cand ea isi doreste doar sa nu fie o casa.

Din cauza încăpăţânării poate vei citi „povestea”  până la capăt, căci, na, poate exista vreo revelaţie la sfârşit, ceva care să dea substanţă acestor minute pierdute. Sa cutreieram  deci randurile împreună, descoperind  totul cu acea privire proaspătă care pana la sfarsitul textului va deveni mult mai tristă şi mai înţelegătoare şi mai goală. Dar momentan sa fie aceasta pagina ringul  de dans, iar noi sa ne târâim mintea dupa ele, aşa cum am făcut toată viaţa cu lucrurile care ne  intriga si cum spune Jack Kerouac in continuare: singurii care există pentru mine sunt cei nebuni, nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, dorind nebunşete să fie mântuiţi, cei lacomi să aibă totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii, explodează aidoma unor păianjeni de foc printre stele, iar lumina albastră din mijloc face bum şi toată lumea oftează: “Aah”. (Nota mea: şi mie îmi plac asemenea oameni, dar să aibă totuşi ceva de spus, nu doar de aberat. opreste-te aici, nu va fi nici o revelatie la sfarsit!)

Ne-am obisnuit sa ascundem totul sub fond de ten si fard, ba chiar ne-am perfectionat in arta aceasta. Da, arta de a purta o masca, de a nu fi originali, doar buni. Ei bine, s-a decis sa se dezbrace de aceasta masca si sa pasesca goala pusca fara bandaj cu toate defectele la vedere. Nu o sa neg ca aerul de mister, farmecul personal nu vor sangera pana vor seca. Toate aceste vor iesi pe geam ca aerul statut dintr-o camera. Dar era timpul. Greselile nu se repara cu alte greseli delicioase.

Este o ipocrizie sa scrii despre iubire daca nu esti in stare sa iubesti. Poate sunt o ipocrita. El este un dobitoc. Cum ne-am cunoscut este mai degraba ridicol decat romantic. cred ca m-au atras in primul rand defectele lui pe care le-am vazut foarte clar , aceleasi care m-au facut inevitabil si sa-l plac mai putin ulterior.sunt absurda. el este  dobitoc.  pot viualiza rutina zilnica pe care o vom numi maturitate. ma surprinde si ma sperie. sunt impulsiva dar calculata. sunt rabdatoare dar grabita. sunt pasnica, dar frustrata. sunt empatica, dar necrutatoare. sunt nesigura, dar improvizez. sunt visatoare, dar plictisita. el este un dobitoc.

nimeni nu banuieste ca dupa perdeaua mintii, a tacerii si a minciunilor se lafaie adevarul inspaimantator ca nueste vorba de aceeasi persoana care a fost acum cativa ani cand a inceput sa scrie. el este in continuare un dobitoc. nu stiu exact despre cine scriu daca sunt eu sau el sau alt eu sau un el creat de o minte care este pe punctul de a ceda. poate  sunt schizofrenica sau doar un contrast pentru tot ceea ce sustin, gandesc dar mai ales fac sau nu fac. el este cel mai mare dobitoc. am vazut-o in ochii lui la fel de speriati.

cand esti indragostit, creierul tau mai dezvolta un creier care suprasolicita creierul initial si incetineste intregul sistem. nu mi s-a intamplat sa traiesc acea dragoste oarba. din contra devin foarte lucida si constienta de ceea ce se intampla in jurul meu. e un chin, dar din cand in cand ma simt foarte in largul meu sa ii spun ca ii urasc camasa, ca nu e destul de inalt ca ii sta mai bine cu parul tuns scurt, ca pare dezorientat in magazine, ca este foarte  influentabil si mincinos, ca este nesimtit si ca ma enerveaza cand sta exagerat de mult in fata frigiderului sa aleaga o oarecare cutie de smantana, ca daca ar fi sa incepem din nou, mi-as face cruce cu limba si as trece pe partea opusa a strazii.

sper ca intelege ca imi este mai usor sa fiu asa cum sunt decat sa ii spun ca ii sunt recunoscatoare ca ma ajuta si ma sustine, ca imi poarta grija, ca ascultam muzica mea inainte sa adormim, ca ma lasa sa am dreptate, ca vrea sa fie cu mine desi il ignor cand imi vorbeste si se trezeste vorbind singur despre cum ar trebui sa fac lucrurile pe care nu le fac, ca mi-a spus ca cel mai mult ii place de mine cand ma trezesc si ma uit la el cu ochiii mari si sper sa nu observe ca mi-a curs din gura.

Why do you help me?
Because you are the way you are looking at me now.

2eao313

Revisions:

Dandelion, 2 years ago (9 octombrie, 2012 @ 20:28:01)
Dandelion, 4 years ago (1 martie, 2011 @ 19:48:12)
Dandelion, 4 years ago (18 februarie, 2011 @ 21:31:39)

Don’t Love A Girl Who Knows

Don’t Love A Girl Who Knows

Thought Catalog

Love a girl who is oblivious. Pick her out of the oblivious, bland crowds and make her smile. Make her laugh. That’s all she wants. Touch her softly, tell her she’s beautiful. That’s all she needs. She doesn’t know.
Take her hand and tug her into a life of blurry happiness. Sleep next to her every night, wake up to her every morning. Tell her she’s pretty when she twirls in that black Sears dress that cost too much and smells like polyester and scratches when you grab at her waist. Don’t say anything when the drops of water threaten to bubble over her cheeks when the number on the scale is too high. Lay her down softly after quiet evenings of cheap wine. Watch her sleep, shadows blending with mascara under her eyes. Suppress the sighs when she won’t stop talking. She never stops talking. And that black dress…

Vezi articol original 590 de cuvinte mai mult

She’s Always A Woman To Me

She’s Always A Woman To Me

Blocata intr-un corp cu forme rotunde, miscari si gesturi gratioase, ochi patrunzatori, trasaturi delicate, expresii zambitoare cu buze senzuale ce te invita intr-un dans seducator al dorintei, e o fiinta ispititoare clocotind de viata si frumusete. Se spune ca este un spirit, ca este demon, ca este diavolul.
Poate starni razboaie inca din antichitate prin frumusetea ei. Te va lovi doar sa iti ingrijeasca ranile cu lacrimi sincere, strangandu-te la pieptul ei voluminos si ferm. Sufera alaturi de tine din strafundul sufletului ei pus sub semnul intrebarii!
Se lasa dezmierdata de saruturi si cuvinte de dragoste, pierduta sub briza atingerii, a mangaierii. Danseaza pe ritmul simturilor tale, dandu-ti impresia ca nu vrei sa te mai opresti nicicand, ca nu poti trai fara sa ii respiri parfumul, fara sa te hranesti cu sarutul ei sau sa te incalzesti cu altceva decat cu trupul ei mulat pe al tau.
Aud vorbindu-se adesea despre o frumusete profunda, pe care numai un poet o poate invoca, indemnandu-te sa o simti si sa o traiesti prin cuvintele lui, purtandu-ti visele si inchinandu-ti ei toate iluziile.
Nu te lasa amagit! Nu este inger! Tocmai cu puritatea, inocenta si naivitatea ei imbolnavitoare, se foloseste de aspect sa mascheze faptul ca nu este inger, ca este departe de perfectiune.
Nu e mai buna decat tine, doar mai sensibila, mai subtila si uneori mai sireata. Lumina ce o atinge nu este mai putin manjita decat intunericul in care locuiesc unii.
Te hipnotizeaza sa o inviti, te refuza doar sa te vada cum tanjesti dupa ea, ca sa mai insisti. Chiar inainte sa te dai batut, cedeaza si se lasa sa-ti cada in bratele tale puternice si protectoare. Nu stie ce isi doreste, dar are pretentia sa ghicesti si sa ii oferi acel ceva, sa o completezi.
Poate nu te vrea, dar nu o sa te alunge! O sa atarne un capat de ata, spanzurat undeva de un norisor, de care ar trebui sa te prinzi si sa te cateri spre inima ei. O sa aiba o placere ludica in ochi cand te priveste cum te transformi in bufonul ei personal, mereu pregatit sa o impresionezi, sa-i satisfaci orice moft sa o cuceresti, sa ii tii de urat, sa o consolezi cand altul o face sa planga, sa stie ca esti plasa ei de siguranta oricand cade.

Somewhere over the rainbow

Somewhere over the rainbow

– Suntem deasupra curcubeului? oare asta sa fie tot?
– Aberezi.
– Mai tii minte cand cantam „somewhere over the rainbow?” si ne imaginam ca acolo vrem sa ajungem? ca acolo vom trai o viata implinta, fara griji? Ca acolo sus, deasupra curcubeului visele pe care le visam se vor indeplini.
– Maturizeaza-te!
– Asta este problema. suntem adulti.
– Ce se intampla cu tine? nu mai este amuzant daca cedezi.
– Tot timpul vorbim despre cum vom trai in viitor. Daca acum a sosit timpul sa ne oprim si sa ne traim viitorul?
– Atunci traieste!
– Crezi ca am inceput sa cedez?
– Da…
1016926_549005865147789_1746563759_n