Most of our truths remain buried on silent tongues

This is what us, cowards, do

-Plec! Nu o sa mai vin niciodata inapoi. Ramane la decizia ta.

-Nu o sa imi spui de ce ai facut-o?

-Conteaza?

-Bineinteles! Totul conteaza, idiotule!

-Nu stiu, de dragul amintirilor.

-Amintiri, huh! Amintirile devin o adunatura de lucruri stralucitoare, dar nu dau atentie lucrurilor care conteaza cu adevarat. Spune-i ca o sa ma mai gandesc.

The Lover’s Dictionary

„I want to take back at least half of the “I love you”s, because I didn’t mean them as much as the other ones. I want to take back the book of artsy photos I gave you, because you didn’t get it and said it was hipster trash. I want to take back what I said about you being an emotional zombie. I want to take back the time I called you “honey” in front of your sister and you looked like I had just shown her pictures of us having sex. I want to take back the wineglass I broke when I was mad, because it was a nice wineglass and the argument would have ended anyway. I want to take back the time we had sex in a rent-a-car, not because I feel bad about the people who got in the car after us, but because it was massively uncomfortable. I want to take back the trust I had while you were away in Austin. I want to take back the time I said you were a genius, because I was being sarcastic and I should have just said you’d hurt my feelings. I want to take back the secrets I told you so I can decide now whether to tell them to you again. I want to take back the piece of me that lies in you, to see if I truly miss it. I want to take back at least half the “I love you”s, because it feels safer that way.”

About happy ever afters

…And they lived happily ever after…

-How would this do: and they all settled down and lived together happily ever after?
And where will they live? Will they have children? will they get jobs? will they fall in a daily routine and forget the taste of other feelings?

-Let me rephrase that: And they lived happily (aside from a few normal disagreements, misunderstandings, pouts, silent treatments, and unexpected calamities) ever after.

Still In Your Heart

The night you met, it was a magic start
All the connections were made in your heart
Following you everywhere, you could feel her eyes
A glimpse of somebody takes you by surprise

Another place and day, now where’s she gone?
You can’t forget her face or things you left undone
Re-run memories from the start, the time has flown
All the time you’ve been apart and she’s still in your heart

Try as you might the recollections stay
Like a photographic memory of each day
You can feel her by your side in an empty room
And words like forever you spoke too soon

Another place and day, now where’s she gone
You can’t forget her face or things you wish you’d done
Re-run memories from the start, the time has flown
Where’s the ending and the start? Is she’s still in your heart?
She’s still in your heart

Don’t pity love me

Dacă într-o zi vei avea îndoieli de mă iubești sau nu, să le elimini încetând să mă mai iubești. Iubește-o pe ea.

Dacă te vei întreba întâmplător de te merit sau nu te merit, să știi că nu. Nu meriți păstrând pe cineva și refuzând pe altcineva.

Dacă vei ajunge în momentul în care va trebui să fii sincer sau să mă minți, minte-mă. Trebuie să-ți poți permite luxul sincerități.

Dacă nu vei ști cum să alegi în privința mea, să alegi cu mintea și niciodată cu inima. Inima mea nu-ți va aparține.

Dacă vei căuta să mă învinovățești sau să-mi mulțumești, fă-o pe prima. Urăște-mă cât poți de tare, pentru că mai greu îți va fi să mă iubești și să nu mă ai.

Dacă vei crede că dragostea se împarte la trei, crede. Probabil doar vei crede.

Dacă într-o zi vei dori să alegi între mine și ea, alege-o pe ea.

Sursa: http://devorbacutine.eu/daca-intr-o-zi-vei-dori-sa-alegi-intre-mine-si-ea-alege-o-pe-ea/

Fericire second hand.

Libertatea mea inceteza cand se ciocneste de libertatea altcuiva.
Ferirea mea a fost spanzurata si sufocata de alta fericire, mai galagioasa decat a mea, mai naiva, motivata si mai ambitioasa.
Acum strig in gura mare:”Dau la schimb orgoliu intact pentru fericire in orice stare si forma, chiar si subreda.”
Nu e nimic vulgar intr-o iubire care nu mai este. Iubirile neimplinite sunt cele mai romantice.

Este plăcut să te trezești dimineața intampinat de un zambet. Si mai plăcut e să te trezești dimineața avand cui sa-i zambesti.
La femei lucrurile dăunătoare unei relații se acumulează și apoi izbucnesc într-o ceartă. Uneori însă și certurile se acumulează și izbucnesc … nu izbucnesc, se transformă calm într-un adio. Te vei întreba atunci mirat dacă femeia asta te-a iubit cu adevărat. Dacă a făcut lucrurile pentru voi sau pentru plăcerea ei. Nu vei înțelege de ce nu îți mai dă o șansă ca tu să-i dai încă un motiv să rămână. Vei fi lăsat perplex undeva lângă masa din bucătărie, cu gândul că a plecat greșit, de parcă niciodată nu a iubit.
Dar zâmbetul s-a oprit undeva între două dimineţi. Da, femeile sunt previzibile în fapte și emoții și imprevizibile în decizii.

Dintre toate dovezile ce i le putea arăta, a ales să nu arate nimic. Iubind-o , găsind în ea tot mai multe sensuri ale fericirii lui, tot mai multa nebunie.

My heart and other black holes

Sometimes I drop off of a cliff, and fall into a river of grief that moves so swiftly, it carries me through decades of memories and regret within the length of one random song that I hear on the radio. I hadn’t heard this song in years. The song ends with me struggeling to not pull the car over and lay down, to cover myself with leaves and not be—not be living, feeling, hurting, losing. You are a hole in the middle of me where every happy thing fells into. Every day I remember less. You can not protect yourself from sadness without protecting yourself from happiness.

It feels like a moment I’ve lived a thousand times before, as if everything is familiar, right up to the moment of my death, that it will happen again an infinite number of times, that we will meet, marry, have our children, succeed in the ways we have, fail in the ways we have, all exactly the same, always unable to change a thing. I am again at the bottom of an unstoppable wheel, and when I feel my eyes close for death, as they have and will a thousand times, I awake.

My funny Valentine

She spent the afternoon staring at their front door.

“Waiting for someone?”

“What color is this?”

He stood very close to the door, letting the end of his nose touch the peephole. He licked the wood and joked, “It certainly tastes like red.”

“Yes, it is red, isn’t it?”

“Seems so.”

She buried her head in her hands.

“But couldn’t it be just a bit more red?”

Welcome to my funeral.

De multe ori am intentionat sa scriu.

Am chiar vrut, doar ca am amanat ca sa mai ascult o melodie sa devin cu 216 secunde mai inteleapta, sa mai citesc o carte,  apoi sa gasesc cuvinte mai bune, mai putin uzate, mai pompoase. De multe ori am asteptat prea mult…

Alte ori am vrut sa scriu, dar nu am avut hartie. De cele mai multe ori nu am avut creion. Imi plac creioanele adevarate, acelea „normale” pe care le ascuti si se micsoreaza- si micsoreaza, si… dispar.  Imi plac acele creioane ce isi sacrifica viata de dragul scrisului.

Oricat de frumoase, sofisticate, elegante, practice sau loiale sunt, pixurile sau creioanele mecanice, au ceva malefic. Au semnat un pact cu diavolul, sunt sigura! Cum nu se termina niciodata?! Nu se tocesc pana ajung la 5,4 cm, ca sa le pastrezi fiindca va leaga prea multe idei, secrete ce le-ati nascocit impreuna.

De multe ori a vrut sa scrie, dar s-a gandit, „pentru cine sa scriu eu, tocmai eu? ” Despre ce sa scriu eu? Despre creioane? Despre clisee? Toata viata e un cliseu. Tot ce am trait, a mai trait si altcineva inaintea noastra.”  Ea nu face exceptie de la regula: a obtinut de cele mai multe ori ceea ce a vrut, este genul de fata care prefera  rochiile in loc de chiloti, o poveste construita  prin tehnica oglinzilor paralele din romanele balzaciene, tehnica ce semnifica ca fiecare  o percepe altfel ca sa devina mai tarziu o  anonima, cand ea isi doreste doar sa nu fie o casa.

Din cauza încăpăţânării poate vei citi „povestea”  până la capăt, căci, na, poate exista vreo revelaţie la sfârşit, ceva care să dea substanţă acestor minute pierdute. Sa cutreieram  deci randurile împreună, descoperind  totul cu acea privire proaspătă care pana la sfarsitul textului va deveni mult mai tristă şi mai înţelegătoare şi mai goală. Dar momentan sa fie aceasta pagina ringul  de dans, iar noi sa ne târâim mintea dupa ele, aşa cum am făcut toată viaţa cu lucrurile care ne  intriga si cum spune Jack Kerouac in continuare: singurii care există pentru mine sunt cei nebuni, nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, dorind nebunşete să fie mântuiţi, cei lacomi să aibă totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii, explodează aidoma unor păianjeni de foc printre stele, iar lumina albastră din mijloc face bum şi toată lumea oftează: “Aah”. (Nota mea: şi mie îmi plac asemenea oameni, dar să aibă totuşi ceva de spus, nu doar de aberat. opreste-te aici, nu va fi nici o revelatie la sfarsit!)

Ne-am obisnuit sa ascundem totul sub fond de ten si fard, ba chiar ne-am perfectionat in arta aceasta. Da, arta de a purta o masca, de a nu fi originali, doar buni. Ei bine, s-a decis sa se dezbrace de aceasta masca si sa pasesca goala pusca fara bandaj cu toate defectele la vedere. Nu o sa neg ca aerul de mister, farmecul personal nu vor sangera pana vor seca. Toate aceste vor iesi pe geam ca aerul statut dintr-o camera. Dar era timpul. Greselile nu se repara cu alte greseli delicioase.

Este o ipocrizie sa scrii despre iubire daca nu esti in stare sa iubesti. Poate sunt o ipocrita. El este un dobitoc. Cum ne-am cunoscut este mai degraba ridicol decat romantic. cred ca m-au atras in primul rand defectele lui pe care le-am vazut foarte clar , aceleasi care m-au facut inevitabil si sa-l plac mai putin ulterior.sunt absurda. el este  dobitoc.  pot viualiza rutina zilnica pe care o vom numi maturitate. ma surprinde si ma sperie. sunt impulsiva dar calculata. sunt rabdatoare dar grabita. sunt pasnica, dar frustrata. sunt empatica, dar necrutatoare. sunt nesigura, dar improvizez. sunt visatoare, dar plictisita. el este un dobitoc.

nimeni nu banuieste ca dupa perdeaua mintii, a tacerii si a minciunilor se lafaie adevarul inspaimantator ca nueste vorba de aceeasi persoana care a fost acum cativa ani cand a inceput sa scrie. el este in continuare un dobitoc. nu stiu exact despre cine scriu daca sunt eu sau el sau alt eu sau un el creat de o minte care este pe punctul de a ceda. poate  sunt schizofrenica sau doar un contrast pentru tot ceea ce sustin, gandesc dar mai ales fac sau nu fac. el este cel mai mare dobitoc. am vazut-o in ochii lui la fel de speriati.

cand esti indragostit, creierul tau mai dezvolta un creier care suprasolicita creierul initial si incetineste intregul sistem. nu mi s-a intamplat sa traiesc acea dragoste oarba. din contra devin foarte lucida si constienta de ceea ce se intampla in jurul meu. e un chin, dar din cand in cand ma simt foarte in largul meu sa ii spun ca ii urasc camasa, ca nu e destul de inalt ca ii sta mai bine cu parul tuns scurt, ca pare dezorientat in magazine, ca este foarte  influentabil si mincinos, ca este nesimtit si ca ma enerveaza cand sta exagerat de mult in fata frigiderului sa aleaga o oarecare cutie de smantana, ca daca ar fi sa incepem din nou, mi-as face cruce cu limba si as trece pe partea opusa a strazii.

sper ca intelege ca imi este mai usor sa fiu asa cum sunt decat sa ii spun ca ii sunt recunoscatoare ca ma ajuta si ma sustine, ca imi poarta grija, ca ascultam muzica mea inainte sa adormim, ca ma lasa sa am dreptate, ca vrea sa fie cu mine desi il ignor cand imi vorbeste si se trezeste vorbind singur despre cum ar trebui sa fac lucrurile pe care nu le fac, ca mi-a spus ca cel mai mult ii place de mine cand ma trezesc si ma uit la el cu ochiii mari si sper sa nu observe ca mi-a curs din gura.

Why do you help me?
Because you are the way you are looking at me now.

Revisions:

Dandelion, 2 years ago (9 octombrie, 2012 @ 20:28:01)
Dandelion, 4 years ago (1 martie, 2011 @ 19:48:12)
Dandelion, 4 years ago (18 februarie, 2011 @ 21:31:39)

I can ride your heart until it breaks- too much is not enough

Don’t Love A Girl Who Knows

She’s Always A Woman To Me

Blocata intr-un corp cu forme rotunde, miscari si gesturi gratioase, ochi patrunzatori, trasaturi delicate, expresii zambitoare cu buze senzuale ce te invita intr-un dans seducator al dorintei, e o fiinta ispititoare clocotind de viata si frumusete. Se spune ca este un spirit, ca este demon, ca este diavolul.
Poate starni razboaie inca din antichitate prin frumusetea ei. Te va lovi doar sa iti ingrijeasca ranile cu lacrimi sincere, strangandu-te la pieptul ei voluminos si ferm. Sufera alaturi de tine din strafundul sufletului ei pus sub semnul intrebarii!
Se lasa dezmierdata de saruturi si cuvinte de dragoste, pierduta sub briza atingerii, a mangaierii. Danseaza pe ritmul simturilor tale, dandu-ti impresia ca nu vrei sa te mai opresti nicicand, ca nu poti trai fara sa ii respiri parfumul, fara sa te hranesti cu sarutul ei sau sa te incalzesti cu altceva decat cu trupul ei mulat pe al tau.
Aud vorbindu-se adesea despre o frumusete profunda, pe care numai un poet o poate invoca, indemnandu-te sa o simti si sa o traiesti prin cuvintele lui, purtandu-ti visele si inchinandu-ti ei toate iluziile.
Nu te lasa amagit! Nu este inger! Tocmai cu puritatea, inocenta si naivitatea ei imbolnavitoare, se foloseste de aspect sa mascheze faptul ca nu este inger, ca este departe de perfectiune.
Nu e mai buna decat tine, doar mai sensibila, mai subtila si uneori mai sireata. Lumina ce o atinge nu este mai putin manjita decat intunericul in care locuiesc unii.
Te hipnotizeaza sa o inviti, te refuza doar sa te vada cum tanjesti dupa ea, ca sa mai insisti. Chiar inainte sa te dai batut, cedeaza si se lasa sa-ti cada in bratele tale puternice si protectoare. Nu stie ce isi doreste, dar are pretentia sa ghicesti si sa ii oferi acel ceva, sa o completezi.
Poate nu te vrea, dar nu o sa te alunge! O sa atarne un capat de ata, spanzurat undeva de un norisor, de care ar trebui sa te prinzi si sa te cateri spre inima ei. O sa aiba o placere ludica in ochi cand te priveste cum te transformi in bufonul ei personal, mereu pregatit sa o impresionezi, sa-i satisfaci orice moft sa o cuceresti, sa ii tii de urat, sa o consolezi cand altul o face sa planga, sa stie ca esti plasa ei de siguranta oricand cade.

Somewhere over the rainbow

– Suntem deasupra curcubeului? oare asta sa fie tot?
– Aberezi.
– Mai tii minte cand cantam „somewhere over the rainbow?” si ne imaginam ca acolo vrem sa ajungem? ca acolo vom trai o viata implinta, fara griji? Ca acolo sus, deasupra curcubeului visele pe care le visam se vor indeplini.
– Maturizeaza-te!
– Asta este problema. suntem adulti.
– Ce se intampla cu tine? nu mai este amuzant daca cedezi.
– Tot timpul vorbim despre cum vom trai in viitor. Daca acum a sosit timpul sa ne oprim si sa ne traim viitorul?
– Atunci traieste!
– Crezi ca am inceput sa cedez?
– Da…

Sa fugi de fericire de teama sa nu fuga ea de tine.

Sms-urile sunt o forma rafinata de tortura.
Daca nu primim raspuns in prima zi credem ca este doar o tactica.
Dupa doua zile fara raspuns ne simtim ofensati.
Dupa 3 zile ne indragostim.

That moment when you can’t feel your soul…

Am o idee stranie despre cum sufletele pereche mor impreuna.

Poate pentru ca am auzit de prea multe ori spunandu-se despre acele cupluri care si-au petrecut mai mult de trei sfert din viata impreuna, ca daca unul ar muri, celalalt ar muri de dor la scurt timp.

Poate e doar idealul romantic sa adormi langa cel pe care l-ai iubit o viata intreaga si sa nu conteze daca va mai treziti. Nu ti se mai pare inspaimantatoare moartea pentru ca ai gasit serendipitatea aceea utopica.

Noi am murit in acelasi timp, in acelasi fel. Am murit in universe paralele. Am murit impreuna, dar inainte sa ne cunoastem. Ne-am intalnit abia dupa ce am murit.

Nu iti par frumoasa. Deloc. Nici eu nu te gasesc pe tine frumos. Suntem Adam si Eva goi in gradina paradisului, goliti de orice dorinta.

N-am sa te dezamagesc, cel putin nu in inima mea.
Stiu ca descatusata din crisparea neincrederii, pasiunea ta izbucneste cu atata puritate, dar ai scos-o din sufletul tau. Oare cand ai invatat sa iti stingi sentimentele asa cum sufli intr-o lumanare si sa le reaprinzi dupa voia ta? Daca pot fi numite sentimente. Nu incerci emotii in sensul vital al cuvantului. Ai simtaminte asa cum ai haine, ca sa iti acoperi nuditatea intentilor. De ce te incapatanezi sa stingi lumanarea, sa o lasi sa devina rece ca o piatra, aruncata cu celelalte capete moarte ale sentimentelor pentru oamenii care inceteaza sa mai existe in mintea ta?

Am vazut cum ochiii ti s-au umplut de viata, dar si cum s-au golit de ea, ca si cum sufletul tau dezerteaza si se catara in ramurile unui copac. Doar cand auzi zgomote in jur simti ca sufletul se catara inapoi in tine sau cel putin ai impresia ca nu s-a produs o disfunctie. Esti uneori cel mai muritor dintre muritori, iti speli nemurirea din tine de cate ori te speli pe fata.

De fiecare data cand ai murit, parca in secunda urmatoare am auzit scartaitul mintii prinsa in efortul de a cugeta si te-am adus inapoi. Toate imi amintesc de tine. Mi-ar fi placut sa te cunosc inainte sa murim , dar presupun ca sufletul nu se plimba in scaunul cu rotile …

Idiots! you are all idiots!

– Intotdeauna am simtit ca intre voi este ceva indefinibil si totusi prezent.De ce ai last-o sa plece?
– A vrut sa plece. Asa ca am plecat eu. O sa gaseasca consolare repede. Nu, sincer de tot, nu o sa sufere. O sa-i raneasca doar vanitatea si respectul de sine, dar nu are o inima, nu o sa o doara. Chiar si cand era bine intre noi, totdeauna se intampla la fel: „ma tem ca trebuie sa plec.” si pleca.
– Si nu trebuia?
-Presupun ca trebuia, da, trebuia,dar ardea sa-mi spuna cuvintele astea amare. Parca abia astepta sa mi le spuna.
-Si iti pare rau?
-Se vede ca imi pare rau, altfel nu as tine minte.
– Dar daca a vrut sa se mute cu tine, inseamna ca nu a vrut sa scape de tine. De ce oricare barbat crede ca trebuie sa fie Dumnezeu Atotputernicul inainte sa lase o femeie sa se indragosteasca de el?
-Asa zicea si ea. Ea zice multe. Dar ar fi in stare sa plece de acasa doar ca sa arete ca-i libera sa plece si sa vina, sa-mi dovedeasca ca e stapana mea.
-Nu-i vorba de stapana, asa e ea. Dintotdeauna a fost asa.
– Nu-mi pasa, da sa nu-mi faca mie una ca asta. Parca primesc o palma de fiecare data. O am in brate si as putea sa o pastrez o vesnicie. Ea se scoala brusc si zice „ma tem ca trebuie sa plec”. Simt ca arde sa-mi spuna cuvintele astea. Parca iti da un genunchi in coaie, exact cand mie nu-mi vine sa ma mai dezlipesc de ea.
– Esti un fraier!

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Dear soulmate,

Este amuzant si ciudat sa ma gandesc ca suntem doar straini.

Esti acum  intr-o alta incapere, dintr-o alta casa, poate chiar intr-un alt oras gandindu-te la lucruri care mie nici nu-mi trec prin cap. 

Este nostim sa imi imaginez ca esti undeva acolo visand si iubind…

Este de-a dreptul hilar sa stiu ca intr-o zi ma vei iubi, dar ca acum… acum nu ai nici cea mai vaga idee cine sunt, unde sunt sau ca te astept…

p.s. Cand va veni timpul, te voi iubi si eu. 

 

 

Sounds familiar

Rar mi-a fost dat să întâlnesc un bărbat care să recunoască cu francheţe că nu poate oferi iubire, că tot ce are el de dat e doar o noapte, două, trei de plăcere…în fine, că n-o să plece de lângă tine atâta timp cât pasiunea nu dispare nici ea. El aşa e…e de o sinceritate crudă şi multe femei şi-au dorit să îl vindece fără să înţeleagă că, de fapt, nu e bolnav. S-au aruncat cu capul înainte sperând cu naivitate că îşi va dori şi el să le cunoască la lumina zilei, dincolo de aştenuturi, au acceptat târgul “plăcere pentru plăcere” amăgindu-se cu gândul că dăruind şi iubire pe langă, vor primi acelaşi lucru în schimb… Însă cu iubirea nu merge niciodată aşa. El nu vrea să îşi lase amprentele în sufletul nimănui, viaţa l-a învăţat că doare să porţi urmele cuiva pe tine, că iubirea poate deveni o temniţă murdară în care te închizi de unul singur în braţele singurătăţii. Aşa că poartă mănuşi albe în fiecare noapte când se duce la ele şi şi-a jurat să nu se mai întoarcă niciodată, dacă la despărţirea din zorii zilei vor apărea lacrimile…

Eu l-am înţeles pentru că sunt la fel ca el, avem amândoi acelaşi gol în piept. […] N-am încercat niciodată să-l schimb şi nici el n-a încercat să mă schimbe pe mine, ne-am acceptat unul pe celălalt aşa cum eram: mutilaţi, storşi de viaţă, laşi, fără curajul de a ieşi din nou la lumina zilei. De altfel, am acceptat târgul lui pentru că nici eu nu aveam mai multe de oferit. I-am spus să-şi dea jos mănuşile, că mie nu are unde să-mi mai lase urme, şi de atunci trece pe la mine când şi când, fără teama că va sosi momentul în care va fi nevoit să nu se mai întoarcă. Mi-a povestit într-una din nopţile când a venit pe neaşteptate că îşi pierduse sufletul cu mult timp în urmă. Îl lăsase undeva, nu ştia nici el exact unde, răsfirat în carnea unei femei.[…] I-am povestit şi eu […] cum am uitat de mine în drumul întortocheat dintre ceea ce mi-am dorit să fie şi ceea ce n-a fost niciodată. M-a luat în braţe atunci şi m-a sărutat pe frunte; eu mi-am sprijinit capul pe umărul lui şi am închis ochii.{…}

Ne înţelegem bine aşa, ca între oameni fără suflet.

Bare naked

– E ca la loterie cu agatatul in club!
– De ce?
– De exemplu, am dus aseara o fata acasa si sa spunem doar ca nu am castigat!
– Adica nu era fata?
– Doamne fereste, nu glumi cu asta!
– Ai fost foarte beat si era frumoasa doar pe dinauntru?
– Nu am fost asa beat, dar dimineata cand m-am trezit eram in pat cu alta fata decat cea din club.
– Da pe naiba, cum n-ai fost „prea beat” in cazul asta?!
– Ori asta, ori avea fata mai multa vopsea pe ea decat am folosit eu sa-mi zugravesc tot apartamentul…

Infatuation

Nu stiu de ce imi esti atat de familiar. Nu inteleg cum am ajuns sa cred intr-o idee absurda ca nu abia incep sa te cunosc, ci mai degraba imi amintesc cine esti. Fiecare zambet, fiecare soapta ma impinge mai aproape de concluzia pripita ca te cunosc cu mult inainte sa te intalnesc.
Te-am iubit candva demult- intr-un alt timp, alt loc, sub o alta infatisare, dintr-o alta existenta. Pentru o vreme am renuntat la tine, dar acum imi izvorasti parca din subconstient. Te-am regasit.
La inceput am fost flatata sa merg cu tine in locuri pentru ca aratai atat de bine si toata lumea iti stia numele. Deodata nu a mai fost doar atat. Am gasit in tine ceva ce pot admira. Nu e dragoste in starea ei pura! Nu, sunt mult prea incapatanata pentru dragoste! Ceea ce simt este o curiozitate tandra: sa iti explorez amintirile, gandurile, privirea, trupul si intreaga fiinta. Vreau sa ma scufund atat de adanc in ochiii tai, incat ma fixez in gandul tau si invat sa te citesc, precum citesti tu acum coltul pacatos al mintii mele.
Uneori simt nevoia de a ma inveli in stransoarea bratelor tale puternice. Palmele tale nesatule sa-mi exploateze fiecare centimetru sa-mi inrameze formele cu mangaieri, sa culeaga fiorii dorintei intr-un buchet pe care sa-l adulmeci si sa-l incropesti intr-un zambet din acelea pe care il porti cum porti o medalie, sa ti se recunoasa trimful asupra mea. Apoi cand eu o sa iti sterg gustul „victoriei” cu un sarut prelung, incet, apasat, jucaus, repede, imprevizibil, tu sa vrei sa o iei de la capat, sa-ti recastigi trofeul. Adormim odata cu trezirea zorilor,extenuati, fericiti.
Nu as vrea sa schimb nimic la tine. Nu esti prea scund, nici prea inalt, pentru ca nu ma deranjeaza sa ma ridic pe varfuri sa te sarut. Nici nu am doare cu adevarat cand esti rautacios si detasat , pentru ca stiu ca o faci sa-mi simti nelinistea si sa iti lustruiesti orgoliul cu afectiunea mea incapatanata
Vreau sa ramai pentru ca organismul meu nu fabrica griji cand esti aici. Nimic nu ma doare, toate ranile se inchid. Nu mi se declanseaza frana aceea emotionala, nu mi-este frica, nu am nevoie de lucruri sau haine. Nu-mi este greu sa fiu cu tine pentru ca sunt in siguranta.

On your mark get set, fall in love!

Curios cum o prietenie se naste si apoi se hraneste dintr-o anumita stare de spirit a cuiva ca sa se stinga indata ce flacara acelei dispozitii care ne-a facut o vreme sa credem ca avem in fata noastra un om inteligent cu mintea sclipitoare, s-a retras sau chiar a consumat ceva interior, ceva pretios.

Era un sentiment asa puternic. O neliniste cumplita. Imi batea inima haotic, simteam fiori si fluturasi doar gandintu-ma ca el poate este urmatoarea persoana care imi va iesi in cale. Nu ma intelege gresit, este o neliniste euforica… cel putin un timp. Apoi fara sa imi dau seama am lasat sentimentul sa mi se strecoare afara din suflet si tot ce simteam era necazul ca poate fii fericit cu altcineva. Tin minte ca nu am putut sa plang foarte mult timp. Abia cand s-a desprins o poza de pe perete si mi-a cazut in brate mi-a dat prima lacrima. Apoi am facut o multime de greseli incercand sa imi ocup timpul cu altceva.

Tot ce mi-a mai ramas, cateva cioburi de respect, cateva fire prafuite de demnitate, le-am maturat de pe jos si le-am aruncat intr-o valiza, gustand cateva firimituri de speranta , si cu mai mult curaj decat ma credeam in stare, am mers mereu inainte.Daca as fi plecat atunci cand am simtit ca trebuie sa plec, as fi avut atat de multe regrete si intrebari, dar daca as fi ramas, as fi fost doar o piedeca, un mic obstacol ridicol cu respectul de sine sfasaiat, smuls ca un bandaj de pe o rana proaspata.Cine stie, poate ar fi fost bine sa raman. As fi ramas de o mie de ori si as fi plecat o singura data.

Mi-am aruncat tot necazul intr-o valiza, pregatita sa o abandonez intr-o gara, dar mi-era frica sa calatoresc singura asa ca am luat-o cu mine sa-mi tina de urat, promitandu-mi ca o voi uita intr-un aeroport foarte curand! Am urcat la bordul avionului cu valiza mea foarte micuta si foarte grea, imaginandu-mi ca daca o las in aeroport singura, se vor alarma oamenii crezand ca e o bomba. Poate chiar devenise o bomba intre timp; asadar cu bomba stransa la piept, ma gandeam pe cine pot suna sa vina sa ma prinda cand bomba se va detona si eu voi cadea in gol… Brusc, de nicaieri apare altcineva.

Astazi ma multumesc sa pasesc incet, pentru ca nu trebuie sa ajung nicaieri. Mi se pare ca viata e mai usoara atunci cand totul e neclar, fara detalii care sa te faca sa te indoiesti de cine sau ce ai fost sau pe unde ai fost. Atunci cand vine sfarsitul regretul va fi obscur. Unii oameni scot ce e mai rau in tine, altii tot ce ai mai bun si frumos, iar apoi sunt acei oameni rari, remarcabili care scot totul la iveala. Din tot! Alaturi de ei te simti implinit si mai viu ca niciodata. I-ai urma si pana in infern doar sa simti cum te arde durerea din obraji de la atata fericire zambita.

Acestea sunt zilele la care am visat. Lumina zilei isi intinde razele ei si ne picteaza in auriu. Acest apartament nu a fost niciodata mai comod sau „mai acasa” ca atunci cand dansam singuri in timp ce imi canti la ureche. Ma uit in ochiii tai aproape negri si cum imi zambesti hipnotizat numai mie. De fiecare data cand ma strangi in brate simt cum inima iti bate mai tare si te cred cand imi spui ca esti fericit doar fiindca sunt cu tine. Nu am mai fost asa fericita de foarte mult timp. Sunt unde vreau sa fiu.

Here’s to difficult women and men who cannot handle them!

Daca ma port cu tine cu simplitate, nu e pentru ca sunt simpla, ci pentru ca imi port sufletul dezgolit. O femeie e la fel cum un izvor e un izvor. Ce e un izvor? Nimic! il vezi daca ti-e sete, dar dupa ce bei treci pe langa el. Cate femei au sufletul ca un izvor? Ele trebuie sa si-l fereasca si cu cat strategia pe care o folosesc e mai complicata si ele mai greu de cucerit, cu atat sunt mai pretuite. De unde vine izvorul si incotro curge, multi s-au aventurat sa afle. Cucerirea cetatii este de fapt plecarea. Fericiti sunt cei ce gasesc inauntrul ei comori pretioase si un inceput de dragoste.  Dar daca odata cucerita, tot ce gasesti este un pustiu si alte lighioane?

Nu stiu sigur daca el stia ca dragostea nu este de unica folosinta, dar era in el un animal care il musca, de fiecare data cand iubea, mortal.

 

Totul e relativ, numai femeia e absurda!

S-a uitat lung si nedumirit la mine si apoi mi-a spus:

– Pot sa vorbesc despre viteza luminii, sa inteleg teoria relativitatii, dar femeia niciodata!

 

Two lovers locked out of love

Te rog nu-ti inchide ochiii! Nu stiu incotro sa privesc fara ei.

De afara se aude zgomot; ciudat, cum nu am remarcat pana acum.

Stiu ca iti pasa, stiu ca intotdeauna a fost acolo, dar simt ca ceea ce urmeaza nu poate fi de bine. Inteleg  si dupa felul cum incerci sa strapungi tacerea cu privirea, ca stii si tu. Nu te teme! ma voi salva singura de prabusirea ruinelor, stiu ca iti pasa.

Nu a fost intotdeauana  greu. Nu am cunoscut nici o iarna la fel de rece. Nu, nu imi mai incalzesc mainile in buzunarul tau, dar inca sper, pentru ca asa ar fi trebuit sa fie.

Stiu ca ai cuvintele,ca nu a fost doar ce a parut, stiu ca iti pasa , dar n-o sa spui niciodata : ‘imi pare rau!”

Lipit de mine ca o ultima suflare, erai ”acasa” pentru mine, dar  nu mai recunosc strada aceasta de mult.

Partajează asta:

Jurnalul Evei

         Excepţiile… Ah, excepţiile! Cred că n-o să-mi ajungă ţigările la câte am de spus despre ele. Blonde, brunete, înalte, cu forme sau fără, ele sunt femeile pe care orice dintre noi, cei care pulsam testosteron, şi le-ar dori alături. Poate o să te întrebi ce au ele atât de special încât să-l facă chiar şi pe cel mai puternic bărbat să se amorezeze ca un adolescent, să tremure ca un copil, cine sunt ele, zeiţele care-l bulversează pe bărbatul iubit ca şi cum ar fi cel mai slab şi mai neajutorat dintre muritori?

         Excepţiile sunt femeile sigure pe ele însele şi nu pe sânii mari şi formele generoase…sunt femeile care ştiu că pot să macine creierii unui bărbat cu un gest bine plasat, cu o vorbă studiată –  dar aruncată parcă la întâmplare, cu o privire plină de subînţeles. Ele sunt femeile…

Vezi articolul original 738 de cuvinte mai mult

Fuck! I miss you when I’m happy!

– Mi-e dor de tine!

– Nu ai mai dat nici un semn de viata de …. mult timp!!!

– Stiu…

– Cu ce ai fost ocupat?

……………………………………………………………………………………………….

– Mie chiar mi-e dor de tine…si de povestile tale. Defapt, nu neaparat de povestile tale, de tine!

– Deci de mine cand tac?!

– Tu sa taci? Nu exista! Numai sa zambesti.

– Unde ai disparut?

– Imi pare rau! am fost un idiot! Am facut un lucru  ingrozitor.

– Ce anume?

……………………………..

– Mi-a fost dor de tine si am vrut sa vorbesc cu tine…si mai vreau! Imi era dor sa vorbesc cu tine cu multe subintelesuri si altele. Nu prea gasesti fete cu care sa vorbesti asa. Probabil ca in discutia asta eu sunt mai slab…

– Eu de cate ori am incercat sa vorbesc cu tine nu ai raspuns sau ai raspuns si mi-ai spus ca ai facut ceva gresit si ca ar trebui sa fiu suparata pe tine, dar nu am aflat ce si nu m-am suparat.

– Nu stiu ce fel de fata esti, nu am apucat sa te cunosc, dar nu stiu de ce imi aduc aminte mereu de tine…

– cum nu stii…

– Taci! Lasa-ma sa zic! apoi zici tu! Nu stiu ce mi-ai facut, dar imi aduc aminte de tine mereu. Cum zambesti, cum te uiti la mine lung fara sa zici nimic, cum iti musti buza fara sa iti dai seama, buclele tale si nu numai atat! Nu pot uita cat esti de frumoasa… Eu nu prea stiu ce vreau!  Sincer, esti o fata super! Gata, poti sa zici tu acum!

– Stii, si mie imi apari uneori asa aleatoriu in gand. Imi place cum razi si gropitele din obraji, cand te prefaci ca esti suparat dar nu te poti abtine sa nu zambesti. Imi esti atat de drag cand te lasi chinuit de mine pentru ca vorbesc abstract, tu te straduiesti sa intelegi ce am vrut de fapt sa spun. Tin minte ca prima data cand m-ai vazut mi-ai spus ca sunt urata. Mi-ai facut poza si pe urma mi-ai cerut numarul de telefon asa ca mi-ai „furat” telefonul si te-ai sunat singur. Ai pierdut pariul! Mi-ai scris inainte sa treaca cele 3 zile de care imi povesteai…

– Cand ieseam cu tine la un suc, am vrut sa te invit la mine acasa.Te-as fi invitat, ca stii tu cum zic baietii…”esti buna”! dar imi placea prea mult cu tine. Asa bine m-am simtit cu tine de fiecare data cand am iesit…

– Mai ales cand a cazut fata aceea pe scari si ai ras doua ore?

– Da cum sa nu rad?! si acum daca imi amintesc imi vine sa rad!

…………………………………………………………………………………………………………………

– Tot asa mult zambesti??

– De ce  tocmai acum te-ai gandit sa imi spui ca ti-e dor?

– Am vrut demult sa iti spun, insa nu am avut ocazia si am ajuns la punctul cand simteam ca nu mai rezist …

…………………………………………………………………………………………………………………..

– Pot sa te intreb ceva?

– Da, orice!

– Ce ai facut asa rau, incat  ar trebui sa fiu foarte suparata pe tine?

– …

I could love you if you were someone else

„L-aş iubi pentru că n-ar avea nimic din bărbatul ideal pe care îl visam cu ani în urma… Nu ar fi cel mai frumos şi nici cel mai râvnit, dar la braţul lui m-aş simţi eu cea mai frumoasă şi mai invidiată femeie din lume.

L-aş iubi pentru felul în care mă înveleşte noaptea şi pentru că îmi lasa ultimul fursec dimineaţa. L-aş iubi pentru pasiunea pe care o pune în tot ceea ce face, pentru ambiţia lui şi aş fi mândră că sunt iubită de un bărbat ca el. Aş fi recunoascatoare vieţii pentru că l-am întâlnit şi le-aş mulţumi oamenilor care m-au făcut să plâng în drumul meu spre el…
L-aş iubi pentru că nu m-ar lăsa să fac întotdeauna ce vreau…nu mi-ar spune “cum vrei tu”, “unde vrei tu”, “cum crezi tu” şi nu i-ar fi teamă să-mi spună “nu”.

L-aş iubi pentru că ar fi cel mai aspru critic al meu şi pentru că alături de el aş deveni zi de zi un om mai bun şi mai femeie.

L-aş iubi pentru că mă mângâie pe păr şi mă sărută pe frunte…pentru că îi e drag copilul din mine şi iubeşte femeia care sunt.
L-aş iubi cu teamă că visul s-ar putea termina şi aş simţi o strângere de inimă la gândul că poate într-o zi el n-o să mai fie lângă mine. M-aş gândi cu groază că iubirea nu se cumpără, dar se plăteşte scump şi că marea fericire de azi ar putea fi suferinţa de mâine.

Dar l-aş iubi atât de mult, încât nu mi-ar pasă dacă a doua zi m-ar distruge…l-aş iubi şi aş şti că nu ar face asta.”

Leaving is not enough, you must stay gone!

Doar dupa ce te opresti realizezi cat de greu este sa o iei de la capat, asa ca te silesti sa nu iti mai doresti. In comedia dragostei, jucam, rand pe rand, rolul celui mai iubit si al celui mai putin iubit. Replicile trec dintr-o gura in alta, dar raman aceleasi. O prietenie sau o relatie  pe care  ai crezut-o pierduta  cu mult  in urma, dar care totusi  reuseste cumva sa se strecoare din trecut ca firul de iarba printre crapaturile cimentului in mintea ta , are inca puterea sa incendieze o padure precum un foc abandonat doar pe jumatate stins.

Gresesc aceia care spun ca dragostea e oarba. Adevarul este ca dragostea e indiferenta la defecte sau slabiciuni pe care le vede foarte bine cand isi inchipuie ca a gasit intr-o fiinta acel ceva ce-o intereseaza mai mult decat orice pe care de cele mai multe ori nici nu il poate defini.

Sentimentele care dor cel mai tare, emotiile care inteapa cel mai adanc azi, sunt cele absurde; nebunia de a tanji dupa ceva imposibil- tocmai pentru ca este imposibil; nostalgia pentru ce nu a fost niciodata; dorinta de a trai ceea ce ar fi putut fi. Toate aceste semi nuante din subconstientul sufletului picteaza in interiorul nostru un peisaj dureros, un apus vesnic a ceea ce suntem.

Probabil ca nu o sa am niciodata acea „inchidere”. Nu exista inchidere. Puri si simplu s-a terminat. Oricat de mult ma straduiesc sa uit ca s-a intamplat, niciodata nu se va fi ne-…intamplat.  Aveam pe atunci sentimentul placut si tulburator in acelasi timp ca mi-a atarnat cum se atarna o haina pe cuier – un suflet mai frumos si mai bogat decat al meu. Recent, am realizat ca mi-am prins sufletul la portiera de la masina cand am hotarat singura ca am ajuns la capat de drum.

Toti oamenii de succes au avut un vis de care au tinut cu dintii pana cand l-au vazut inflorit in realitate, dar nu asa se intampla de obicei! De cele mai multe ori este prea dificil, prea scump, prea infricosator! Mereu va fi acolo pana cand vei reusi pana cand va exista o sansa, un fragment de lumina la capatul tunelului sau un motiv si curajul sa lupti pentru ceea ce vrei sa tii strans la piept.

Stiu ca ai fost ocupat. Si eu am avut de facut unele lucruri. Nu am mai vorbit de un timp. Ma intrebam daca totul este in regula? Am fost preocupata de alte lucruri, sunt sigura ca si tu, dar simt ca trebuia sa-ti spun asta .”Buna, imi este dor…”

What’s your ambition? To make other people happy!

Thinking that love has a memory, that it knows how to come home.

– Cred ca ai ajuns la momentul acela cand  in sfarsit ai inteles ca nu are nici un sens sa te straduiesti sa atarni de un fir de poveste din trecut. Ti-ai numarat suspinele si ai realizat ca a fost o risipa. Prin ochiii dezbracati de lacrimi, lumea se vede altfel. De ce sa plangi pentru ca fericirea, siguranta si certitudinea nu-ti sunt servite pe tava in mod miraculos? Nu o sa te plangi si nu o sa invinovatesti oamenii pentru ce ti-au facut sau pentru ca nu iti vor fi alaturi. Singurele lucruri pe care te poti baza ca se vor intampla, sunt lucrurile neasteptate si neplanuite.

(=) El credea ca nu  inteleg. Stiam ca o vrea pe ea. Poate si pe celelalte. E un sistem.  Vrea sa se joace de-a dragostea. Le-a vrut  pe toate. Poate i le-as fi permis tocmai fiindca intelegeam. Si eu eram chinuita de acest gand uneori, dar la sfarsitul zilei, credeam ca imi doream sa ma invalui cu bratele lui si buzele lui sa imi sarute ultimele fruntea inainte sa alunec in vis. Putin timp dorinta da nastere la iluzii ca mai apoi sa statorniceasca plictiseala  in doua suflete ostile.  Poate iubim fiintele pentru esenta misterioasa pe care o secreta si care lipseste din formula noastra spre a face din noi un compus chimic stabil. Te plictisesc oare vorbindu-ti serios? Cine spunea oare ca in relatiile dintre femeie si barbat , adesea o fraza naiva, aproape tembela, rostita de femeie, ii da barbatului o pofta coplesitoare sa o sarute pe gura copliareasca, in timp ce femeia deseori este mai atrasa de barbat tocmai cand este grav si de o logica severa? Visele sunt complicate. Adesea uit ca sunt doar o treime din puzzelul fericirii. Cateodata alerg dupa visele mele atat de repede, incat ratez cotiturile care ma indruma catre locuri noi si nemaivazute. Asta nu inseamna ca voi renunta la ele! Fara ele as fi pierduta, pentru ca nimic nu se compara cu momentul cand prinzi unul si poti sa-l strangi in brate… chiar si pentru un singur moment magic sau pentru inca un moment…

– Nu mi s-au aprins niciodata calcaiele dupa tine. Pare ca te-ai furisat langa mine si dupa aceea nu ai mai plecat. Precum un marker permanent, chiar daca as fi vrut sa te spal, tot ar ramane cateva urme. Acum esti parte din cine sunt. Sa nu ma judeci prea aspru. Imi amintesc cat de calma ramaneam dupa ce plecai. Reuseam de fiecare data, fara efort sa-ti alung chipul din minte si toate cuvintele sa le sterg cu radiera inainte sa le pronunti. Cred ca spiritul femeilor este  o inlantuire de impresii lasate de barbatii care le-au iubit. Gustul barbatiilor e alcatuit din imaginile confuze ale femeilor care au trecut prin viata lor. Adesea suferintele ingrozitoare pe care o femeie i-a facut sa o indure  devin pricina dragostei pe care o inspira alteia fiind totodata nenorocirea ei.

(=) Sus, chiar sus pe rollercoster deloc pregatita sa ma prabusesc, cu un gol in stomac simt un oarecare sentiment de deznadejde care se abate asupra mea. Singura m-am pus in situatia asta. Mana lui este ridicata de data aceasta si o poate folosi sa ma zdrobeasca la fel cum obisnuiam eu sa-l zdrobesc.

Astept la coada cu mandria si orgoliul in sac sa ajung la macelar, sperand ca va fi mai bland decat prima data…

.

 

You’re gonna’ catch a cold from the ice inside your soul

Poate ca prima dragoste este aceea care ramane cu tine ca o fantoma ratacita pentru ca este singura persoana  care primeste „totul tau”. Dupa aceea stii mai bine! Oricat te-ai zbate, o mica parte din tine ramane in inima celui pe care l-ai iubit. Este o parte pe care nici o alta viitoare iubire nu o va primi. Acea parte este inocenta, credinta ca dragostea dureaza o vesnicie. Este prietenia, este durerea, este experienta, este intreaga tinerete si tot ce are ea mai scump. De aceea mainile lui se intind inspre mine, dar nu pentru a ma invalui intr-o imbratisare. Nu! Mainile lui ma cuprind, iar impleticirea lor ma sufoca. In tot acest timp el murmura adevaruri marunte care si ele la randul lor mi se pun ca un nod in gat si ma inec.

Este ca o patura ce imi lasa picioarele reci si imi ingheata oasele pe dinauntru. O imping, o trag, o intind, ma ghemuiesc. Nu este indeajuns! O lovesc. Strig la ea. Nu ne va acoperi pe niciunul niciodata. Ne acopera doar capul, sufocandu-ne in timp ce  plangem, bocim si strigam.

 

 I I I I I

Find what you love and let it kill you

Mi-a spus sa stau linistita ca e legal! Nici nu ma gandisem la acest aspect. L-am crezut din prima, ma intrebam doar de ce ne-am oprit in cimitir? Era o noapte friguroasa si ploioasa de septembrie… Au fost zece minute care au trecut cu incetinitorul. Puteau la fel de bine sa fie o eternitate sau restul vietii mele.

Masina ruleaza cu viteza pe asfaltul ud. Ochiii mi se fac din ce in ce mai mici si vad totul invelit intr-o ceata usoara si subtire. Simt cum imi pulseaza sangele rapid si parca inima se hotaraste brusc sa nu mai  bata. Pot sa jur ca uneori plutesc. Imi lipseste, ba chiar mi se face dor sa simt ceva solid, sigur sub talpi, dar mai ales de aer sau sa stiu sa respir.

Intram in bloc si vad o usa sigilata. Probabil e noua, inca nu au reusit sa dezlipeasca plasticul de pe ea, da, asta trebuie sa fie, m-am gandit in timp ce treceam pe langa usa. Cineva a incercat sa rupa plasticul care acoperea usa, dar nu a reusit, asa ca am urcat inca doua etaje.

Inainte sa se lumineze de zi am apucat sa-mi spal sangele de pe haine si piele, am imbracat pijamalele si m-am asezat franta pe marginea patului, gandindu-ma ca anul trecut pe vremea aceea eram aproape fericita.

Oare chiar s-a terminat?

Protejat: The story I am going to read to you when we are old

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

This is not my home…

Adevarul este ca nu am facut nici un pas fara sa am certitudinea unei plase de siguranta sub mine, ca cineva ma iubeste si imi poarta de grija, semnalizand pericolul, alungand raul, invelindu-ma in  brate protectoare ce tin de cald, de foame, de sete, de mama, de tata, de sora….

Oricand m-as fi prabusit, era cineva acolo asteptand sa ma invete sa ma adun de pe jos, sa ma refac din cioburi si sa-mi umplu golurile, sa pasesc din nou cu incredere si echilibru. Intotdeauna se trezeste  cineva care sa ma trezeasca, o vorba care sa ma aline, o intamplare care sa ma aduca la viata, un om caruia sa-i pese de ceea ce se intampla cu mine.

Astazi am desfiintat plasa de siguranta de sub mine si ma misc incert, cu toata spaima colectionata de un suflet pustiit, intr-o viata scurta, prefacandu-ma ca sunt pregatita unei plimbari intr-o jungla cu nisipuri miscatoare.

Oare de ce iti promit ca totul va fi bine, lipindu-ti un sarut de frunte, luandu-ti respiratia pentru ultima data printr-o imbratisare strangulatoare, impingandu-te  apoi intr-un  gol adanc? Am promis ca voi fi jos sa te prind! Tu stii ca nu pot fi, dar nu ma mustrezi. Te conformezi, te lasi impins, resemnat fluturand steagul alb deasupra capului, facandu-mi tot mie „crima” mai usoara. Pentru asta te-am iubit astazi!

Scriu acum sub influenta trecutului, cu groaza trezirii intr-un oarecare viitor, cu frica ca nu mai pot aduce nimic inapoi, dar extrem de detasata si linistita. Nu stiu daca sa ma intristez si sa ma pun placinta melancolica in canapea si sa dau drumul robinetelor de lacrimi sau sa ma asez in fata televizorului si sa rad ca ceea ce se intampla in filme am trait si eu odata.

Slava Domnului, sunt  niste vise si amintiri frumoase. Nu, nu de tipul celor pe care le povestesti cu senitatate si degajare nepotilor la 70 de ani, dar de genul celor pe care cu fruntea ingandurata si cu un zambet dulce si amar le impartasesti celui mai drag nepot.

Nu mai stiu daca am uitat, daca am incurcat totdeauna cu niciodata, nu stiu daca a fost bine sau rau, daca a fost intre, daca o sa mai fie vreodata, daca nu mi s-a rupt pentru eternitate firul de viata pe dinauntru.

Mereu ma uit demna in oglinda si imi spun ca bravo tie, bine ai facut ca nu te-ai multumit cu un cules de firimituri. Astazi imi e pofta tare si dor nebun de o portie zdravana de firimituri. Aproape la fel de tare cum incerc sa fiu fericita si sunt. Poate ca nu ca atunci, dar nici nu-mi lipseste nimic. Mi-a mers bine in ultimul timp, am realizat unele lucruri de care sunt mandra…

Toate trec. Din toate, ramane doar vantul. O amintire a felului in care iesea fumul. O durere scurta si intepatoare. Raman doar dorinta de fericire si promisiunea solemna de a o gasi.

Hello, stranger!

E o minciuna!

………………………………….

-Asta o sa doara!

-Ce?

– Sunt indragostit de altcineva!

-Plec!

– Imi pare rau!

-Irelevant! Pentru ce iti pare rau?

-Pentru tot.

-De ce nu mi-ai spus inainte?

– Lasitate…

– Pentru ca are succes?

– Nu, pentru ca nu are nevoie de mine.

– Ati fost impreuna?

– Da!

– Nu are prieten?

– Nu mai vrea oricum sa ma vada.

– Atunci cand te furisai sa vorbesti la telefon, ea era? Ai sunat-o? ai implorat-o sa iti dea o sansa?

– Da!

– Esti un nemernic!

– Imi pare rau!

– Cum? Cum poti sa faci asta cuiva?

– Nu stiu.

– Nu e suficient de bine sau indeajuns!

– M-am indragostit de ea pur si simplu.

– Ca si cum nu ai fi avut alta alegere? Este un moment! Intotdeauna este un moment! „Pot sa fac asta! Pot sa cedez sau pot sa rezist!” Nu stiu cand ti-a fost momentul acela, dar pun pariu ca a fost un moment! Plec!

– Stai, nu pleca! Nu e sigur acolo afara!

– Aici e?

– Unde o sa pleci?

– O sa dispar!

……………………………….

-Pot sa te mai vad?

– Nu pot sa continui sa ma vad cu tine! Daca o sa te vad, nu o sa te parasesc nicicand!

– Ce o sa faci daca gasesc pe altcineva?

– O sa fiu gelos!

– Inca ma mai placi?

-Desigur!

– Minti! Am fost tu! Te amuz, dar te plictisesc!

-Nu!

– Chiar m-ai iubit?

– Intotdeauna o sa te iubesc. Urasc ca te ranesc asa.

– atunci de ce o faci?

– Pentru ca sunt egoist. Si pentru ca stiu ca o sa fiu mai fericit cu ea…

– Nu o sa fi! O sa iti fie dor de mine! Nimeni nu te va iubi mai mult decat te iubesc eu! De ce nu e iubirea de ajuns? Eu sunt cea care paraseste! Eu ar trebui sa te parasesc pe tine!

……………………………………….

– Cum a fost?

– Bine!

– Ati luat pranzul si apoi?

– Nu exista nici un apoi!

– Nu v-ati vazut de cateva luni. Trebuie sa fie un „apoi”.

– cum a fost?

– Teribil!

–  Plangea?

– Cateodata!

– Saracul, nefericit!

– esti furios ca m-am intalnit cu el?

– Eu nu m-am intalnit cu ea!

– Tu nu te poti vedea cu ea, nu stii unde e!

– Stiu, dar nu am incercat sa o caut…

-stii foarte bine de ce m-am intalnit cu el. Altfel nu ne-ar fi dat pace niciodata.

-Stiu! Te iubesc!

…………………………….

– Vino inapoi!

– ai promis ca daca ne vom intalni nu vei fi asa.

– Te iubesc! Te rog, intoarce-te!

– nu ma intorc!

– O sa iti dau pace cu o singura conditie! Mai fi o data cu mine, pentru ca sunt obsedat de tine, pentru ca altfel nu pot sa trec peste tine, pentru ca simt ca imi esti datoare fiindca m-ai inselat! Pentru toate aceste motive te rog sa imi dai corpul tau si in schimb eu te voi plati cu libertatea ta! Daca facu asta, jur ca nu te voi mai deranja vreodata!

……………………………….

– Ai fost cu el, nu-i asa?

– Stii de ce am facut-o!

– Ce te astepti ca eu sa fac?

– Sa intelegi!

– De ce nu m-ai mintit?

– Pentru ca am promis ca ne vom spune intotdeauna adevarul!

– Ce e asa minunat in legatura cu adevarul?

– Pe tine te iubesc! am facut-o doar ca sa ne lase in pace. Nu i-am dat nimic!

-Trupul tau?

– Daca ar veni, disperata si ar spune ca are nevoie sa ai nevoie de ea pentru ca este singurul mod prin care poate trece peste tine, ai face-o si tu!

………………………………….

– Nu o lua inapoi! O iubesc!

-Ea a ales!

– Iti datorez niste scuze! M-am indragostit de ea.. Nu intentionam sa te fac sa suferi.

– Unde e scuza?

…………………………………….

– o sa avem in curand aniversarea…

– Cum ramane cu golul?

– nu a iesit schema!

– de ce eu? Puteai sa alegi pe oricine! De ce eu?

– Mai stii cum ne-am intalnit? Cand ti-am vazut chipul, a fost momentul vietii mele.

– Acesta e momentul vietii tale!

– Esti perfecta!

– Sunt, nu-i asa?

– Te-am sarutat  si ei au vazut si m-au intrebat daca esti a mea. Le-am spus ca esti a mea, desi doar atunci te cunoscusem… Nu ai incredere in mine. Sunt indragostit de tine! Esti in siguranta, dar spune-mi! Cat timp noi nu am fost…ce s-a intamplat?

– Nimic!

– Aveai orice drept, vreau doar sa stiu!

– Tu locuiai cu altcineva!

– Ce incerci sa justifici?

– Nu incerc sa fac nimic, doar spun…

– Ai incredere in mine, spune-mi! Vreau doar sa stiu!

– de ce?

– Sunt nebun!

– Nu te mai iubesc!

– de cand?

– de acum! incepand din clipa aceasta! Nu pot sa mint, dar nu pot spune adevarul, asa ca s-a terminat!

– te iubesc, nimic din ce s-a intamplat nu conteaza, doar vreau sa stiu.

– prea tarziu! Nu te mai iubesc! Acum pleaca!

– Sunt un idiot!

– Da! Te-as fi iubit pentru totdeauna! Acum pleaca!

– Ai inteles gresit! Nu incercam sa… Te iubesc!

-Unde?

– poftim?

–  arata-mi! unde este aceasta iubire? Nu o vad! Nu o pot atinge, nu o simt, nu o pot auzi. Aud niste cuvinte, dar  nu pot face nimic cu niste cuvinte goale!

………………………………………..

O sa iti mai scriu!

And puffff! you’re in the friendzone, just like that!

– E ciudat! Trebuie sa iti spun! Cand mi-ai spus ca esti cu cineva, am avut acest sentiment ciudat…

– Ai fost gelos?

–  Da, eram nebun de gelozie. Imi pare rau. Am putea oare sa petrecem ceva timp singuri ?M-am gandit foarte mult la noi in ultimele zile.

– Serios?! Defapt sunt multe amintiri din care poti  alege…presupun.

– E mai mult decat atat.  Adica… e destul de jenant sa o spun acum, aici si in felul acesta, dar… intr-un fel tu ai fost femeia din viata mea.

– Si tu barbatul din a mea…

– Ma gandeam ca asta ar putea fi ultima oara cand vom fi impreuna, singuri…

– Exceptand acea aventura fierbinte pe care o vom avea de doua ori pe an.

– Da, exceptand asta!

– Adica, te dedici acestei relatii si apoi apare un impuls si uiti ca tu ai ales sa fie asa.   Tu si cu mine n-am… adica in relatiile pe care le-am avut cu alti oameni n-am folosit prea des cuvantul „iubesc”, nu-i asa? Ea spune ca daca iubesti pe cineva sa i-o spui chiar atunci! Tare si raspicat! Altfel, momentul…

– …va trece pe langa tine

– Va trece pe langa tine! Da! Stii?! N-avem nici macar un cantec al nostru. Eu si cu ea… nu avem nici macar un cantec al nostru. Crezi ca e un semn rau?

I’m not trying to break your heart

Pana acum am intalnit doar baieti buni. Acei baieti care iti deschid usa, iti aduc flori, iti scriu mesaje de noapte buna si buna dimineata, care iti fac complimente si te fac sa te simti protejata si destul de speciala. Dar pana la urma daca nu  m-au dezamagit ei, i-am dezamagit eu intr-un fel sau altul…

De data aceea eram convinsa ca va face orice sa ma faca fericita, ba chiar ca ii va reusi. Imi puteam imagina sa ma oglindesc in ochiii lui ridicol de albastri si verzi tot restul vietii; dimineata dupa dimineata, bratele lui odihnindu-se pe coapsele mele asteptand ca eu sa ma trezesc sa-i zambesc, iar el sa-mi spuna cat de dor i-a fost de mine, sa pierdem restul diminetii in pat povestind, razand, planuind, visand cu ochiii larg deschisi…

Nu stiu cum ne-am instrainat atat de tare, cand am  hotarat sa te imping in bratele altcuiva sau de ce nu  scap de nodul din gat cand trec zilnic pe langa locul unde ne-am cunoscut.

Mai stii cum ne-am cunoscut?

Mai stii ca mi-ai ascuns un telefon si m-ai sunat dupa cateva ore pe celalalt numar si mi-ai spus sa ma intalnesc cu tine convingandu-ma ca eu mi l-am pierdut, iar tu l-ai gasit?Te-am scos la suc sa-ti multumesc,  intrebandu-te amenintator daca mi-ai citit mesajele? Tu ai spus ca nu, dar ca te-ai uitat prin poze si mi-ai sters toate pozele cu baieti care pareau a fi fosti, actuali, viitori cineva in viata mea? Am ras si ti-am spus ca de fapt erau poze doar cu artistul meu favorit.

Mai stii cand am venit cu supa la tine cand ai racit? Mai stii ca inainte sa plec, ai confesat ca mi-ai luat intentionat telefonul atunci demult,  doar ca sa ma mai vezi?  Mai stii ca nu m-am suparat si am ras?

Mai stii primul sarut ca in filmul  „Dirty Dancing”?

Mai stii cand m-ai lasat sa-ti conduc masina desi nu aveam inca permisul primit?

Mai stii cand m-ai incuiat in masina si am iesit pe geam?

Mai stii cand mi-ai facut cadou o pisica si am facut atac de panica?

Mai stii ultimul sarut pe care mi l-ai furat?

Mai stii cand tu ai venit si eu am plecat?

Mai stii ca urma sa ne alegem o melodie?

Mai stii ca in primul meu an de facultate m-ai vazut prima oara dupa un an? eram de mana cu prietenul meu. Ai venit la 4 dimineata beat la mine la usa  sa-mi spui ca ti-e dor. Mai stii cand ti-am spus ca sunt fericita, ca probabil il iubesc, dar nu ai renuntat si m-ai asteptat dimineata in fata facultatii cu cafea si nu m-ai lasat sa intru la curs?

Mai stii cum ai disparut si mi-au spus baietii ca te-ai impacat cu fosta prietena? Am ridicat din umeri ca si cum imi era indiferent, dar a fost ca  si cum mi-au dezlipit bandajul pe neasteptate de pe o rana inca nevindecata.

Mai stii cand mi-a fost frig si mi-ai dat bluza ta si ai ras cand ai vazut ca imi vine pana la genunchi?

Mai stii cand m-am incaltat cu papucii tai mult prea mari, m-am impiedecat si am coborat scarile in fund? Mai ai filmarea?

Mai stii cand mi-ai cantat si m-am indragostit atunci si pe loc de tine?

Mai stii? Eu nu mai cred!

 

Нежность

When I first saw you, That laughter… Right away you reminded me Of everyone I loved and wanted to be with… I totally froze, I had no words… I hardly uttered anything. Don’t think bad of me, We didn’t part yet, But I already want to see you again… I can’t stop smelling your hair. Can you stay? Fair question The first kiss… I’ve got your name on my lips… Those are simple words, But I was proud of them… There are so many things all around, But it seems To be different with you, I feel that you matter to me.
We were falling asleep holding hands… I was so scared Of losing you, You’re so beautiful… I couldn’t listen to your breathing much, I don’t need anything without you, do you hear me!? We were starting in a dream… Our path to success… Our day was long And filled up with laughter. We were living out of time, Never thinking about years or minutes. Happy like kids.We were just in love And shiny as lightbulbs. You seem to come from another planet. You don’t look like anyone else. When I talk about you I get goosebumps on my skin. We were always on our own, Why am I so glad… We’re simple kids, Not Bonny and Clyde. We think about one another. Happy to live… Like invisible beings… Cracks on the front…. And if you ever ask me If I have a secret, I’ll say I’m happy, Because I have you We’ll always be together, listen I don’t need anything in the world without you!!! I thank heaven,
I thank fate, That I dedicate this song to you. With you I found out Who I really was. All of my fears Are far away In this town, In this appartment, In this life, in this strange world, I beg you to stay with me, You’re my love, You’re all I need… Ouch, it hurts… ouch it’s hurts… give me tenderness…

words don’t come easy

– Tu de ce nu imi spui niciodata?

– Imi vine greu sa o spun.

– Sunt doar niste cuvinte!

– Nu vreau sa fie doar niste cuvinte. Cand o spun vreau sa fii convins! Vreau sa fiu si eu convinsa. Vreau sa fie atat de special incat sa te lase fara cuvinte…

…iar apoi sa iti revii din „betia” mea si sa-mi  soptesti in timp ce nu-mi dai drumul din stransoarea bratelor „Si eu!”

 

To tell or not to tell?

Exista mai multe feluri de secrete:

1.Ceva ce apesi pe fundul inimii, pentru ca nu vrei sa fie mentionat si te auto-educi sa nu-ti simti sentimentele.

2.Cuvintele pe care desi vrei sa le spui, nu poti!

3.Secretul pe care il ascunzi, dar speri ca cineva sa te intrebe…

Pastrez un secret ce-mi sfasaie inima si ma inghite in intregime. As vrea sa il pot indesa intr-o cusca de otel si sa-l arunc pe fundul uitarii ca sa nu mai fiu tentata sa spun nimanui despre secretul care imi ticaie pe varful limbii ca un ceas cu bomba. Nici nu sunt sigura daca e bine sau rau ceea ce stiu, pot si fac sau ce inseamna, dar…

Ar trebui sa spun cuiva?! Sa povestesc cuiva mi-ar trebui mai mult curaj decat posed. … sa ma eliberez de acel secret ar fi ca si cum mi-as dezlega toate simturile si mi-as trata cu antibiotic iritatia de pe suflet. E o povara prea mare pentru o singura fiinta. Tanjesc ca dupa o oaza in desert la sentimentul acela de libertate care il voi avea atunci cand secretul se va ofili si-mi va cadea de pe umeri, iar radacinile lui se vor desclesta de trupul si de mintea mea.

A glimpse of second chances

Am murit acum doua zile! Eram de  nerecunoscut cand m-au scos dintre ramasitele de fiare. Celalalt a plecat acasa pe picioarele lui, iar la sfarsitul zilei si-a imbratisat prietena. Nu a fost vina nimanui.
Iubitul meu sta, privind in gol, amutit de linistea batailor inimii mele. Mama mea m-a visat ca-mi tin in brate propriul prunc. Surorile mele isi faceau loc printre norul de straini sa ma vada.

Am murit acum cateva luni! Mi-au dat foc pana cand m-am faramitat intr-un nisip gri fin sclipitor. Acum sunt nimic, peste tot. Mi-au plantat copacul afara in gradina. Creste, dar rabda greu frigul iernii. Iubitul meu isi tine cutitul la incheieturi, dar isi spune ca maine va fi mai usor. Surorile mele asculta casetele pe care le inregistram cand eram mici si rad in timp ce lacrimile se rostogolesc pe chipul lor. Unde era numele meu odata, acum, scrie numele altcuiva, aratand de parca nu am fost niciodata acolo.

Am murit  acum cativa ani! Copacul meu bea zapada topita, inca micut si fragil. Iubitul meu aude vantul ce tranteste obloanele ferestrei si se taraste, clipind sfios, in lumina soarelui. Mama mea rasfoieste prin poze si se gandeste: „da, a fost fermecatoare”. Surorile mele nu isi pot decide urmatorul drum si se intreaba cu voce tare ce as fi facut eu.

Am murit  acum o viata! Iubitul meu foarte in viata, isi strange la piept iubita…

Coeur sans le cerveau!

If I had time, I would wish for freedom

În această clipă aproape 7 miliarde de oameni respiră în enormitatea lumii. Unora, le este frică  să trăiască. Se ascund  în umbrele diafane ale unor stereotipuri învechite, pe cand alţii, se regăsesc în fiece nimic pretios. Unii au învăţat să mintă doar ca să poată supravieţui în această societate perfidă. Alţii, înfruntă adevărul, oricat de dureros ar fi.  Cativa numara. Numara acele lacrimi pe care le versi. Numara de cand erau copii mici. Numara: sfarsituri inaripate de minuni, frumoase, cristaline, pete de cioburi in zbor spre cer, emotii, fericire de roua mumificata, sangerari de  petale sclipitoare, fiecare tristete, un manunchi de vise nenascute, suflete batrane in trupuri delicate si tinere, prea subtiri si mult prea fragile, imprastiate prea departe de mine, de tine.  Pe cand unii isi metamorfozau esecurile in noi inceputuri, brodand muzica peste zgarieturi, dansand cu suspinele sufletului in buzunare, altii numarau vocile intuiţiei şi incandescenţele dragostei portative. Numarau 7 miliarde de oameni, cu sapte miliarde de suflete- unele imperceptibile, altele inteligibile şi mult-prea sesizabile, cand ar fi avut nevoie sa numere un singur suflet care sa le compuna formula fericirii, ca sa nu se avante aievea sa  numere timpul.

 Bineinteles ca imi imaginam ca va fii altfel!  Credeam ca o sa am mai mult timp sa ma bucur de cuvinte frumoase, de zambete, de muzica, de libertate, de siguranta, de flori, de lacrimi, de somn, de fericire, de oameni dragi, de prieteni vechi, de luna, de soare, de stele, de cer, de ploaie, de mirosul de dupa ploaie, de culori, emotii, iubire, de greseli, de dorul de a pleca, de a cunoaste si intelege mai bine ce a fost, de a imbratisa ce va urma… Dar nu am! As fi vrut sa am mai mult timp pentru mai multe idei, pentru mai multa vointa, pentru mai mult curaj pentru mai multe zambete, mai multe vieti de trait, mai multe calitati, mai multe carti citite, mai multe povesti, mai multe amintiri, mai mult de oferit…

If I don’t belive in love, what do you get from me?

– Toata ziua a fost cald. Fierbinte! M-am simtit ca un peste pe uscat de fiecare data cand incercam sa trag aer in piept. Apoi a plouat, dar tot cald a fost. Nu am avut chef de nimeni si nimic, dar a ales momentul perfect sa sune! Dupa apusul soarelui si a caldurii insuportabile, cand aerul e  mai racoros.  Ma droghez cu mirosul de dupa ploaie pe care-l taraie vantul ce navaleste in camera, muland-se de perdeaua alba de pe terasa. Ma uit imprejur: cateva lumanari ce lumineaza camera vag. Muzica ce-mi poarta gandurile undeva departe de realitate, rochia rosie ce se prelinge pe coapse  si se scurge pe pulpe pana cand moare pe podea in fata  oglinzii  in care vad buzele insetate de saruturi in timp ce din telefon se aud soapte seducatoare. Imi imaginam  degetele care vor aluneca de-a lungul trupului in cautarea fiorilor si atunci s-au ivit fluturii!

– Totusi, cand ti-ai dat seama ca nu esti indragostita de el?

–  Era dorinta pura, atractia salbatica …

– O sa-i spui?

– Nu! Daca i-as spune ar fi ca si cum as fi violata  de acelasi sentiment din nou. Sunt prima lui dragoste. Nu as suporta sa-l privesc in ochi si sa-i spun toate cum sunt ele…

– Ar intelege!

– Cum pot sa-i explic ca   fluturii mei nu mai zboara?!  Frumosii mei fluturi – evocatori ai copilariei mele;  ornandu-mi itinerantele mele povesti, asezate  de mine dintr-o sentimentala inertie pe cateva pagini albe ca  niste cadavre  depuse in cavourile lor luminoase. Sub fiecare cadavru, eu, am  lipit o eticheta ca sa nu uit. Imi irita acum ochii cu titlul lor mustrator, certandu-ma ca le-am injumatatit unica clipa pe care le-o ingaduie soarta sa fie fericiti.

– Si cu tine cum ramane? Ce simti tu …

– E viata lui, eu sunt  povestea …

 

 

 

 

 

I’ll take care of you

Cand vad un batran, ma gandesc :”daca ar fi bunicul/ bunica mea…?” Fac asta  probabil pentru ca nu am avut privilegiul sa ii cunosc pe ai mei foarte bine sau sa-i am aproape. Cand ma intreaba cineva daca ii tin minte, le spun ca da, dar adevarul este ca tin minte doar povesti despre ei. Nu imi amintesc vocea lor sau mersul, nici macar chipul lor daca nu am o poza. Nu vreau sa par nerecunoscatoare, mai am o bunica pe care desi o vad o data pe an, o am si ma mandresc cu ea! Mai am o pereche de strabunici nemuritori, refuz sa cred alte zvonuri! Oricum, ce ziceam mai devreme cu „daca ar fi…” , este un gand contagios!  O prietena a coborat odata din masina in timp ce astepta la semafor si si-a golit tot interiorul portofelului in palmele unui barbat ce aducea putin a tatal ei. Omul s-a apucat de cersit ca sa stranga bani pentru o operatie costisitoare de care avea nevoie copilul lui muribund. Faptul ca isi imagina ca si tatal ei ar fi in stare sa recurga  la aceleasi masuri disperate daca de asta ar depinde viata ei probabil a ingrozit-o.

Aceasta este povestea  care explica de ce  mai am numai o lingurita, un cutit si doua farfurii la Cluj. Restul vaselor le-am dat unui batran  azi iarna. Ruga cateodata trecatorii sa-l lase sa le curete incaltamintea pentru ceva maruntis.  Cand am coborat din troleu mi-a iesit in fata cu mana intinsa si capul aproape plecat. M-am cautat in toate buzunarele de prin geanta, dar nu am gasit numai cardul.  Fara un bancomat prin preajma, paream destul de snoaba fluturandu-l saracului om pe sub nas. Am mers in camin si i-am gatit. Cand i-am oferit mancarea, si-a ridicat privirea din pamant si am putut vedea  atunci fericirea si recunostinta cum se scurge din ochiii unui batran boschetar in forma de lacrimi,  coplesindu-ma in acelasi timp cu binecuvantari si multumiri. Intr-un final am reusit sa ii gasesc un loc intr-un adapost de batrani pe timpul iernii prin intermediul unor cunostinte pe mana carora l-am lasat, fericita ca am putut ajuta. M-am gandit ca asta a fost prima si singura mea legatura cu omul…

Nu stiu de ce, dar au facut-o! Luna trecuta m-au sunat sa-mi spuna ca a incetat din viata. Mi s-a ridicat inima din piept in cap si apoi mi-a cazut in genunchi unde a si ramas un timp.   Oare cum s-a simtit? a suferit? a fost singur?  i-a fost frica?

Am plans! Recunosc! Am plans pana nu a mai suportat sa ma intrebe de ce plang si a plecat! I-am spus abia dupa 4 zile cand m-a sunat sa ma  intrebe daca nu cumva m-am deshidratat de la atata plans de ce am plans…

„- Ai plans pentru un cersetor?!!!”  m-a intrebat pe un ton dezamagit,  dupa o scurta pauza in care probabil s-a abtinut sa nu rada. M-am simtit superficiala, absurda…

„- Stiu ca nu l-am cunoscut. Nu l-am vizitat, nici macar nu-mi amintesc numele lui. Nu pot explica de ce am  plans pentru un strain si nu am avut chef sa ma tarasc afara din pat decat seara, cand am urcat in cetatuie si am numarat  scarile doar  sa imi ocup gandurile.”

„-  Sa nu mai faci asa ceva! Cum sa te duci noaptea singura acolo? Daca pateai ceva?”

„- Nu planuiam sa ajung acolo. Nu am patit nimic. Sunt bine, el in schimb…”

„- Ce emotiva esti zilele acestea!”

But I haven’t met you yet! (true story!)

– Vrei sa te casatoresti cu mine?

– …

– Vrei sa fii mama copiilor mei? Ar avea zambetul tau! Lumea zice ca ne potrivim de minune! Domnul portar, nu-i asa ca ne sta bine impreuna?! Vezi? a zis ca suntem cel mai frumos cuplu! De ce rosesti?

– Nu vrei sa facem cunostinta inainte … totusi!?

– Aaa, da! am uitat! dar nu schimba subiectul! Te casatoresti cu mine?

– Spune-mi despre tine!

– Sunt dintr-o bucata!  Sunt direct! Nu imi place sa o lungesc… scurt, si la obiect! De ce sa ne pierdem timpul cand putem sa ne distram impreuna foarte bine? Uite aici, numarul meu de telefon: suna-ma mai tarziu sa iesim la a doua intalnire. Apropo!? te sarut acum sau la cealalta intalnire? O sa te sarut oricum in urmatoarele secunde, am vrut doar sa vad ce zici. Ar putea iesi ceva foarte frumos intre noi. Ai putea fi mama copiilor mei in cel mai bun caz. In cel mai rau caz, ramanem doar prieteni! Mai bine da-mi tu numarul, te sun eu sa fiu sigur! E de datoria mea sa le asigur copiilor nostri cel mai frumos zambet! Imagineaza-ti fetisoarele lor cand le vom  spune cum ne-am cunoscut!

Care-i treaba cu baietii rai?!

Sentimentul care ti-l confera este prea intens.

Pune stapanire pe fiecare fibra a corpului tau.

Iti rapeste fiecare gand neocupat.

Te face sa te simti vie, puternica, deasupra tuturor!

Acel fior al vinovatiei pe care il ai doar fiind in preajma lui…

Acea dorinta disperata ca trebuie sa-l faci sa se schimbe…

si mai e apoi acea furnicatura delicioasa care vine din faptul ca stii ca nu vei reusi niciodata…

Nu ai nici o sansa sa-i rezisti!

Are acel ceva ce il au doar baietii rai!

For someone I am yet to meet: „I’ll bend over backwards to make you happy!” (Androgin)

– O sa iti fiu alaturi! Intotdeauna! O sa fiu cu tine pana cand unul din noi va muri! …dar sufletele pereche mor impreuna sau cel putin la scurt timp, rapunsi de dorul celuilalt. Intotdeauna am crezut asta!   O sa ma indoi pe spate, incercand sa te fac fericit! nu mai rade! Sunt foarte flexibila! Spune-mi un lucru imposibil de  facut, o sa-l fac pentru  tine, ai sa vezi! 

– Cumpara-mi luna!

– Asta e usor!

Intr-o dimineata, cand ai iesit din cladire, sa iei troleul , ai gasit pe fiecare bucata de trotouar spre statie cate o luna desenata in creta.  Ai zambit si asta ti-a facut ochiii sa straluceasca salbatic de fericiti. Mi-a fost de ajuns! M-am simtit ca o carte pe care o strang la piept dupa ce o termin de citit, pentru ca mi-a devenit  prea draga sa o pun inapoi in raft fara sa-i multumesc pentru toate secretele ce mi le-a incredintat si emotiile care mi le-a insuflat.

Altadata ti-am spus ca daca ai stii cat de mult te iubesc, te-ai ingrozi. Mi-ai  spus sa te incerc, ca nu te speri prea usor:

– Te iubesc in asa hal, ca abia pot respira cand nu sunt cu tine.

– Exerseaza tinandu-ti respiratia! o sa-ti fie de folos la vara cand mergem sa inotam!

– Te iubesc mai mult decat imi iubesc parintii!

– Pai asta nu e nimic! Parintii tai sunt ciudati!

– Te iubesc mai mult decat divinul.

– Acum mai stam de vorba!
Mi-a fost frica sa te sarut atunci desi a trebuit sa indur chinuri fizice sa ma abtin. Pentru mine erai creatia perfecta tocmai prin tacerea, putinul si imperfectiunile tale. Ca sfinxul inainte sa fie erodat si ingalbenit de timp si soare. Nu ma puteam satura sa ma uit la tine, sa alunec in ochiii tai sperand sa ma fixez pe retina ta, sa-ti raman in minte, sau la buzele tale imaginandu-mi cum ma sorbi si ma inghiti si iti voi ajunge in stomac. O sa iti trezesc fiori care iti vor face inima sa tresara la fel cum o faci tu pe a mea!

– Stii?! majoritatea fetelor ma vor orbeste din alte motive, tu esti prima care va orbi doar holbandu-se la mine!

– O sa te indragostesti vreodata de mine?

– Inca lucrez la asta!
Ti-am scris si ti-am citit. Te-a facut sa razi si apoi sa plangi, doar ca sa te aud spunandu-mi ca sunt o persoana foarte buna. Niciodata nu mi-ai spus ca sunt  frumoasa sau orice altceva sa insemne acelasi lucru. Nu, tu nu mi-ai intins niciodata un capat de franghie spre tine, dar nici nu m-ai refuzat cand aruncam cu zambete  in tine. Deci sper ca imi intelegi confuzia.
Cand ai disparut, inca asteptam sa apari, sa-mi faci o surpriza, sa te furisezi in spatele meu sa ma sperii, sa razi de  mine, sa ma incurajezi sa ma enervez, sa tip si sa ma supar iremediabil pe tine.

Stii prea bine ca nu m-as fi putut supara pe tine vreodata! Nu mi te voi putea scoate vreodata din minte. O sa fii vesnic o amintire netraita inca, ce pluteste dinspre departari, o pata pe creierul meu, fericirea utopica.

Mi te imaginez cateodata cum te apleci sa ma saruti, pentru ca vrei, pentru ca simti nevoia! Iti desfaci bratele si ma cuprinzi intr-o imbratisare stramta si clocotind de dorinta, unde pot sa adorm ascultandu-ti si incerand sa-ti seduc inima.

… Dar imi amintesc doar vag, ca dintr-o alta viata mirosul parfumului tau, culoarea ochilor sau zambetul strengar.
– Toata lumea viseaza, dar tu te pierzi in alte galaxii hoinarind cu gandul, imi spune vocea care ma aduce intotdeauna inapoi acasa.

 

You’re telling me to wear my heart on a sleeve and then you laugh when he cuts off my arm and beats me with it…

Masina goneste cu 120-130-150 km/h. Tu esti furios si te descarci pe pedala de acceleratie.

Eu, eu simt… nimic! Ma gandesc ca daca ne-ar iesi ceva in cale acum, o sa …

Ma uit la tine  sa vad daca te gandesti la acelasi lucru. Ai fruntea incruntata, esti incordat, iar mainile iti sunt inclestate pe volan. Oare ar trebui sa ma framant si enervez si eu asa tare, sa nu mai pot gandi rational, sa fiu la un pas inconstient de sinucidere?

E atat de liniste! Nu  aud decat motorul neobosit al masinii si timpul.

Este atat de liniste incat iti auzi bataile inimii si respiratia.

Rememorez ce s-a intamplat si imi scapa un suras sadic sau mai degraba masochist. Te uiti la mine scurt. Iti zambesc din instinct. Te enerveaza si mai tare. Ai impresia ca ma incanta starea asta disperata si ma bucur ca de un spectacolul gratis.  Observ asta  dupa acul ce indica acum 187km/h … in localitate. Ma uit pe geam. Incerc sa-mi sterg zambetul din coltul gurii. As vrea sa stii ca nu e rautacios! E un zambet cald, compatimitor, intelegator cu toate ca suntem la o curba distanta de moarte sigura.

– Opresti un pic, te rog?!

Tacere. Piciorul tau inca apasa nebun pedala de acceleratie. Nu-mi dai de ales, imi desprind centura…

Gestul meu te face sa iti ridici piciorul incet de pe pedala si masina pierde din viteza pana cand rotile se opresc la marginea drumului. Tu inca taci! Nu te poti uita la mine. Ti-este rusine? Teama? Nu stiu! Privesti drept inainte cu fruntea la fel de incretita de ura, maxilarul inclestat si respiratie haotica, simtindu-ti inima si in degetele ce sugruma volanul. Iti iau mana intr-a mea in speranta ca te vei uita la mine, si vei stii tot ce gandesc, dar nu-mi permit cuvintele prin sensul lor limitat sa-ti spun. In schimb ne privesti mainile o vreme.

Un fior ce-ti aluneca  din crestet pe sira spinarii si in stomac te trezeste ca dintr-o transa. Iti desfaci centura pe care oricum o porti doar cand esti cu mine si sari afara din masina lasand portiera larg deschisa. In locul tau intra aerul rece si umed. Te las un minut. Ai nevoie de el sa-ti cercetezi mana sa te asiguri ca atingerea mea nu a avut acelasi efect ca acidul sulfuric. Deschid anemic si nesigura pe ce se va intampla, pun un picior pe jos. Se aude nisipul sub talpa cand ma ridic. Ma uit peste masina la spatele tau. Imi simti privirea si te intorci. Pari mult mai calm, dar respiratia neregulata te da de gol. Ocolesc  masina si ajung in fata ta. Mi-ai analizat fiecare miscare  pana cand m-am oprit si apoi  am privit  amandoi tacuti spatiul de jumatate de pas care l-am lasat intre noi.

Ma intreb cine ar trebui sa umple golul cu jumatate de pas sau sa amuteasca tacerea cu singurul lucru care se poate spune?

„Iarta-ma, lasa-ma sa-ti fiu din nou prieten!” ?

It has nothing to do with L.O.V.E.

…exact in acelasi loc, purtand intamplator aceeasi rochie ce ii dezgolea umerii micuti peste care cadea cascada de bucle bogate in reflectii jucause de  saten- ciocolata. Era frumoasa, dar nu de o frumusete care sa uimeasca sau sa  lase gurile cascate.

Parca si-ar fi dat intalnire. El, purtand aceeasi ochi patrunzatori care te dezarmau de starea de stapanire de sine, era acolo, dar nici ea nu a intarziat prea mult.

Stop! un lucru nu se intampla niciodata de doua ori in acelasi fel! el tinea intr-o mana  sticla de bere din care va soarbe lacom ca sa-si potoleasca nu setea, ci fiorii aceia groaznici care-i faceau parul maciuca trezind un fel de rusine  fata de amandoua.  Amandoua, pentru ca in cealalta mana tinea o mana…  . Se rusina tot mai tare. Nu vroia nici sa dea drumul mainii nici sa il vada tinand mana altcuiva intr-a lui.

Se astepta ca ochii sa i se umple de lumina, sa se insufleteasca de dorinta, dar lipsea impulsul si nevoia de  a marturisi, in plus avea amandoua mainile ocupate.  Credea ca va auzi cum se rupe fiecare tesut in parte si va simti durerea fizica in timp ce ii smulge inima din piept fara anestezie, o arunca pe podeaua mizerabila si o calca in picioare pana nu mai raman nici macar cioburi, doar  praf  noroios pe care il va curata cineva fara a-i da mare atentie, mai tarziu in decursul serii. Simtea ceva, dar nu durea.

Un cliseu atat de autentic incat a inceput sa rada in hohote cand si-a facut loc prin multime intorcandu-i spatele acoperit pana la jumatate de buclele ce-i cadeau ludic in toate directile.

S-a intors sa priveasca inapoi cum obisnuia, jefuindu-l de acea privire aproape nostalgica. A intalnit privirea amandurora si se putea vedea cum se muleaza  pe chipurile lor tot mai tare starea de deznadejde si nevoia de a parea indiferenti in acelasi timp.

Din nu stiu ce motiv se simteau amandoi vinovati.

Ar fi fost atat de tare daca nu privea deloc inapoi!

A  continuat sa zambeasca satisfacuta pana mai tarziu in noaptea aceea, cand a ajuns in fata  usii. A batut o singura data si s-a lasat cufundata intr-un sarut ametitor gandindu-se ca de mult nu a mai fost asa fericita incat sa o doara fiecare rid ce-l construia zambetul.

Apoi a disparut ca un ninja, in noaptea ce se risipea, lasand nimic altceva decat parfumul si „inamicul” in urma…

 

Leaving behind what you have already forgotten

Mi-a parut ca a durat o vesnicie pana am ajuns acolo, dar am ajuns! Obosita, insetata, flamanda, murdara, prafuita, cu palmile  si  genunchii jurliti, tarandu-ma  uneori in coate cand picioarele nu ma mai duceau, dar am ajuns!

Am fost asa fericita! Am simtit fluturasi ce imi spintecau golul, umplandu-ma de o  bucurie coplesitoare ce se cuibarea in mine. Nu a fost usor, dar in fata paradisului mult visat, simteam cum mi se inchid toate ranile si imi sunt vindecate toate dorurile. M-am ridicat, am scuturat praful, descoperind un zambet apus si am intrat!

Am avut voie sa raman doar cat sa imi trag sufletul, sa gust putin din licoarea dulce la inceput acrisoara dupa un timp,  amara la final! Am fost pusa rapid la zid, impuscata cu sange rece, lasata intr-o balta de sange, intrebari si regrete din care a trebuit sa ma culeg si sa-mi car singura cadavrul, sa plec in graba, sa eliberez locul pentru altcineva…

Poate ca nici nu trebuia sa ajung acolo vreodata in primul rand! Odata am trait ca zeii si acum trebuie sa platim. Dincolo de fericire  locuieste  durerea. Probabil ca niciodata nu a fost locul meu. Poate toata lumea stia mai putin eu.

O poza ce-a murit de mult, se desprinde de pe perete si imi cade in brate. O ridic, imi zambeste un zambet sters, o privire amutita ma patrunde  si incearca sa aprinda din nou un trecut nu foarte indepartat dar imposibil de atins.

Nu am vrut sa dispar. Am vrut sa-i  pastrez parfumul, vocea, rasul, imbratisarile, dar mai ales tot timpul in loc…

Sunt zile cand nu-mi mai amintesc, cand nu ma doare, cand pur si simplu nu-mi mai pasa. In alte zile imi apare in fata expresia aceea blanda si  zambetul atat de satisfacut si  atunci mi-e dor…

Inca nu, dar in curand va trebui sa-mi matur   visele, sperantele, inima de sub niste talpi neglijente, sa le lipesc la loc si sa o iau de la inceput prin noroi, pe coate, in genunchi…

E greu de crezut ca intr-o zi se va sfarsi.  Parca numai ieri am ajuns aici.

God, you’ve got mail!

Pur si simplu nu ma pot abtine!

 

1) Dragă Dumnezeule,

Te rog să mai pui o vacanță între Crăciun și Paști pentru că acum nu este nimic bun între ele. (Ginny – 7 ani)

2) Dragă Dumnezeule,

Te rog să nu-ți faci griji pentru mine pentru că mă uit în ambele părți înainte de a trece strada. Dany – 6 ani)

3 ) Dragă Dumnezeule,

În loc să lași oamenii să moară trebuind să faci alții în locul lor, n-ar fi mai bine să-i păstrezi pe cei pe care îi ai acum ? (Jane – 8 ani)

4 ) Dragă Dumnezeule,

Eu sunt American. Tu ce ești ? (Robert – 6 ani)

5) Dragă Dumnezeule,

Dacă vei veni duminică la biserică, o să-ți arăt pantofii mei cei noi. (Elisa – 7 ani)

6) Dragă Dumnezeule,

Dacă îmi dai o lampă fermecată ca lampa lui Aladin, o să-ți dau tot ce vrei …mm…cu excepția economiilor mele și a jocului de șah. (John – 7 ani)

7) Dragă Dumnezeule, 

Tu ai vrut ca girafa să arate chiar așa sau a fost un accident ? (Norma – 6 ani).

8) Dragă Dumnezeule,

Dacă lăsai dinozaurii mai mult timp pe pământ, noi n-am mai fi avut o țară. Ai fcut exact ce trebuia (Jonathan – 5 ani)

9) Dragă Dumnezeule,

Pariez că îți este foarte greu să iubești toată omenirea. La mine în familie sunt numai patru persoane și nu reușesc niciodtă să-i iubesc pe toți. (Stevie – 7 ani).

10) Dragă Dumnezeule,

Am fost duminică la o nuntă și ei s-au sărutat în biserică. Ești sigur că a fost corect ? (Amanda – 8 ani)

11) Dragă Dumnezeule,

Noi am învățat la școală că Thomas Edison a făcut lumina dar la Școala duminicală de la biseică, părintele ne-a spus că tu ai făcut-o. Pariez că Edison ți-a furat ideea. Cu siceritate….a ta Donna (vârsta -8 ani).

12) Dragă Dumnezeule,

Poate Cain și Abel nu s-ar fi omorât unul pe altul dacă ar fi avut fiecare camera lui. La mine și la fratele meu asta a ajutat. (Larry – 7 ani)

13) Dragă Dumnezeule,

Te rog mult ca să-l trimiți pe Dennis Clark în altă tabără anul acesta. (Peter – 8 ani)

14) Dragă Dumnezeule,

Să știi că mă gândesc uneori la tine chiar dacă nu mă rog. (Diana- 7 ani)

15) Dragă Dumnezeule,

Încă aștept să vină primăvara. Te rog să nu uiți. (Mark – 7 ani)

16) Dragă Dumnezeule,

Dacă ne întoarcem în altă viață preschimbați în altceva, te rog mult să nu mă faci Jennifer Horton pentru că nu pot s-o sufăr. (Denise – 8 ani)

17) Dragă Dumnezeule,

Îți mulțumesc pentru frățiorul pe care mi l-ai trimis dar eu mă rugasem pentru un cățeluș. (Joyce – 6 ani)

18) Dragă Dumnezeule,

De ce noi vorbim cu tine dacă tu nu vorbești cu noi ? (Andrew – 8 ani)

19) Dragă Dumnezeule,

ce ai vrut să spui atunci când ai scris în Biblie că ești un Dumnezeu gelos ? Am crezut că tu ai tot ce vrei. (Jane – 7 ani)

20) Dragă Dumnezeule,

Cine a desenat hotarele țărilor că mie nu-mi ies niciodată bine ?! (DaviD – 7 ani).

21) Dragă Dumnezeule,

Tu chiar ești invizibil sau este doar o scamatorie ? (Lucy – 6 ani).

22) Dragă Dumnezeule,

Te rog să-mi trimiți și mie un ponei. Nu ți-am cerut niciodată nimic, pe cuvânt, poți să verifici în lista ta. (Louise – 6 ani).

23) Dragă Dumnezeule,

Tu chiar ai vorbit serios când ai spus „să te porți cu ceilalți tot așa cum se poartă și ei cu tine „? Pentru că dacă este așa, ….am să-l aranjez eu pe fratele meu ! (Darla – 7 ani).

24) Dragă Dumnezeule,

La școală ne-au explicat tot ce faci tu dar când pleci în vacanță cine face toate astea în locul tău ? (Charles – 6 ani).

25) Dragă Dumnezeule,

Când am fost în vacanță cu părinții, a plouat tot timpul și tata a fost foarte nervos din cauza asta. El a zis niște lucruri urâte despre tine….niște lucruri pe care oamenii nu ar trebui să le spună dar sper că n-o să-i faci nimic rău. Prietenul tău…(dar nu-ți spun cum mă cheamă !)

 

„We cared but we didn’t know what to do”

(click & share!!!) ↓

Paradis fara sarpe

Barbatilor nu le place sa le spui in fata ce crezi despre ei. Au nevoie sa fie laudati, chiar cand nu merita, si sa li se dea impresia ca omenirea depinde de ei.

E mult mai usor sa admiti adevarul decat sa minti. Pentru ca numai minciuna trebuie nascocita. Adevarul nu cere decat sa-l recunosti, pe cand, ca sa minti, trebuie sa-ti bati capul, sa ai imaginatie si memorie buna, ca sa nu te incurci.

Daca nu suntem curve, barbatii ne cred niste gaste visatoare care abia asteapta sa fie mintite. Si, uneori, chiar asa ne comportam, din pacate.

N-am putut iubi niciodata un barbat pe care-l simteam inferior mie. Am simtit nevoia sa admir pentru a ma darui.

Barbatii nu pricep decat foarte rar ca femeia este o fiinta curioasa. Nu-i place sa fie sclava decat daca isi leaga singura lanturile. Daca altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revolta, sufera sau se ofileste. Nu se poate simti fericita in robie decat daca a vrut.

Toate adulterurile au in spatele lor o mare plictiseala.

El, Don Juan, isi face loc in golul creat de ceea ce nu le oferiti voi, barbatii, femeilor. Barbatii isi imagineaza ca femeile exista pentru a fi ei fericiti. Orice femeie vrea sa fie iubita pentru ea insasi, nu fiindca exista „iubire“ pe lume.

Don Juan nu lasa amintiri urate in urma lui, cand isi ia talpasita, deoarece femeia cu care a petrecut o noapte de dragoste n-a apucat sa se deprinda cu el. Nu s-au creat obisnuinte. Nu ajungi sa te certi cu el, sa te impaci, sa-i afli metehnele, sa-i ghicesti reactiile, sa banuiesti cand te minte si sa te induiosezi cand iti cere iertare.

In clipa in care pleaca, Don Juan e un necunoscut care ti-a oferit cateva clipe de extaz, pe cand un barbat de care te-ai legat prin nenumarate nimicuri te raneste in momentul cand pleaca. Uneori, rana nu se mai vindeca.

Barbatilor nu le place decat sa le canti in struna si sa te transformi in obiect. Daca n-o faci, se plictisesc si te tradeaza. Cauta pe alta care intelege mai repede ce vor ei. Barbatii vor cariera, vor glorie, vor bani, nu dragoste. Amintiti-va ca Penelopa a stat zece ani sa-l astepte pe Ulise. Si n-a gasit ceva mai bun sa destrame noaptea decat panza pe care o tesea ziua. In vremea asta, Ulise se distra cu nimfa Calypso.

Nu eram potrivita nici pentru o manastire, nici pentru un bordel. As dori insa sa traiesc iubirea, nu sa emit teorii despre ea.

Don’t copy paste me!

Mi se pare ca orice as scrie ar fi un cliseu. Tot ce mi s-a intamplat mie sigur ti s-a intamplat si tie. Daca nu tie, cel putin unui prieten sau unei cunostinte.

Adica sa fim seriosi?! Cati dintre voi nu ati fost jefuiti de acel somn dulce de dimineata si acel vis divin pentru care ai mai dormi un an doar sa afli deznodamantul, de zgomotul bubuiturilor in usa care insistau si rezistau.

Sunt aproape sigura ca persoana care m-a trezit pe mine, putin mai devreme de ora 8, intr-o dimineata de weekend, s-a antrenat cu multa seriozitate la acest presupus sport. In alta situatie as fi votat-o pentru  maratonul batutului in usa. In dimineata aceasta insa, nu  pentru votul meu ma cauta. Altul era motivul in care isi punea toata pasiunea si dedicatia si isi tocea degetele, usa si nervii mei.

Inca nu sunt sigura care era motivul, dar faptul ca ma intreba de sora mea geamana, in a carei existenta credea cu atata ardoare incat am fost foarte tentata si foarte aproape sa o cred, mi-a speriat somnul.

– Ceau, scuze ca va deranjez asa devreme, dar m-a trimis Cristi dupa voi, imi zice straina ce se chiar astepta sa sar afara din pijamale sa imbrac rapid niste haine si sa o insotesc. Deja ma imaginam cum ma ia pe sus si ma duce la nu stiu ce Cristi- care apropo in imaginatia mea de moment era chel cu tatuaje pe chelie, multe pierce-uri in  locuri nefiresti, foarte masiv in general si se ocupa cu traficul de carne vie, asa ca m-am ancorat de usa strans, incercand totusi sa maschez gestul meu intr-o miscare normala. In caz ca are o tentativa de a ma smulge din camera va trebui sa ma ia cu tot cu tocul usii.

– Aaaa?! am spus eu nedumirita ca un biet copil autist.

– Nu v-a sunat Cristi? m-a intrebat ea vazandu-mi expresia mirata si lipsa intentiei mele de a-i impartasi entuziasmul grabit.

-Cine-i Cristi? si pe cine sa sune? eu stau singura! mi s-a parut o idee proasta de cum m-am auzit. Acum o straina care vrea sa ma duca la Cristi, proxenetul, stie ca locuiesc singura.

-Pe tine sau pe sora-ta geamna!

I-am raspuns cum ar fi raspuns orice persoana trezita cu noaptea in cap: Mi-am bulbucat ochiii si am spus „aaaa?!” temandu-ma de data asta sa nu creada ca intr-adevar am vreo boala mentala dupa care m-am uitat inapoi spre patul meu sa vad daca nu cumva sunt acolo si dorm, iar conversatia aceasta e doar un vis. Mi-am intors privirea inapoi la persoana care nu mai era sigura daca putea sa se astepte la un raspuns inteligent din partea mea si de aici incolo povestea incepe sa sune intr-adevar a banc cu retardati in care eu spun ca nu am sora geamana si ea ma intreaba daca sunt sigura timp de aproximativ 5 minute, dupa care se uita la numarul de pe usa si zice neconvinsa ca probabil a gresit camera. Eu am intrat inauntru si in loc sa adorm la loc, m-am asezat in fata oglinzii si ma gandeam ca poate cineva umbla prin oras cu moaca mea…

My Favorite Memory of You

Urma sa ne casatorim. Ar fi fost o nunta mare! Era invitat tot orasul tau, cu toti interlopii, bogatasii si cunoscutii nostri.  Eu as fi purtat o rochie care ti-ar fi taiat rasuflarea, iar tu te-ai fi indragostit atunci pe loc de mine.

Da! Nu era o casatorie din dragoste. Era strict afacere! Am fi luat banii, i-am fi impartit apoi divortam si eu mi-as fi cumparat o casa cu geamuri imense, masina si multe multe rochii.

Ai stricat tot cand ti-ai dat seama ca vrei si banii si pe mine si copilul nostru nenascut. Am incercat sa-ti amintesc ca aveam un pact. Inainte sa pornim pe drumul acesta, aveam un plan bine pus la punct! Luam banii si apoi fiecare mergea in treaba lui.

Ce legatura are dragostea si „fericiti pana la adanci batraneti” cu banii? Tu nu ai vrut sa auzi, imi repetai una intr-una ca nu o sa ma lasi sa imi vad copilul si nici la partea mea de bani nu vei renunta daca voi vrea sa plec de langa tine. Nu stiam daca sa rad ca deja alegeai scoala pentru copilul nostru imaginar sau daca sa te dau in judecata ca nu imi dai banii nostri imaginari.

Ne-am trezit asadar din nou in clasa a saptea, cand totul pare mult mai serios decat e. Atat de serios incat nu numai o data a trebuit sa ma iei in brate sa-mi stergi lacrimile si sa-mi spui ca totul va fi bine. Si eu am facut acelasi lucru pentru tine. O nota proasta insemna atunci sfarsitul lumii.

Asa ne-am dat seama ca nici unul din noi nu eram straluciti la matematica. Nici macar nu ne placea. Poate de aceea mergeam pe jos la meditatii, sa intarziem! Imi duceai ghiozdanul ridicol de greu doar sa nu vreau sa mergem cu troleul. Stiai ce ne asteapta. Amandoi mergeam cu acelasi curaj pe care il are un om ce se indreapta spre ghilotina. Ne certam zece minute in fata interfonului cine sa apese butonul.

-Eu l-am apasat data trecuta!

-Ba nu ca eu! e randul tau.

-Eu nu apas.

-Nici eu.

-Bine, atunci stam aici.

-Hai sa plecam! ii zicem ca am sunat nu a raspuns nimeni si am plecat!

Cand in sfarsit ajungeam in apartament, dupa ce dadeam intrecere pe scari fiindca ne ingrozea pe amandoi ideea ca vom ramane cu locul de langa profa, si ne va sufla in ceafa doua ore, gaseam alte modalitati sa nu ne placa matematica. Eu ma uitam la ceas incontinuu, tu amestecai in ceaiul ei cu creionul si ii mancai biscuitii cand iesea din camera.

Imi amintesc cate povesteam, dar mai ales cat de mult radeam. Cat de impresionat si in acelasi timp ce nervos deveneai cand iti dadeai seama ca stiu mai multe marci de masini decat tine. Nu mai vorbeai cu mine si fugeai inainte… ca si atunci cand ai vrut sa fugi inaintea mea afara, ai cazut pe scari si eu am ras tot drumul de tine.

Uneori ne povesteam gandurile si imi ziceai ca sunt cea mai grozava fata pe care o cunosti si imi lipeai un pupic pe obraz care ne facea sa rosim pe amandoi. Alte ori ma suparai si ma prefaceam ca esti invizibil pana cand veneai si ma implorai sa te iert. Odata, ai venit si m-ai intrebat ce ciocolata si ce flori ii plac surorii mele.  Te ajutam sa-i scri biletele de dragoste si  sa desenezi inimioarele perfect simetrice.

Doi ani mai tarziu, dupa ce fiecare a mers pe drumul lui si km dintre noi s-au inmultit consistent, inca vorbeam zilnic cate o ora la telefon. Sincer nu-mi amintesc ce anume. Stiu doar ca la un moment dat telefoanele noastre au uitat sa se mai sune.

Sase  ani mai tarziu ma suni ca ti-e dor de mine, ca ma vrei din nou in viata ta …

I should punch you in the face, hit you in your balls and kick you while you’re down!

Pentru cand iti stergi picioarele pe orgoliul meu,

pentru cand te prefaci ca nu e ciudat, gresit, ba chiar ridicol!

Pentru privirea interzisa pe care mi-o arunci,

pentru ca ma eviti cand nu stii ce sa imi zici,

pentru toate scuzele jalnice,

pentru vorbele si mesajele seci,

pentru fiecare scena,

pentru ca imi ceri sa mint,

pentru ca vorbesti urat cu si despre mine,

pentru ca singurul lucru care ti l-am cerut a fost sa nu ii povestesti despre mine!

Pentru fiecare drama in parte,

pentru tot ce ai promis ca vei fii, dar nu esti si nu vei deveni nicicand!

Pentru cel mai mare gol din univers pe care il uiti in mine aproape in fiecare zi,

pentru cel mai groaznic dialog :”-Lasa-ma sa te sarut!”, „-Nu!!! ai prietena care te iubeste.”, „-Nu e aici si tu ma innebunesti, trebuie sa te am! ” ,

pentru ca ma faci sa ma simt neglijata, nesemnificativa, un capriciu, cea mai comuna piesa dintr-o colectie, desi nu vreau nimic de la tine.

Pentru ca mi-ai infectat unul din locurile preferate cu tradare,

Pentru cand nu ma suni, dar mai ales pentru cand ma suni!

Pentru ca esti programat genetic sa fii cum esti si te absolv de orice vina!

Pentru ce simti sau doar gandesti in clipa asta, fie ca esti afectat sau nu de orice cuvant ce il „furi” din cel mai sincer colt din mine.

Tu stii sa canti ca Mozart?

– Moaaaama! ui ba ce bucatica a intrat. Uhh! da ce delicat pasesti pisicuta!

– Taci ba, tarane! Scuza-l pe vagabontul asta. Eu nu-l cunosc, nu stiu cine ii. Esti foarte frumoasa si asta tampeste cand vede fete!

– Ce romantic ii baiatu’ meu!!

-Taci ba!

– Fa ba ca lupu’ sa vada ca esti romantic!

– Fa tu, ba!

–  Vrei sa o combin eu? Fa ba ca lupu’ sa vezi ca se suie pe tine! Fa ba ca lupu’ ca se duce!

– Te rog sa nu faci ca lupul!!!!!

– Nu faceam, asta ii prost! L-o scapat ma-sa in cap.

– No’ fraiere ca nu vorbeste cu tine!!! Du iu spic engleza? Ii rea pisicuta! Canta-i  sa o imblanzesti si sa o cuceresti! Canta ba! Sa stii ca baiatu’ asta are o voce ca Mozart! Nici nu faci diferenta! Are cultura!

–  /\/\/\________

– Canta ba la fata! Ii mai rusinos el. Canta ba, Mozartule!

– Da ce canta ba Mozart?

– Canta ba, ui ca a pleacat! Dute dupa ea!

– Da nu pot ba sa cant din mers. 

A special kind of friendship

Nu mi-e usor sa ma deschid cuiva, dar tu ai un efect asupra mea si nu e neaparat neplacut…

Ti-am spus din prima tot ce mi-a trecut prin minte si ti-am vorbit si de  fosti „nemernici” si nemernice, iar tu m-ai ascultat… cel putin asa am simtit eu. Multumesc!

Imi pare rau ca am spus ca nu contezi!

Stiu ca am si lasat impresia ca nu contezi, ca imi esti indiferent, dar intotdeauna am presupus  si banuit ca nu ma crezi. Ma enerveaza ca mi-ai descifrat slabiciunile atat de repede, fara sa ma cunosti,  ca ma citesti ca pe o carte deschisa si probabil nici nu stii ca poti pentru ca eu neg orice descoperire a ta cu pretul vietii!

Felul cum te uiti la mine si cum te-ai ridicat la 6 dimineata din pat sa-mi deschizi usa, sa-mi dai un pupic sa nu plec suparata, m-a facut sa realizez ca nu esti chiar asa „nemernic” pe cat vrei sa pari. Adevarul este ca nu te-am considerat iubitul meu, dar m-am gandit de cateva ori cum ar fi daca…

Am alungat gandul la fel de repede pe cat a aparut, poate pentru ca nu sunt sigura ca as avea incredere in tine. Daca as avea, probabil m-as arde din nou.  Da! stiu…te-am criticat ca nu ai incredere in fete, ca generalizezi, cand si eu am ramas  cu aceleasi sechele din povestile noastre foarte asemanatoare. Intr-un moment de paranoia am crezut ca destinul imi rade in fata si credeam ca personajele din povestile noastre ne-au intercalat povestile cu vreo 5 luni inainte sa ne cunoastem. Dar apoi ai venit si ai gasit un motiv pentru oricare intrebare pe care o puneam ca sa te speriu, sa te indepartez si sa te fac sa renunti. Nu sunt sigura daca ai vorbit serios sau am fost doar un capriciu si aveai nevoie sa-ti mangaie cineva orgoliul, dar eu am ramas cu gustul si gandul priponit.

Nu, nu m-am indragostit! Nu mi-ai dat ocazia! Da! ai avut dreptate! sunt doar o fata! Nu! nu am de gand sa te transform in prietenul meu cel mai bun! Doar spun ca daca nu a iesit si nu va iesi nimic, imi place sa vorbesc cu tine sau cel putin sa am optiunea asta…

––––––––––––

– Luam taxiul din fata?

– Ai vazut ce frumos arata  campusul inainte de rasarit?

– Vrei pe jos, asa-i?

– Uite ce frumos ninge!

– Bine, hai! Da-mi mana. Ea e inghetata, dar ea vrea pe jos! Treci in buzunarul meu!

– Tu de ce esti  cald tot timpul?

– Am masa musculara si arderea mai mare.

– Nu ma chiar asteptam la un raspuns, dar am observat si singura  ca faci sala de la gradi probabil!

–  Dormi la mine!

–  Cum ma cheama?

–  Of! stiam. Nu mai rade de mine! Era galagie in club. E vina ta! Ai zambit asa mult ca nu m-am mai putut concentra. Zi-mi macar cu ce litera incepe!

– Asa ma gandeam si eu! Noapte buna.

– Stai! cum te cheama?! Te sun dimineata cand dormi mai bine si iti zic toate numele!

– In primul rand e deja dimineata si in al doilea rand nu ai numarul meu, dar imi place subtilitatea ta!

–  Nu am numar de telefon, nu am nume sa te caut pe facebook. Cum te mai vad?

– De ce vrei sa ma mai vezi?

– Esti dulce! Esti ca o papusa si ui ce frumos zambesti tot timpul!

– Nu-mi mai spune papusa!

– De ce nu?

– Ma simt ca … de plastic.

– E ca si cum ti-as zice eu ca esti bunoc cu patratele! Nu te face sa te  simti… scanat ca un obiect. Folosit?!

– Ma refeream ca esti frumoasa si usor de mutat, dar multumesc!

– Usor de mutat? Acum mai sunt si mobila?!

– Esti usoara!

– Vezi ca asta e cu doua taisuri! Nu-ti continua ideea, te rog!

– Ma enervezi, tu! Esti usurica, adica te pot ridica de parca nu cantaresti nimic. Hai dormi cu mine! Promit ca nu-ti fac nimic.

– Noapte buna! mi-ai spus in primele doua ore sa nu am incredere in tine niciodata, te-ai sapat singur.

– Stai! da-mi macar numarul tau!

– Cum ma treci in telefon? nu-mi stii numele.

– O sa te gasesc oricum! Cate fete or avea  facebook?

………………………………………………………………..

– Ai vazut ca te-am gasit?! Acum iti stiu numele intreg, numarul, la ce scoala inveti, pe sora-ta! Tu nu-mi  stii nici macar numele meu de familie! Acum sa vezi si tu cum m-am simtit eu ieri.

– Mi-ai cerut prietenia pe facebook. Iti stiu si zodia deja!

-Of! ce m-am grabit!

…………………………………………………………………

–  Vrei sa o vezi?

– Nu!

– Te deranjeaza ca am poze cu ea?

– Nu!

– Vrei sa le sterg?

– Nu!

– Tu ce vrei?

– Vreau, dar nu cu tine.

– Stii ca o sa te atasezi de mine, nu?

Tace. Zambeste.

-Deja te-ai atasat?

Isi umezeste buzele, se uita in alta parte zambind.

– Tu, sa nu te indragostesti de mine!

Zambeste isteric, isi musca buza, nu rezista, pufneste in ras! El se uita buimac la ea, era pregatit sa o vada plangand sau cel putin ofticata. Se  ridica stand sprijinit in coate sa o priveasca mai bine. Rade cu pofta! se potoleste, se uita la el si incepe din nou.

– Poti sa porti o conversatie serioasa? O sa te vad vreodata serioasa?

-Stai! lasa-ma sa ma concentrez. Isi face vant cu mana sa inlature lacrimile de ras si inspira- expira! mai scapa cate un zambet zgomotos, la fel cum dupa ce ai plans prea mult, te opresti, dar mai suspini uneori resemnat. Dupa multe incercari esuate de a-si tine colturile gurii drepte, isi acopera gura cu ambele maini si ridica umerii neajutorata.

– Nu poti sa nu zambesti?!

– Hai ca asta a fost tare! ca in filme! auzi ca sa nu ma indragostesc de el!  si rade din nou dupa care zice dintr-o data cu o voce grava si o lipsa desavarsita de zambet „nici tu de mine”… si apoi rade din nou.

……………………………………………………………………………………………..

– Esti bine?

– Da, de ce nu as fi?

– Nu stiu, pari abatuta.

–  Probabil pentru ca ai adormit cu mana pe mine si nu m-am putut misca. Ai bratul foarte greu.

– Esti bine sigur?

– Da!

– Nu poti ascunde totul dupa zambetul ala al tau! Iti vad in ochi.

…………………………………………………………………………………………..

– Tu despre ce scrii?

– Poftim?

– Blogul.

– De unde stii ca am blog?

– Mi-ai spus ca asa ai aflat de  Africa. Deci despre ce scrii?

– Gandurile mele personale.

– Imi dai sa citesc?

– Nu! de ce ai vrea sa citesti?

– Sa vad cum gandesti. O sa scri si despre mine?

-Nu!

-De ce nu?

– Vrei?

– Tu ai scris deja?!

– Nu am scris!

– De ce? Nu sunt destul de bun?

– Ti-am mai spus ca esti bunoc!

–  Doar atat? Tu chiar crezi ca nu am sentimente?

– Asa te-ai descris. „Sunt rau! sa nu ai incredere niciodata in mine!”  Nu vrei relatii ca nu ai incredere in fete. Esti chiar misogin uneori.

– Hai no! chiar asa nemernic am fost cu tine? Crezi ca daca sunt inalt, „cu patratele” eu nu am sentimente?

– Esti nemernic cand iti zic ca mi-e sete si imi intinzi bidonul de 6 l de apa fara pahar. Esti nemernic cand iti zic ca am fost rapita si tu zici sa-i spun rapitorului dupa ce termina cu mine sa ma aduca la tine crezand ca glumesc si nu m-a chiar luat unu pe sus si m-a dus 50 m in brate ca sa dansez cu el intr-un local.

– Da credeam ca ai zis asa numa…

– Dupa ce ai aflat ca e adevarat mi-ai spus sa-mi bag doua caramizi in buzunar sa nu ma mai poata ridica lumea. Unde iti erau sentimentele atunci?

……………………………………………………………….

–  Cu toate prietenele mele ne-am indragostit asa rapid.

– Eu nu sunt prietena ta!

–  Ai vrea?

– Nu! dupa cum ti-ai descris fosta, mi-e si frica sa fiu vazuta langa tine. In plus, e  destul de evident ca inca nu ti-ai revenit. Ai cheia de la camera ei legata la breloc, mi-ai vorbit de ea de fiecare data. Stiu ca ai fost ranit si ti-ai pierdut increderea in tot genul feminin. Nu-mi place cum gandesti sau ca esti razbunator si porti pica oamenilor.

…………………………………………………………………………………..

– Stii ca nu te-am vazut niciodata ziua?

–  Poate sunt urata si nici nu stii!

– Nu esti! te-am vazut la lumina becului.

– Nu e acelasi lucru! La lumina naturala am alte reflexe la par si alta culoare!

– Imi place parul tau ondulat! Si ochiii tai. Esti asa alba si mica, fragila. Mi-e frica sa te iau asa calumea in brate. Am impresia ca toata te rup. M-am obisnuit cu tine.

– Nu te indragosti!

– Stai linistita, nu ma indragostesc! Tu sa nu te indragostesti!

– Promit!

– Esti asa derutanta! Cand te-am cunoscut erai asa tacuta si cumintica. Abia daca ai scos un cuvant. Dupa ce ne-am cunoscut mai bine am crezut ca am dat de dracu! Eram sigur ca o sa ma suni, ca o sa-mi apari la usa. Da nu esti deloc sufocanta! Daca nu te sun eu, tu nu suni deloc.

–  Nu ma atasez asa usor de oameni! Sunt mai mica poate, dar imi port singura de grija! Daca vreau pot sa te bat si pe tine!

– Asta vreau sa o vad! Nici nu ma poti clinti de pe loc decat poate daca stau intr-un picior si ma iei prin surprindere!

– Asta suna clar a invitatie! Pregateste-te sa iei bataie de la o fata!

– Nu tii pumnul bine! Nu mai da ca te lovesti. Stai sa-ti arat cum. No, incearca acum, pe urma ma duc sa-ti aduc compreasa.

… Te mai doare? Da sa pup!

…………………………………………………………………………………………

-Tu daca nu te uiti la mine stii cum arat?

-Cum sa nu stiu?!

– Inchide ochiii!  Imagineaza-ti fata mea! poti?

– Da bineinteles ca  pot!

-Si cand nu sunt aici, iti amintesti cum arat?

-Da! stiu cum areti!

– Eu nu pot sa te tin minte. Acum ma uit la tine, dar daca ma intorc cu spatele, nu-mi pot imagina fata ta. Ai putea sa-mi zambesti si tu mai mult, poate iti retin macar zambetul!

– Fa-ma sa zambesc!

–  To do list: cumpara  banda adeziva si lipeste-i un zambet!

……………………………………………………………………………………………

-Ti-ai uitat ceva la mine! trebuie sa revii!

– Ce am uitat?

– Inima si o cheita… si crema in baie.

I met my old lover on the street last night

Aproape adormit, dar desprins de tot ce este  firesc. Parca plutesti, usor, gratios, mai linistit si fericit decat credeai vreodata ca suporta firea ta sa fie.

Deodata un sentiment  violent  care te smulge brutal  din abisul acesta de placere prin senzatia de cadere in gol nu numai ca iti strapunge, dar iti alunga fericirea aceasta puerila  si iti aduce spaima in suflet.

Cunosti  visul acesta? Bineinteles ca stii!

 Iti imaginezi cum ar fi sa ai sentimentul acesta  cand esti  treaz, in timp ce existi, mergand pe o strada din lumea reala cu oameni care te privesc?

Cel mai frustrant mi s-a parut faptul ca nu puteam sa ma zbat si nu aveam unde sa cad mai jos de asfaltul de sub talpile mele in timp ce sufletul  mi se lovea agitat de peretii interiorului meu incercand cu disperare sa se prinda de o ramasita de liniste facuta adineauri praf si tandari.

Cred ca in aceast razboi interior, mi-a  fost lovita inima din greseala, fiindca ochiii aproape puteau sa  vada  conturul ei  luptandu-se sa evadeze afara din piept.

 Cu genunchii tremurand, pasi nesiguri si o respiratie greoaie, inaintam in mers, dar mintea mi se golea tot mai rapid.

Eram aproape sigura ca il cunosc de undeva. Dupa felul in care a incremenit in fata mea mi-am dat seama ca si el ma recunostea de undeva. Abia cand am trecut unul pe langa celalalt, dupa ce i-am inhalat parfumul atat de cunoscut odata, mi-am amintit.

…Doar  dragostea neimplinita poate fi romantica!

When you know you should plead guilty in open court

De prea putine ori ai fost frumoasa si de prea mult timp esti inuman de respingatoare.

Ti-o zbiara si oglinda pe langa care treci, fara sa o mai privesti. Degeaba incerci sa iti ascunzi chipul pentru inca o zi sub droaia de par,  sau corpul sa-l ratacesti in niste haine largi si zdrenturoase, care nu ar vrea sa-ti stea atat de aproape, dar totusi ar fi o crima de neiertat sa-ti dezgolesti trupul…

Nu sunt sigura daca starea aceasta s-a infiltrat din exterior in interior prin pielea-ti odata alba si fina sau daca a izvorat din interior si ti-a inundat si exteriorul cand a fost prea mult.

Prefer sa fiu urata pe dinafara decat sa-mi stiu inauntrul, ego-ul manjit cu dispret de sine .

[ Si totusi mi-e dor sa mi se spuna ca sunt frumoasa, sa ma simt, sa fiu.] .

 

My very dear friend,

Acesta este mesajul acela lung, lung…

As minti daca ti-as spune ca nu stiu ce vrei sa auzi de la mine sau  cum ai vrea sa fiu.

Am inteles prea bine ce simti si ce anume cauti. Poate ma incadrez in standardele „ei” si poate mi se potriveste si pantoful lui cenusareasa. Poate e coincidenta sau probabil chiar sunt fraiera! S-ar putea sa fie si ceva cu orgoliu sau incapatanare, dar nu vreau sa intru in detalii.

Stii foarte bine ca nu mi-a mers tocmai bine in ultimul timp. Nu ti-am povestit multe, dar ti-am pictat imaginea de ansamblu. Am omis detaliile cele mai importante ca sa nu devin scriitoare de povesti dramatice.   Ce e rau, prefer sa pastrez pentru mine si sa ofer lumii ce am mai vesel si bun. Suna ca si cum m-as priva de fericire sa i-o ofer altcuiva. Nu e chiar asa. Dar nu vreau pe nimeni care sa se gandeasca la mine ca la o poveste tragica. La fel cum nu vreau nici filmuletul acela post mortem cu poze nereusite si traditionala melodie muribunda! [„You shook me all night long!!!!” si numai poze pentru care nu m-as intoarce sa  bantui frustrata! :)))) ] Ar mai fi multe de spus si nu neaparat rupte din basme; Poate mai mult decat mi-ar permite timpul, de cat as fi in stare sa ma aud spunand cu voce tare sau cat, dar mai ales ce ai rezista sa asculti…

Eu am acceptat faptul ca sunt intr-un impas, ca nu ma pot implica, ca nu ma pot atasa, ca nu pot fi nici fericita, dar nici trista. Inca incerc sa imi dau seama cum se poate una ca asta. Tu nu vrei sa ma lasi. Probabil acest mesaj nu o sa iti aduca aceeasi satisfactie care ti-a adus-o primul mesaj care l-am lasat aici pentru tine. Imi pare rau! Stiu cum va fi. Nu pot spune ca nu ma enerveaza la culme ca o sa ma excluzi de tot din cercul de prieteni poate chiar de cunostinte, cum stim ca ai mai facut. Nu ma compar cu nimeni! Departe gandul de mine! E alta poveste, din alta oala mai mare. Probabil nu o sa ne mai vedem cativa ani. Cand o sa te intorci tu, eu o sa fiu in Africa!

De cand te cunosc cel mai frecvent te-am auzit spunandu-mi cat de copila sunt, cat de naiva si netrecuta prin viata. Daca ar fi acesta  pacatul meu cel mai mare, atunci acesta ar si ramane! Promit ca nu o sa iti spun niciodata sa iti mentii visele realiste! Ce daca sunt marete, ce daca s-ar putea sa doara cand se sparg de nerealizare? O sa le lipesc la loc si o sa imi vindec orice taietura s-ar putea sa imi provoace cioburile lor. In fond cioburile aduc noroc! Daca nu incerc, cum o sa stiu daca as fi putut? Da! ai dreptate chiar suna a citate care le posteaza lumea la status!

Dar nu asta vreau sa spun!

Ceea ce nu am spus inca la nimeni, este ca am primit bursa. Mi-au spus la interviu ca sunt ceea ce cauta, au nevoie de entuziasmul, optimismul si puterea mea pentru ce urmeaza. La inceput se temeau ca sunt prea fragila sau sensibila, dar se pare ca aparentele inseala sau sunt prea convingatoare cand singura unealta de lucru imi este cuvantul. Am depus o garantie si am semnat un contract. Cert este ca pe 1 mai, din Bucuresti decoleaza un avion spre Londra-India- Africa si apoi Londra definitiv. Mi-au promis ca o sa fiu in el daca imi rezolv problema personala pana atunci…

Nu ma astept sa ma intelegi cum pot sa renunt la scoala,  ca sa merg in jungla sa ajut pe altcineva sa invete. Nici maica-mea nu intelege si ea nici nu cunoaste detaliul cu scoala. Mi-a enumerat pana si soarele ca factor negativ sa nu plec. Bine ca nu i-am spus ca ma numar deja printre cei 1% oameni care au noroc, ca nu se mai oprea din plans.

In fine, nici asta nu vrei  tu sa auzi de fapt!

Erai intrigat de „very”-ul meu. Pe moment ti-am scris ce ai vrut sa citesti. Nu m-am gandit la „in ce fel” ai intrebat tu, sau ce litera din alfabet ai vrut sa-mi fi. Am spus-o si inca e adevarat din punctul meu de vedere, acela pe care nici macar nu am curajul sa il asez in vorbe scrise sau vorbite.  Imi pare rau ca sunt aproape cum vrei tu, dar ca te fac sa te simti asa de neimplinit. Sunt intr-adevar retinuta din toate punctele de vedere. Uneori stiu ca par insensibil de rece si ezitanta. Nu o fac in totalitate intentionat. Chiar nu sunt buna sa-mi exprim sentimentele. Nu vreau sa fiu! Si oricat de mult urasc despartirile, de orice fel, intr-un fel urmeaza una. Mi-ar place sa povestim in ultima zi fata in fata si sa nu ramanem cu gust de drama sau impresia ca suntem suparati unul pe celalalt (unul intotdeauna mai mult decat celalalt). Ramane la aprecierea ta.

Daca te-am suparat prea tare, si nu vrei, sper ca stii ca imi pare rau, ca iti doresc succes, noroc sa iti iei si tu masina :)) si sa ramai la rezolutia de anul nou, cel mai… plus  o nerealista saptamana de mai ca ai pierdut asa zisul pariu!!!!

Protejat: Words of longing, love and anger. Words left unsaid.

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

My earthquake wakes me from a sleep that never comes

Cu  rafala  respiratiei mele le trimit invartindu-se intr-un dans, in care legea gravitatiei nu exista, spre destinele lor inexacte. Parasute micute se inalta in vant increzatoare si gratioase pierzandu-se senin in albastrul cerului.

La fel este si in viata. Ne trezim prinsi de un  vartej scapat de sub control si nu putem face decat sa speram la o aterizare lina.

Unele prietenii prind radacini, dar altele nu.

Este tragic si minunat.

Le urez noroc in timp ce ma intorc si caut inca un  buchet de vise.

Mos Craciun,sa-mi aduci fericirea inapoi!

-Alo?!

-Da?!

-Vreau sa fiu iar copil!

-Ce? adica, ce s-a intamplat?

-Tu nu vrei sa fi iar copil? Sa nu ai griji, sa fi tot fericita?

-V-ati certat?

-Da! adica nu tu, nu-mi raspunde la telefon! Vreau  la mami acasa! mi-e foame si nu gasesc cutia de chibrite. Hai la mine ca nu vreau sa fiu singura! am nevoie de tine.

-Stai sa iau niste chibrite!

cine dracu o inventat baietii?!?!!??!!?(don’t drink and let your friends write)

DRacu!!!

nu ne traba ficiori….vrem poze cu tztazteeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!

vreau sa se micsoreze distanta dintre cj si cine vreau eu 😀 😡

nici nu-s inalti si au pretentii! barbatii care nu-s inalti nu-s barbati! is degeaba! un fel de surori ce ne intind paru si ne spun ca suntem speciale

Who’s your person?

Pe cine suni la 3 dimineata  fiindca nu poti dormi?

Cui ii spui toate gandurile fara sa-ti fie frica ca te va judeca?

Cu cine ar trebui sa te blochezi in lift ca sa nu-ti fie teama sau sa te plictisesti?

In fata carei usi poti sa gasesti mereu un zambet si ajutor fie ca e pentru indicatii sau pur si simplu ca nu poti dezsuruba  capacul borcanului?

Dar mai ales pe cine suni sa vina sa te ia intr-o noapte de la spital?

…Probabil ca ar fi venit oricine  ar fi primit telefonul. Adica cel putin asa cred, mai ales ca la spital m-a dus un strain pe care nu l-am mai vazut in viata mea. Nici nu stiam ca trebuie sa ajung la spital daca nu mi-ar fi spus. Dar a venit si a stat cu mine o ora si 45 de minute  la urgente. Pur si simplu si-a amanat seara pentru mine,  desi am insistat ca nu trebuie sa ramana.

M-a intrebat daca nu vreau sa sun pe cineva cunoscut care sa ma faca sa ma simt mai in siguranta. Adevarul este ca printre toti doctorii si asistentele care se invarteau in jurul meu destul de nestiutori si cu obiecte ascutite, m-ar fi ajutat mai mult un chip cunoscut. Stiam si care chip,doar ca nu mai e o optiune.  Tot timpul cat am stat cu acul infipt la 2 mm de ochi ma gandeam la cateva lucruri:

1) daca orbesc, nu vreau sa orbesc, ?!

2)oare o sa am caine  ce ma va plimba sau baston?

3)daca orbesc nu mai pot conduce 😐

4) daca orbesc o sa ma calce masina prima data cand ies singura.

5) pe cine sun sa vina dupa mine?

Concluzia doctorului: Nu o sa orbesc prea curand.

Cand am ajuns la camin  inca ma gandeam pe cine sa sun sa vina sa ma ia, cum am promis strainului ca voi suna. 

Once you have a child, suicide is not an option anymore

Imi dirijez singura propriul circ din cap.

Chiar daca urasc ceea ce-mi spui, pot sa zambesc!  Cand sunt tacuta, sunt puternica.

Incearca-ma: Da-mi foc si voi adormi linistita de durerea ce-mi rasuna in cap si minte.
Ineaca-ma in tacere si o sa plutesc dintr-o data. Pot  sa ma desprind dintr-o privire de tot ce inseamna realitate.

Poftim, foloseste-mi inima ca si carja pentru a iti sprijini orgoliul si spera ca nu ma voi indragosti nicicand.

I’m not ok

-Nu, nu sunt bine!

Dar voi fi….

O sa fiu bine!

 

Captured truths

Sunt lucruri despre  care crezi că nu ţi s-ar putea întâmpla ţie niciodată, cel puţin nu de data asta. Trăieşti cu siguranţa şi încrederea neştirbite până în momentul când te trezeşti cu picioarele împotmolite pâna la genunchi în nisipuri mişcătoare…

Tot ce a fost odată “sfânt” se preschimbă în ceva profan sub ochiii mei, deodată goi. Veştezeşte odată cu toamna si ultima bucată dintr-un om cu principiile călcate în picioare,  dese ori bătucite- făcute una cu asfaltul, alte ori cioparţite ca într-un masacru sadic.

E un adevărat spectacol: trist, dar mai ales jalnic, lipsit de orice graţie să stai lângă cineva doar privind cum i se stinge lumina din ochi.

Am început să detest fiecare gând  murdar ce-mi străpunge mintea, dar mai ales  imaginea ce mi-o proiectează, iar gustul de lacrimi din gat îmi provoacă greaţă.

-Nu ai învaţat că nu are rost şi nu aduce nimic bun să te spânzuri de ceva ce s-a pierdut cândva când aveai garda lăsată jos?

-Undeva în interiorul tău recunoşti că te aşteptai la o detronare. Urmeaza abdicarea?

Urăsc când “oamenii răi” au dreptate. Mă simt cum s-ar spune- ca ultimul om!

 

 

Stand and feel your worth

Ştii cum e când ştii ceva ce nu ar trebui să ştii, dar nu poţi spune nimănui că ştii? Ai putea spune doar că s-ar schimba destul de multe. Ai dezamăgi, ai trăda şi în final cu ce te-ai alege? Câteva simpatii mai puţine, prietenii puse la încercare, relaţii destrămate pentru jumătate de conştiinţă împăcată.

Probabil oricine altcineva ar spune fără să stea pe gânduri. Dintr-o singură răsuflare te-ai putea elibera de toată povara ce s-a aşezat cu posteriorul ei greu pe sinapsele tale si se hintă în neuronii tăi. Te macină pe dinauntru, te torturează până la lacrimi fără pic de milă, îţi şubrezeşte zâmbetul cu câte un adevăr, un gest … pâna când buzele îşi pierd sensul rămânând doar o cicatrice cu colţuri aplecate ce nu cere îndurare.

Tu de ce te temi? Eu aş spune! Eu am spus deja. E rândul tău!

Nu o vei face niciodată, nu-i aşa?! Nu-i mai pune pe alţii înaintea ta. Dar tu eşti prea puţin egoistă! Ar trebui să fii mai rea!

Mai bine îţi descarci furia in propriile ziduri fisurându-le pe dinauntru? Aproape ca troienii. Te prefaci că nu ştii că laşi duşmanul să-ţi pătrundă tot mai adânc. Dar spune-mi, ce vei face când va sfâşâia calul şi-ţi va nimici mica ta lume? Unde te vei ascunde atunci?

De câte ori poţi să-ţi construieşti zâmbetul din temelii şi din nimic?

Ştiu! De  fiecare dată. Eşti puternică, dar foloseşte-ţi puterea şi să te aperi, nu doar să te reinventezi!

Eu mai bine fac plajă la umbră deasă…

-Imi alunecă sutienul, eu il dau jos!

– Tuuuuuu!!!!!!!

– Oare de ce se uită ăia asa insistent la noi?

– Nu stiu, dar am vaga impresie că are legatură cu faptul ca ti-ai dat jos sutienul in fata primariei in plină zi!

– No scuză-mă da nu-l mai suportam. Nu cred că a văzut careva oricum.

– Mi-e poftă de inghetată.

– Taci si mănancă-ti bomboana!

– Nu vrei inghetată?

– Mi-e lene!

– Hai cu mine pană acolo sa-mi iau inghetată că e prea cald.

– Nu vreau sa ma misc nici o secundă. Mi-e lene să vorbesc. Nu mai vorbi cu mine!

………….

– Cand te-am văzut ca ai ajuns acolo si nu era nimeni la inghetata, imi venea să rad de tine de numa! Am vrut sa iti trimit mesaj sa zic ” FRAIERA! hahaha „, da e prea cald si trebuia sa deschid geanta, să scot telefonu si să mai si scriu, asa ca te-am asteptat pana te-ai intors sa rad de tine, da nu-mi vine si nu pot că mi-e prea lene.

– Vrei si tu?

– Tu nu intelegi ca mi-e asa lene ca mă enervează gravitatia?!

– Cum e posibil asa ceva?

– Mi-e lene si mă enervează să stau pe banca asta in fund.

– Hai să căutăm umbră mai deasă! Te-o stricat la cap soarele ăsta!

…………..

Dupa 5 minute de ras bleg persistent:

– Se vede ca mi-e lene?

Kill me with contempt! The kindest blow….

Data viitoare cand te voi tine  in mana o sa fiu  rabdatoare, o sa-ti studiez fiecare detaliu . Cu ochiii inchisi usor si balnd si lent in timp ce simt mangaierea vantului cum mi se unduieste pe fata si lumina calda a ultimei raze de soare imi danseaza pe pleoapele inchise , imi voi pregati  respiratia pentru suflarea eliberatoare.

Nu va fi o suflare obisnuita. Va fi suflarea care va desprinde sufletul ce va pluti precum cea mai salbatic de delicata nota muzicala prin vazduh. Incet, lin, curgand pe simfonia vantului, cate o dorinta va seduce petala facand dragoste, contopindu-se,devenind acel ceva care  imi va  purta toate sperantele si visele pe aripile vantului, lasandu-ma intr-un  extaz tradat de propriul zambet si stelutele din ochi.

In schimb, daca o petala imbracata intr-o dorinta va zbura purtata de vant  inspre mine, o voi prinde, o voi asculta  apoi o voi  indruma spre taramul magic unde toate dorintele se implinesc.

Dandelion blow…this is how I feel it!

Another kind of taint

Nu sunt o persoana increzatoare.

Stiu ca sunt inteligenta, dar nu in felul care se pune sau conteaza.

Am descoperit ca pot citi oamenii ca si cartile, dar imi lipsesc cuvintele…

Sunt  doar amuzanta cand si cat vreau.

Nu cred ca sunt nici macar frumusica.

Merg cu capul plecat si mai nou orasul mi-a furat zambetul. Nu mai simt nevoia sa zambesc in troleu.

Cred lucruri groaznice despre oameni, sunt aproape  paranoica.

Era un timp cand imi puteam stapani emotile, acum… nici macar pe aproape. Simt  nevoia de a primi si de a darui afectiune.

Nu sunt cat  as vrea sa fiu de… de treaba nici macar  la fel de inocenta precum ma crezi.

Sunt o contradictie pentru tot ceea ce sustin, in ce cred sau vreau sa fiu.

Sunt cea mai mare visatoare cu o motivatie care lasa de dorit.

Singura, nu sunt buna de nimic,  sunt foarte exigenta cu mine si analitica.

Cum as putea fi mai increzatoare sau mai mandra de ceea ce sunt, constienta fiind de toate gandurile dezgustatoare pe care le-am  gandit sau facut …

My brain is a wild jungle:”Monkey Monkey Underpants”

Nu am privit mai niciodata pe geam,dar acum, cand laptopul e mort,castile nu functioneaza si telefonul tace in buzunar, nu-mi ramane decat sa privesc in gol 3 ore sau la fata care doarme pe locul meu de cand am urcat in tren.

…Deci, ma uit pe geam. Nu-mi pare nimic cunoscut. Hiiii!!! Daca am gresit trenul?! Intotdeauna cand se intampla sa calatoresc singura cu trenul, sunt absolut sigura ca nu am nimerit trenul bun sau ca va deraia de pe sine…accident… chip de nerecunoscut. Am nevoie de un gand nou! Hopa, copacul asta imi pare cunoscut. Inseamna ca am mai fost candva pe aici. Stiu! O sa ma gandesc la copaci! Imi plac copacii, dar cel mai mult imi plac salcamii.Probabil fiindca se gasesc cel mai adesea pe langa lacuri. Imi plac lacurile. Imi plac apele in general, in special marea. Imi plac valurile. Valurile mari ce ti se sparg in piept. Valuri mari ce te doboara, la propriu, nu metaforic vorbind. [Oare pe unde suntem?] Imi plac valurile dar nu si soarele. Adica imi place, lui nu-i place de mine! Apropo de soare de ce nimeresc mai tot timpul pe partea  cea mai insorita?! Pentru ca esti dezorientata: nu stii care este N-E-S-V…

Nu esti convinsa nici daca ai nimerit trenul. [Nu te uita pe geam, te panichezi!] Hiiiii!  Aici cu siguranta nu am mai fost! Mai suntem macar in Romania? Ma conving repede…uite drumul de pe gropi, uite si trunchiul de copac prabusit peste sinele de tren, uite si doi tiganusi,  care cersesc manerul metalic de la geamantanul meu, sa-l duca la fier vechi. Suntem absolut in Romania!  Ceea ce e bine, e un inceput. [Stam incredibil de mult pe loc]. Femeia asta a  trecut deja de doua ori pe langa mine si de fiecare data m-a lovit cu geanta in care sunt mai mult ca sigura ca face trafic de caramizi! S-a uitat la mine de parca eu i- am atacat cu capul/umarul  geanta si asteapta sa-mi cer scuze. Si am facut-o primele doua dati, nu am de gand sa o fac si a treia oara! Ma uit urat!O amenint din priviri ca stiu despre traficul de caramizi din geanta ei! Ea se uita mai urat dupa care isi intoarce posteriorul ofensat!

In timp ce ma uit urat am un singur gand in cap:”Tu nu stii sa te uiti urat!”

Ma agat de gandul asta! In curand voi sta in bratele cuiva care crede despre mine ca nu  stiu sa ma uit urat. Imi plac bratele acestea. Sunt calde, intelegatoare si protectoare. 

*Tipa asta doarme mult, doarme pe locul meu! Pe locul ei isi tine geamantanul imens de care isi sprijina capul.Poate si-a ratat statia.

*Sper ca nu am gresit trenul… 

The loneliest feeling

Cel mai pustnic sentiment din lume este acela când eşti singurul ce stă in picioare ȋn timp ce restul sunt aşezati. Când toată lumea se uită la tine şi spune „Ce se ȋntâmplă cu ea?”

Ştiu cum se simte!

Să umbli pe o stradă pustie, ascultând sunetul propriilor tăi paşi. Obloane ȋnchise, ziduri ridicate, uşi ȋncuiate.

Şi nu eşti sigur dacă te ȋndrepţi ȋnspre ceva sau dacă te ȋndepărtezi…

Dar tot ce trebuie să faci este să baţi la o uşa şi să spui, „Dacă mă laşi să intru, o să trăiesc cum vei vrea tu să trăiesc, o să gândesc ȋn felul cum vrei tu sa gândesc,” şi toate zidurile se vor dărâma, obloanele se vor deschide şi nu vei mai fi singur niciodată…

 

Bad timing

Lupta cu timpul continua. Stii cum unii spun ca respiri aer? De fapt respiri timp. Ceea ce ne inconjoara, ceea ce nu vezi, dar simti in mii de feluri, este timpul. Timpul este un individ ce nu cruta nici cea mai mare si tare stanca. Isi pune amprenta peste tot, si ne manjeste cu riduri si batranete!  Timpul este conducatorul lumii,deloc modest, bogat si lacom.

Timpul nu mi-a fost adesea  cel mai bun prieten. Niciodata nu pare sa existe  momentul potrivit pentru mine. Cineva va iesi necastigator. Daca ai noroc, vei fi doar tu, dar rar cad capetele singure…

Am incercat sa ma sincronizez cu timpul, dar nu-mi pot iesi din ritmul meu, asa ca daca vrei sa invinovatesti o persoana , eu sunt aceea care intarzie, sau ajunge prea repede, cea care isi da seama prea tarziu, cea care pierde timpul in loc sa se imprieteneasca cu el, deci eu sunt ea. So, yes! I am a sinner once again!

Inca de cand eram mica, tin minte ca mama a intrat peste mine in camera inainte sa ascund cioburile bibeloului ei preferat, inainte sa ascund creioanele de ceara ce mi-au servit drept instrumente pentru pictura murala si inainte sa imi rujez obrajii, dintii buzele de copilita de 5 ani cu rujul ei rosu aprins.

La fel s-a intamplat si in clasa a 4-a. Doamna invatatoare mi-a surprins intentia de a copia inainte sa prind curajul sa o fac si nu am mai copiat decat in clasa a 8-a la lucrare la matematica.

De cate ori s-a facut  dimineata prea repede, inainte sa ajung acasa in patul meu, si de cate ori nu am fost  pedepsita din cauza asta?!

De cate ori nu am avut voie sa ma uit la Tv fiindca a doua zi aveam scoala de dimineata?

De cate ori te-am surprins  in pat cu altcineva, doar fiindca m-am  intors mai repede sa-ti fac o surpriza.

De cate ori ai murit inainte sa ajung la tine, sa-ti iei ramas bun, sa pot sa-ti spun ce nu ti-am spus niciodata?

Cate prietenii s-au stricat fiindca avionul a intarziat?

…  (But still, I am all in!)

Rezumat. (sometimes I come back)

August se incapatanase sa fie luna insomniilor acute!

Cum de dormit nu am prea dormit, mi-am dedicat timpul ideilor proaste spontane.

Aventura a inceput cu un picnic pe covor, tarziu in noapte, cand vocea stomacului se facea auzita .  Ceea ce a urmat, am arhivat si depus in dosarul amintirilor:

*Seara confesiunilor:

Patru fete pe balcon, inarmate cu o sticla de Cosmopolitan , una de sampanie  si deliciosul vin de cirese, confesandu-si cele mai  bine pastrate secrete.(Doua zile mai tarziu inca nu-mi trecuse mahmureala in totalitate…)

* Yes game:

Daca spui „da” la orice, ai toate sansele ca la 5-6 dimineata, dupa o noapte alba, sa te plimbi pe strazi straine, intunecate si adormite pe note de liniste morbida si sa tipi ingrozita cand auzi din spate o voce care iti cere doar voie sa te ocoleasca……… saaaaaau sa te trezesti ca faci bungee rocket intr-o seara, chiar dupa ce ai mancat prea mult kebab si ai terminat de cantat „La multi ani” si tortul, purtand o peruca colorata….

* Spanish nights:

Chiar te astepti sa nu te invite nimeni la dans daca porti rosu?! Sa fim seriosi, se asorteaza prea bine cu strainul spaniol  imbracat in alb, care te ameteste pe ritmuri de salsa. Atat de puternic este contrastul, incat daca privesti de pe marginea ringului de dans, ai fi tentat sa crezi, chiar si cand mi s-au incurcat mainile intr-un fel care sfideaza normalitatea flexibilitatii,  ca stiu sa dansez salsa… trei melodii la rand!! Explicatia a venit la sfarsit: „Ori e el un profesor foarte bun, ori esti tu un talent innascut…”  (dar stim si adevarul…). Oricum, esti la peste 3000 de km de casa si de oamenii care te cunosc! Poti sa te simti libera in privinta miscarilor de dans, mai mult decat o faci sub privirile cunoscutilor, cu gandul  ca azi te vad, maine… nu te mai vad, si daca te vad poti sa le spui clipind gratios si cu un zambet sincer : ” No abla espaniol…” apoi sa te intorci si sa lasi toata muzica sa-ti curga prin vene, sa se scurga in miscarile acelea dezbracate de orice inhibitie artificiala. Natural, fii tu, lasa-i pe toti sa te cunoasca, sa isi imagineze nu doar culoarea hainelor care nu sunt la vedere, dar mai ales a interiorului tau, a tonului vocii tale! Lasa-i sa te cunoasca asa cum te simti pe ringul de dans. Nu te  face vulnerabila, oricum vei pleca mai devreme sau mai tarziu !

*Virtual:

Unele nopti le vei pierde pe internet, acceptand sa ti se spuna cat de mult ti se simte lipsa de cand ai plecat in concediu pe neasteptate sau inventand motive de sarbatorit si jocuri.

* Something weird, something stupid, something bad:

In nopti cum au mai fost multe, nu vei mai putea justifica de ce te-ai dus dupa o agrafa pe care ai aruncat-o intentionat din balcon.  Nu ai sorbit din sticle pacatoase, doar ai mancat cateva pere a caror cotoare le-ai ascuns in ghivece in timp ce iti planuiai sinuciderea din cauza  ca ai descoperit ca ai urechi clapauge. Pur si simplu te uiti la agrafa din mijlocul drumului si te simti vinovat ca ai alungat-o. Si cum prietenii nu lasa prietenii sa faca lucruri stupide… singuri, 0 sa te trezesti in mijlocul strazii cu  doi din ei cantand serenade sub balconul de pe care ai plecat adineauri. Adevar graieste gura aceluia care spune ca intr-o lume perfecta am purta numai pijamale!  dar tot  nu o sa fie intelept sa accepti plimbarea in pijamale in timp ce va spuneti povesti de groaza  cu ajutorul  imaginatiei unei minti bolnave, despre locurile prin care treceti pe sub cerul senin cu luna plina. O sa le spui prietenilor sa se poarte ca si cum nu ar purta pijamale, de fiecare data cand o masina trece pe langa voi. Si cand unul din voi va calca in „noroc”, vei putea auzi si „Hai, ca ai calcat in rahat, nu in cuie!” cu speranta ca nu va trebui sa va opriti din fuga de intuneric, zgomotul sinistru al trenului si latratul cainilor… Am destule experinte cu pijamalele. Unde sunt eu, mereu asteapta inca o poveste  cu pijamale  sa fie nascuta. As putea fi prima fata care va merge pe luna in pijamale.(-> To do list!) 🙂

Sunt doar cateva activitati din vacanta de vara, de mentionat ca nu ne-am dat inapoi de la a fotografia pe furis, batranul ce venea in fiecare dimineata cu trei caini in lanturi, ii lega de stalp,de acelasi stalp in fiecare noapte, asezandu-se apoi pe marginea unei vitrine , aceeasi vitrina in fiecare noapte,  pana isi curata pipa, si incepea sa fumeze, dupa care isi vedea din nou de drum…

Luna septembrie a fost surprinzatoare, melancolica cateodata, dar ca intotdeauna prea scurta…

Luna octombrie a fost rece si  intensa- perfecta pentru plimbarile prin frig. Am surprins, am dezamagit, am decis sa fiu fericita, si sunt! Octombrie si-a adus propriul zambet si in sfarsit inceputul unei  povesti vechi.

Noiembrie, neobisnuit de cald, cel putin prea cald pentru pijamale…

Decembrie, deja simt mirosul de scortisoara  si brad…

 

 

Help a friend!

http://cityquiz.viajoa.ro/profile/100000355749435/show

Who bids more? Sold!

Cand cineva paraseste prezentul tau, inevitabil ia  cu el un suvenir. Asa suntem noi, legam anumite obiceiuri, obiecte si gusturi pe care le transformam in amintiri, daca nu  le chiar tatuam de imaginea cuiva.

Zici ca ar fi targ.  Unul sta si striga in gura mare, impartind in stanga si in dreapta amintiri bantuite celor care vin si celor care pleaca.

O voce fara corp sau glas  vindea pentru putin, tot felul de parti din cineva…

-Toate melodiile  preferate-  ia-le, sunt ale tale acum. Cand vor canta, imaginea ta ii va dansa in gand.

-La oferta, ia-i  somnul  linistit-  cu pat cu  tot, si bratarile, si toate florile!

-Tu ia-i ceata, astazi e promotie, primesti gratuit si locul ei preferat si camera veche de motel cu aroma de rasarit si senzatie  de apus!

-Ii vrei  toate anotimpurile? atunci ia-i si „curand-ul” , si cainii , si filmele, si desenele animate, si fantezia, dar mai ales  planurile comune, si greseala, si coincidenta, si rusinea, si frica, si curiozitatea!  Toate le va asocia cu tine, asa ca sunt ale tale de acum…

– Ia si culoarea ei preferata, si gatitul  impreuna, si prietenii ei, si gustul sarutului desprins de pe varful buzelor, si indiferenta, si mesajele tarzii, si jocul, si ploaia, parul ei ce ti-a gadilit fata, secretul, minciuna, plimbarile, marea, muntele…

– Visele ei…le vrea careva?!

– Cine ofera mai mult?!

– Vandut, domnului chipes din colt, care se grabeste!

-Gata!  Ale voastre vor  fi in veci!

Ti-a vandut amintirile, locurile, cuvintele, saruturile furate, gandurile ascunse si povestile pentru pretul unei clipe ce a trecut de mult, totusi nu te simti jefuita, e firesc…

– Cine mai pofteste, cine mai doreste amintiri proaspete, nenascute?!

Poti lua tot! o sa-mi traiesc viata cum stiu eu mai bine, tu poti sa-mi pastrezi amintirile. Eu o sa ma concentrez sa-mi traiesc clipa!

Oricum, iti voi zambi la fel, mereu…

P.s. La multi ani de despartire!

Pofta de viata si fursecuri cu lapte.

E aproape 3 dimineata si in loc de somn simt o pofta acuta de viata … si fursecuri cu lapte.

Am in gand imaginea fursecului perfect si gustul laptelui rece din cutie.

Un prieten caruia i-am impartasit poftele mele absurde, ei bine, sa zicem ca  ma astept sa vina maine cu haine de nou-nascut la mine sa ma felicite personal si sa vorbeasca cu burtica mea  pana il voi plezni. Ar face bine sa aduca si fursecuri cu el, daca tot se deranjeaza sa vina! 

M-am mai gandit ca vreau si o schimbare (printre visele despre fursecuri).  Poate chiar o schimbare  de look. Sa ma vopsesc,  sau o tampenie (stabilita), orice  presupune  un curaj nebun si lipsa de judecata.

E clar, aberez! Lipsa zaharului in sange afecteaza grav chiar si la ore tarzii… ce m-ar putea „salva”, daca nu un fursec?! 😀

Am fost chiar tentata sa ma urc in masina si sa conduc cativa km, cand am fost ademenita cu lapte. Am renuntat la idee cand draga mea prietena mi-a propus o eugenia in loc de ” fursecul perfect”.

Vara asta o simt mai speciala. Poate fiindca e intr-un fel ultima vara asa cum am stiut verile de pana acum.

In toamna voi parasi cuibul, si am o banuiala ca asta va schimba cate ceva, inclusiv verile ce vor urma. De aceea, se da faru liber imaginatiei si se pune de o vara cel putin palpitanta. Daca se alatura cineva, intrarea este libera!

(Ps. Aduceti fursecuri si lapte rece din cutie! 😀 )

…si de parca nu ar fi fost de ajuns … am intrat in baie si mirosea a dus de gel de mango si mi s-a facut pofta si de banane…

Ultimul suspin cu gust de iunie…

Stii de ce ma tem cel mai tare? Ca ne vom intalni si ne vom preface ca nu ne-am cunoscut niciodata, ca vei uita ca odata ti-am incredintat nu doar secretele, dar si ganduri si sentimente.

Ai fost mereu alaturi de mine cand nimeni nu banuia cat de multa nevoie aveam sa simt doua brate incolacite  in jurul meu, sa ma bata pe spate sa-mi promita ca totul va fi bine.

Ai fost mereu si apoi ai disparut!

Astazi nu mai gasesc curajul sa ridic telefonul , sa sun si sa-ti spun ca mi-e dor de buzele care radeau cu si de mine, mi-e dor de ochii ce se luminau cand ma vedeau…

Stiu ca ai multe pe cap, nu o sa-ti distrag atentia, dar cateodata imi doresc sa nu se fi terminat inca…

Ma simt astazi cel mai singuratic suflet de pe fata pamantului si nu am voie sa  spun nimanui.

Din nou, timpul nu ma ajuta…

The man who wasn’t there

S-a ratacit intre o secunda si milioane de milisecunde. Gandul a pierdut semnalul cu trupul si s-a rupt legatura. A disparut din ea, dar nu s-a stins… In timp ce tu privesti orb nimic mai mult decat un ambalaj si nu simti lipsa ei, ea  inventeaza, planuieste si construieste o alta dimensiune a lumii.

Te-ai intrebat vreodata daca albastrul cerului tau e  la fel cu albastrul cerului ei?

Te gandesti vreodata daca simti acelasi sarut  ce-l simte ea ?

Statea  intinsa sub cerul liber si cadea in el tot mai sus, tot mai adanc, mai profund.

S-a oprit!

A inotat – mai sprijinindu-se de un nor, mai tinandu-se de zborul unui anotimp, lasandu-se sa curga  inapoi.

Cand a revenit ….  entuziasmul si dorul ei s-au sufocat la intrarea in  trupul nu gol de haine, ci de ea, desi pustiu cum era, il blocai cu  imbratisari.

Tu nici nu ai observat ca a fost plecata?!

This is the story of boy meets girl…but this is not a love story!

Noi nu ne-am plimbat niciodata tinandu-ne de maini. Conversatiile noastre nu au avut niciodata sens, dar am putea vorbi zile intregi fara sa intervina tacerea ridicola. Masa asezata intre noi a tinut locul imbratisarilor, chiar daca stim amandoi ca ma potrivesc perfect in bratele tale protectoare. Secretele le-am folosit ca scut impotriva apropierii, desi parfumul si amprenta sarutului tau mi s-au imprimat de piele nu numai o data.

Tacerea si-a spus  cuvantul, totusi mintea mea fabrica intrebari la care as vrea sa-mi raspunzi fara glas privindu-ma in ochi cand ceilalti nu sunt atenti…

Nu vreau sa  ramanem singuri. Ne purtam ciudat. Nu stiu de ce, dar  ne straduim amandoi prea tare. Sa nu crezi ca nu am observat cum imi cauti privirea si te macina cand eu ti-o abandonez pe a ta. Apoi te razbuni ignorandu-ma, purtandu-te de parca sunt doar un alt om ce-ti sta in drum, de care te impiedici. Daca te voi  intreba vreoadata, „de ce?” ,promite-mi  ca nu-mi vei raspunde! Daca vei citi vreodata acest blog, nu te cauta in niciun articol! Prefa-te in continuare sau nu, ca nu stii ca eu ma intreb de ce ma cauti cand nu sunt langa tine, daca atunci cand stau in fata ta alegi sa ma ignori. Cate priviri pline de subinteles o sa mai schimbam pana sa incepem cu adevarat sa vorbim?  De ce am inlocuit sarutul  cu zambetul incurcat si tacerea ce ne stinghereste, in locul unui pupic cuminte pe obraz? De ce toate conversatiile noastre se rezuma inca  la planuri si vise…  comune? De ce atunci cand plec privesti in urma mea nostalgic ca si cum ti-am luat  dreptul la respiratie? De ce imi intorc de cele mai multe ori capul sa-ti surprind aceasta expresie? De ce  zambetul meu fals nu te poate pacali si pe tine ca pe restul, dar esti fericit cand ti-l ofer pe cel sincer? De ce ma privesti pe ascuns? Cum se face ca prietenii tai ma cunosc si ma plac mai mult decat te plac pe tine? De ce imi faci mereu pe plac, dar numai daca iti cer eu? De ce te tin minte mai inalt decat esti? De ce ochii tai par mai verzi decat sunt? De ce te uiti la mine si stii la ce ma gandesc? De ce nu ma lasi sa zambesc intr-un anumit fel? De ce par mereu disponibila in preajma ta? De ce nu tresar cand iti aud numele si nu ma rascolesti cand esti prea aproape? De ce iti amintesti totul?

Am fost prea mult sau prea putin?

Asteptand bacu’…(sa treaca)

Ratiune pacalita de sentiment

La inceput nu doare din cauza socului. Dupa un timp incepi sa simti o apasare ce se transforma intr-o durere fizica a sufletului. Dupa ce ochii raman goi si uscati te trezesti singur afara si pentru prima oara, ploaia iti pare trista, dar ignori picurii ce-ti biciuiesc pielea goala ca mai apoi sa se prelinga de umerii tai si milogindu-se pana pe pieptu-ti  resemnat, amutesc.

Iti pare rau ca s-a intamplat, dar nu regreti, doar ca s-a terminat… asa!

E ca o casa pustie. Cu mult timp in urma, inainte sa creasca buruienile cat copacii si sa se inclesteze de zidurile ce odata clocoteau de viata, traia o batranica simpatica. Toata lumea o iubea. Copiii de pe straduta mergeau in fiecare zi la ea, si ea le facea in fiecare zi placinte si ii incanta cu cele mai frumoase povesti. Rapunsa de timpul deloc amabil, batrana s-a stins intr-o noapte calda de toamna, inconjurata de familie. Desi au indragit-o, nimeni nu-i vrea amintirile. Copiii au crescut. Toti sunt preocupati de propria lor viata acum. Daca intri in incaperea care odata a fost camera ei, prin usa aproape daramata, vei vedea ca nu mai exista nimic in interior, decat o masa. Pe masa e asezata o cutie plina varf cu fotografiile ei. I-au luat lucrurile, dar amintirea nu s-a indurat nimeni sa i-o duca mai departe cu vreo dovada. La fel, si durerea si-o poarta fiecare, fara ca o mama blanda, induiosata de suferinta copilului ei sa poata sa i-o inlature, cum facea cu jurliturile din copilarie, ascunzandu-le sub un bandaj magic si un pupic vindecator.

Noaptea trecuta a avut loc o explozie schizofrenica in tot imensul gol pe care il poarta dupa ea ca pe o povara. I-a improscat vederea cu sila, auzul cu negare si siguranta de care se bucurau picioarele ei a fost inlocuita cu un desert de nisipuri miscatoare, tocmai atunci cand se detasa de prostul obicei de a gandi mai mult decat a simti.

Si-ar indesa toate lacrimile  inapoi in ochi,  sa aiba  voie sa tipe  tare si raspicat in toiul noptii surde, fara sa viseze macar la pretentia sa  opreasca pamantul din rotit sau sa vina cineva sa o salveze.

Chiar nu sunt buna la consolat. Pot sa te ascult si sa te iau in brate, sa plang in rand cu tine, sa ma trezesc apoi sa-ti spun ca totul va fi bine la un moment dat sau sa te fac sa razi, chiar inainte sa incetezi sa speri ca mai stii cum se face.

Iarta-ma ca nu stiu sa iti ofer mai multe cuvinte alese, dar sa nu crezi pentru o clipa ca nu-ti sunt alaturi sau ca te iubesc mai putin…

De ce nu am plâns?

Adesea începutul este confundat cu sfârșitul.

Știam că acest ceas va sosi și îl așteptam cu emoții în banca mea. Fiecare sunet de clopoțel mă apropia tot mai tare de momentul ce tocmai a trecut…

Mă tot gândesc că nu este „La revedere” , doar că acum visele noastre, născute pe băncile școlii, au învățat să zboare și e timpul să părăsească cuibul în căutarea îndeplinirii.

Amintirile ce le-am cules în fiecare zi timp de 12 ani sunt în schimb atât de grele, încât dacă ar fi să le așez pe un raft nou, acesta ar ceda sub povara greutății. Îmi amintesc cât de mult nu mi-a plăcut la grădiniță, frica și timiditatea care mi-au impulsionat pașii în prima zi din clasa I, entuziasmul primei zile de liceu, primul bal, miile momente imortalizate în poze, majoratele, întâlnirile, secretele naive din adoleșcența lungă, orele de meditații, prima dezamăgire, îndeplinirea primului vis, primii fiori si ultima țigare fumată pe ascuns…

Tinerețea constă în vise care merită trăite intens și zgomotos cu zâmbete sincere, împleticite pe note de fericire până în vârful capului. Dar cu toatea acestea, cei 12 ani de școală nu au fost cei mai frumoși ani din viață! Dacă cei mai frumoși ani din viață au fost temele, proiectele eseele, referatele – atunci trebuie să fi făcut ceva rău cândva!

Liceul l-am încheiat cu câte un discurs din partea fiecărui profesor, o ultimă morală insoțită de urările de bine care au fost din suflet.

Unii ne-au sfătuit să invățăm pentru bacalaureat chiar dacă se știe că porcul nu se ingrașă in Ajun, cu speranța și încrederea că noi vom reuși.

Alții ne-au spus că în ciuda dificultăților care le-au întampinat alături de noi au reușit să vadă ceea ce e mai bun în noi și și-au dat seama că în clasa noastră s-a invațat cu sufletul mai mult decât cu capul și că acesta este motivul principal pentru care oricât de mult i-am supărat, nu au putut să ne poarte pică. Când ne-au mulțumit pentru că au avut ce invăța de la noi, am simțit un fior ciudat și rebel ce mi-a fugit prin vene.

Alții ne-au promis că vor veni la supravegheat la bac (să ne tină de șase), pe când unul singur ne-a reproșat că am avut un parcurs interesant: în 4 ani de liceu am invățat cum să obținem chiulind, nemuncind și apoi brusc a venit vorba de politică (cum s-a făcut legătura între politică si (să) trăi(ți)tul bine nu mai știu, dar s-a legat și a fost fluent). Niciodată nu mi-au plăcut orele cu acest profesor. La sfârșit ne-a spus in fugă și printre zâmbetul care de obicei anunța nota preferată și a chiar împărțit ultimii 3 pe referatul nepredat în timpul grevei, că ne dorește ca toate gândurile să ni se îndeplinească.

Un profesor mult mai simpatic ne-a spus cu un umor negru că ne vedem la toamnă, pentru a doua sesiune de bac.

Și să inchei intr-o notă mai din vremurile noastre, discursul meu preferat a început cu un profesor, drag mie, spunându-ne că în comunism exista o vorbă : „Dragi tovarăși, nu ne-a fost ușor… ” și a contiunat să ne mărturisească cum nu ne-a fost ușor nouă să avem profesori exigenți, așa nici profesorilor exigenți nu le-a fost ușor să înfrunte lipsa ambiției din partea unora, dar vorba românului: „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!”. Orice am alege să devenim: profesori, traducători, matematicieni sau orice altceva, va fi cineva care va fi mandru de noi în orice moment dacă nu vom uita esențialul, și anume – calitatea de a fi om…

Dragi colegi, mi-ați fost dragi fiecare în parte și îmi va fi dor să deschidem aceeași usă dimineața. Când ne vom întalni pe stradă prea grăbiți și schimbați, abia având timp pentru un „bună, ce mai faci?” îmi voi dori probabil să derulez timpul inapoi la atunci când aveam prea mult timp de pierdut împreună, să povestim câte-n lună și stele,  dar până atunci, unii ne-am spus din păcate „Rămâi cu bine până în 2020, la întâlnirea de 10 ani!” atunci când ne-am spus „Pa!” după absolvire…

Aș fi vrut să plang cand s-a terminat. Am ramas în schimb cu nostalgia uscată …

Promoția 2010, felicitări, mult success de acum înainte!  Sunteți liberi!

Black Friday.

by „Claudine„

-Patru bilete la Sibiu, vă rog. Cu reducere…

-Dus-întors?

-Nu… Doar dus.

Niciodată nu mi-a plăcut Sibiul în mod deosebit. Într-adevăr, e mai civilizat, mai aspectuos… Dar nu mă încântă.

Ne-am trezit cam devreme şi am plecat cam târziu din apartamentul pe care mai nou îl numesc, fără să stau prea mult pe gânduri, ,,acasă”. Primul drum împreună. Până la gară am fugit mai repede ca atunci când fug pentru a intra în şcoală la şi 35. Era un tren acceptabil, adică nu mirosea a mâncare stricată şi nu era plin de jeg nespălat de pe vremea lu’ Gh. Gheorghiu Dej (că mai nou tre’ să ştim şi cine-a fost ăla, c-a fost înaintea lu’ Ceaşcă, etc…) Drumul nu a fost cu nimic mai special decât alte călătorii cu trenul din aceşti ani, doar că am fost împreună şi eram destul de… ,,excited” ca să zic aşa, gândindu-ne la minunăţiile pe care ni le-ar putea oferi magazinele de la periferia oraşului. Eram nerăbdătoare să ne completăm colecţia Banchet 2010 (pantofi, bijuterii sau chiar rochia în sine trebuiau cumpărate cât mai repede, căci cine ştie când vom mai avea noi ocazia să facem pe pitzi şi să petrecem şase ore într-un magazin…) Dureri de picioare, foamete, oboseală, disperare, ce mai? A fost ca-n război, sau ca într-un film care parcă nu-şi mai găseşte finalul. Până la urma, după vreo trei drumuri şi după ce am cerut părerea fiecăreia în parte, de parcă eram vreo retardată care nu poate sa ia o decizie de una singură, m-am hotărât ce mi se potriveşte. A fost bine şi cu rochia lui Dandelion, care o aştepta pur şi simplu pe EA, dar a trebuit să facem câteva plimbări înainte să facă pasul cel mare. Pentru unele lucruri merită probabil să faci kilometrii şi să îţi dai foc la picioare. Fiecare şi-a înnoit garderoba cum a putut mai bine, aşa cum ne învaţă şi revistele de modă că trebuie să facem la începutul fiecărui sezon, când preţurile sunt inimaginabile. Am oprit şi la prăjituri, sucuri şi alte elemente letale organismului, plăcute sufletului; am intrat personal şi în librăria de unde n-am reuşit sa ies fără o carte… Că aşa cum îţi faci cruce când ieşi din biserică, aşa îţi iei şi-o carte înainte să ieşi din librărie. Bine, asta nu-i regulă.

Mi se închideau ochii doar gândindu-mă la tren, la compartimentul confortabil, la cum voi dormi eu până în Mediaş… Am uitat un singur amănunt, un lucru pe care îl ştiam deja, dar mi l-am şters din memorie fără să-mi dau seama că asta va duce la…

Trenul de 16:00. Să nu luaţi trenul de 16, căci, ori veţi urî trenurile pentru toată viaţa, ori vă veţi apuca să scrieţi un roman cu final tragic. Numai după ce ne-am luat bilete m-a izbit o voce-n creier care zicea cam aşa: ,,Trenu’ de 4? Nu, în niciun caz… E plin, n-ai unde sta, pute şi e murdar. Decât ăla, mai bine deloc!” N-are rost să mă blochez în detalii, fiindcă mi-ar plăcea să aveţi chiar VOI o mică surpriză, în caz că uitaţi de acest post şi vă urcaţi în luxosul tren. Dar totuşi vă voi oferi câteva mici amănunte. În primul rând ţin să vă informez că tolerez. Tolerez în sensul că nu mă dau jos din autobuz doar pentru că vreun idiot fără perosnalitate şi-a pornit maneaua la maxim pe telefon, n-am nimic cu oameni de alte rase, uneori chiar mă fascinează să observ şi să analizez lucrurile mai puţin comune. Dar totul are o limită. De ce nu te-ai spăla zile-ntregi? De ce ai bea două sticle de bere ziua în amiaza mare, ca mai apoi să te legi de oameni nevinovaţi? De ce ţi-ai porni şi tu maneaua pe telefon, când auzi bine că deja este o manea pe sistem, de la alt telefon din capătul celălalt al vagonului? Sau aia nu e bună? Aia zice de maşini şi a ta zice de aur şi femei… se cam bat cap în cap, nu? De ce ai scoate sunete animalice de câte ori o vietate de sex opus trece pe lângă tine? Lista cu întrebări fără răspuns poate continua. Aş putea pune totul într-o lumină frumoasă, spunând că a fost o aventură pe măsură să stăm două ore între vagoane, că numa’ acolo mirosea cât de cât a aer. Sau să spun cum am stat, parcă blocaţi, în două sate random de pe hartă… Dar a fost super, că am avut ocazia să vedem cum se adună fânul, am stat pe nişte table care nici nu ştiu exact ce rol au (cred că dau căldură iarna, deci aş putea să le numesc aparate de aer condiţionat, dar deja mă umflă râsul) A fost ok că eram singurele de pe o rază de vreo zece metri care miroseam a om. Dar am avut şi de ales între vagonul cu miros de ceapă şi cel cu miros de traspiraţie, numai că sclifositele de noi am ales calea de mijloc (de fapt nu voiam să îi supărăm pe transpiraţi alăturându-ne cepelor şi nici pe cepe alăturându-ne tranpiraţilor.) Ne bucuram când îşi mai aprindea câte unu’ ţigara, că mai estompa multitudinea de mirosuri îmbietoare. Una peste alta, ne-am distrat de fapt, căci eram în perfectă discordanţă cu peisajul şi cu atmosfera, purtam nişte feţe dezamăgite şi ne pufnea râsul când ne aminteam în ce situaţie-limită eram puse. Imaginea rochiei din plasa care stătea pe tabla ruginită de pe jos dădea un fel de aer ,,România, între occident şi orient”. Dar suntem în orient, vă spun eu!

Am ajuns şi parcă îmi părea bine. Asta nu e la ordinea zilei… să îmi pară bine că sunt în Mediaş. Ar trebui să-i mulţumesc CFR-ului fiindcă mă face să mă simt mai bine în splendidul oraş. Şi dacă tot am ajuns la lucruri încântătoare, voi încheia cu o imagine cât se poate de ,,occidentală”. Spre marea noastră surpriză, seara şi-a făcut apariţia în centru o trupa de teatru şi dansuri sau aşa ceva, nu ştiu exact, tocmai din Spania. S-au urcat ei pe o corabie imensă şi au făcut un tur de centru dansând şi jucând ceva roluri, dar din păcate nu am reuşit să prind esenţa spectacolului, căci eram mult prea obosită şi distrasă după aşa o zi plină. Oricum, din câte am observat a fost ceva cu totul deosebit, ceva ce Mediaşul nu mai văzuse şi dacă ne mai străduim un pic să ne afundăm în groapa de gunoi a planetei, nici nu va mai vedea.

Şi să nu uit… semnificaţia titlului:  http://en.wikipedia.org/wiki/Black_Friday_(shopping)

Nu a fost chiar Thanksgiving Day, dar explicaţia se potriveşte.

Poluare interioara

Oricat de larg ii  e zambetul, oricat de plina i-ar fi ziua,   inauntrul ei locuieste un gol.

Cand vorbeste acest gol, ii curge prin fiecare vena al sufletului, ecoul asurzitor al abisului.

A mancat si totusi, inca e goala!

A baut, dar nimicul nu s-a inecat!

Daca nu ar purta haine, nu i-ai putea admira formele rotunde, ai fi tentat sa vezi prin ea…

Ar vrea sa nu fie constienta de el, sa nu se complaca in acest gol, sa-si deschida  fereastra,  sa isi aeriseasca interiorul, sa ispiteasca nimicul afara si sa nu-l primeasca inapoi  cand respira  parfumul florilor de mai.

-De ce  traiesti cu teama ca vei fi sabotata din interior?

Ar vrea sa  zboare cand are nevoie de o pauza, nu ca avioanele pe care le construieste din hartie, cand nu are altceva mai bun de facut.

Intr-adevar, daca nu zambeste pare trista, dar nu e, doar ca ia o pauza de la stridenta fericirea obisnuita.

Cand tace pare ingrijorata, dar ochii nu ii sunt goi. Spun povesti…asculta!

[M-am imbarcat intr-o bula de gol. Am blocat usile nimicului si pe mine in el. M-am incatusat cu centura de siguranta si am pornit la drum… luna mai e de vina! I-a luat si ce nu a stiut ca nu are… ]

Ups and downs

Am momente cand daca ma straduiesc, sunt sigura ca pot pluti de fericire.

Am momente cand un zambet tamp, fara un motiv bine cladit pune stapanire pe toata expresia fetei mele, ma inveleste si ma lumineaza din interior.

Am momente cand imi fac griji ca zambetul prea larg care imi poseda buzele  nu-mi  va permite sa pasesc dincolo de usa si incerc sa ma gandesc la tragedii care sa-mi ingusteze fericirea, sa nu raman blocata in prag…

Astazi nu am un asemenea moment.

Nu am nimic!

Nu ma simt nici fericita, dar nici trista.

Pur si simplu exist, o sa te obisnuiesti , dar nu te atasa de starea mea o sa se schimbe inainte sa-i gasesti denumirea. Nu reusesc sa fiu constanta …

Ich mag mich wie ich bin!

– Tata, mama… eu cand nu o sa mai fiu copil?

– Vei fi mereu copilul cuiva!

– Da… eu nu voi fi niciodata mare? se panicheaza micutul incruntandu-se.

-Vrei sa fi mare?

-Da!

– De ce?

– Sa nu mai dorm la amiaza, sa stau pana tarziu treaz la televizor, sa mananc desertul inainte de masa,  sa nu mai imi zica frate-meu ca sunt prea mic sa merg cu el si sa-l bat ca nu crede ca exista Mos Craciun!

-Da, tu ce vrei sa te faci cand esti mare?

-Eu vreau sa ma fac fericit! ai zis candva ca asta e cel mai important in viata.

Conversatia asta m-a facut sa ma gandesc la doua lucruri:

Gandul bun: mi-am indeplinit un vis, acela cu „Tu ce vrei sa te faci cand esti mare?”

Gandul care ma sperie: sunt mare acum?!

Neee! Nici vorba. Sunt genul de fata care danseaza pe trecerea de pieton de bucurie sub privirile soferilor opriti la semafor, care iasa in pijama pe afara fara sa se asorteze cu papucii de casa, care isi intinde mainile si le arata copiilor cum zboara avionul in cercuri si prefera oricand sa se uite la desene animate decat la stiri, care atunci cand sufla in papadii radiaza de fericire…

Suntem copiii de sub un cer inalt.

Message in a bottle…

Din nu stiu ce motiv am doua telefoane. Nu port cu mine nici unul. Unul din ele nu il am niciodata la mine, dar se pare ca mai nou acela suna cel mai des…

Astazi am gasit 27 de apeluri nepreluate (nu am descoperit cine suna, dar mi-am propus sa ma prefac ca nu sunt curioasa…), 6 mesaje (dintre care doua de la Vodafone) si bateria aproape goala. Intrigata de multele numere necunoscute… incep si deschid mesajele rand pe rand.

Primul m-a amuzatat: „Eu sunt Pelerino- raspunde!”

Al doilea m-a enervat : „Cocolino raspunde ca mi-am schimbat numarul…” aveam de gand sa sun si sa ma cert … pe cine faci tu Cocolino ma?! Adica cine esti? De unde ai numarul meu pe care nici eu nu-l am si mai ales ce vrei?!

Am mai deschis un mesaj inainte sa ma napustesc asupra lui Pelerino agresiv si sa-i cer socoteala fara sa astept sa se scuze: „Cartela cealalta am blocat-o din greseala si nu stiu codul puk. Am luat azi o cartela noua, dar nu stiu numarul tau de telefon si am luat-o la brodeala. Cred ca am incercat de 25 de ori la numere diferite. Poate nici asta nu e al tau, dar faptul ca nu raspunzi-ca ceilalti-  ma face sa cred ca asta e , dar nu vrei sa raspunzi si atunci mai incerc o data. Daca nici acum nu-mi raspunzi… consider ca ai luat o anumita decizie pe care TI-O RESPECT! GANDESTE-TE BINE! TE SARUT INDIFERENT  DE DECIZIE. P.s. in 5 minute plec la inmormantare…”

Mi-a cam taiat tot elanul si m-a inmuiat asa de-a binelea pe langa ca m-a speriat si nelinistit. Imi venea sa iau pe cineva in brate si sa-l consolez. Am sunat inapoi si imi raspunde o voce timida care nu ma auzea si care m-a facut sa tip in telefon:

-Alo!

-DA?!

-Alooo!?

-Alo!

Nu te aud, aloooo?!!

-DA!!!

-gata, te aud…

– Am sunat pentru ca am primit un mesaj…

-Aaaa!! si sunt sigura ca la capatul celalalt cineva se inrosise.

-Parea important, dar eu numai acum am vazut…

-Deci nu esti tu?!

-Nu, zic eu mai zambitor si in acelasi timp nostalgic.

-Ma scuzati, imi cer scuze!

-Nicio problema. Am vrut doar sa stiti…

-Imi cer scuze de deranj!

-Nu-i niciun deranj.

si cam asa s-a sfarsit conversatia… Nu stiu de ce, dar mi-as fi dorit sa povestesc mult mai mult cu acest strain.  Sa-l intreb care e povestea, sa-l ajut sa o gasesasca pe adevarata Cocolino si sa-l ascult, sa-si verse amarul in urechea mea.

Scriu acest post doar ca sa ma abtin, sa nu sun din nou- sa il hartuiesc la telefon- cel mai probabil determinandu-l sa-si blocheze si noul numar neintentionat…

P.S. Draga Pelerino, sper sa o gasesti pe Cocolino, nu stiu de ce cred asta, nu te cunosc, nu sunt o ciudata cu puteri paranormale, dar fiindca ai sunat la 25 de oameni fara sa-ti pese ca te faci de rusine… meriti sa o gasesti! Condoleante!

She’s only waiting on the next best thing…..

Imi pierdusem si ultimul strop de speranta ca voi mai adormi. Resemnata, m-am ridicat din pat, am descheiat camasa si am lasat-o sa se prelinga peste sani, coapse si sa moara la picioarele mele. Am imbracat o rochie rosie de plaja si am iesit afara, dar nu inainte sa arunc o privire catre patul in care inca se dormea. Nu am intrebat niciodata daca a visat in noaptea aceea. Zambetul subtil, dar satisfacator ii dadea oricum prezenta visului de gol.  Daca imi va povesti,voi asculta  cu drag si  ma voi preface ca simt emotiile, chiar daca  visele visate noaptea de cineva nu pot da aceiasi fiori altcuiva.
Afara, m-am ghemuit pe sezlong sub o patura si am asteptat.
De un timp ma trezesc inaintea naturii.  De data asta am fost chiar acolo cand s-a trezit, sa-i urez buna dimineata si sa ma laud ca am invatat sa zambesc cu inima. Intai cerul si-a deschis ochii insoriti, copacii si-au intins crengile sa se dezamorteasca de noapte si liniste, iar apoi incet si somnorase firele de iarba se ridicau rand pe rand scuturandu-se de roua – asteptand curajoase sa infrunte greutatea pasilor ce nu le va ocoli…
Nu cred ca sunt trista. Nu mai sunt!  Astazi vreau doar sa privesc cerul sa-mi  cunosc limitele ca mai apoi sa le sfidez.

Blocaj sentimental

Sufletul i s-a imprastiat in vant cand am suflat peste ea, dar dansand  un zbor trist a apus pe iarba acoperita de roua.

-Nu te mai plange! Accepta esecul, tine capul sus si fii barbat! Te doare? Bombeza-ti pieptul si umpleti plamanii de curaj! Stai drept si comporta-te ca un om educat. Pedepseste, dar nu uita de eleganta si discretie! E mai de efect…

Mai incerc o data, dar sufletul i-o ia razna izbind pamantul prea violent. Sigur natura a uitat sa se trezeasca in dimineata aceasta. Asta trebuie sa fie! Da!

-Nu mai plange! Lacrimile te uratesc. Cauti ocupatie doar ca sa nu ai timp sa te gandesti? Stai jos langa mine, povesteste-mi. Pana in ce clipa ti-ai planuit viata?

Cum era melodia ce o cant in minte de cateva ore?! „Take a breath, take it deep…” Cum sa nu o mai stiu, am ascultat-o de mult prea multe ori. Nu se poate! Gandeste-te! : „Take a breath, Take it deep” ceva cu „close your eyes, sometimes it helps. And then I get a scary thought… That he`s here means he`s never lost”, dar cum incepe?!

Mai suflu intr-o papadie. Nu se desprind doar doua-trei petale imbatranite prematur ce nu au invatat decat sa pluteasca spre pamant greoi. Suflu mai tare, se sperie, toate petalele sar sa se salveze luand sufletul cu ele si lasand tulpina dezbracata de frumusete, dar la impactul cu pamantul rece si umed rasuna agresiv si simt sub talpi cutremurul.

-Nu vrei sa auzi, sa vezi sau sa fi vazut, nu-i asa? Ce ai da sa fi invizibil precum gandul meu si expresia mincinoasa pe care am ales-o, contradictorie cu realitatea  sentimentului, a atmosferei in general?

-Ai ochii rosii si umflati.   Nu te mai ascunde dupa pleoape, nu tine! Tacerea ta  dezvaluie toate secretele impaienjanite, legate la subsol. Zgomotul lantului tarandu-se  si zdranganind atrag atentia asupra lor. Asemeni unui sir de detinuti incatusati la picioare si maini, mersul lor este incetinit. Privirile rautacioase ii arata cu degetul si rad. Fanfara ce-i acompaniaza functioneaza ca o litera stacojie prea dezgustata sa le stea prea aproape, prinsa in piept.   Toata zarva asta rasuna pana la ceruri. Noaptea se imprastie si se strecoara primele fire de lumina  amortita si necolorata. Spune ceva sa acoperi tacerea, da-i volumul mai incet! Te tradeaza! Spune orice!

-Nu, nu asta, spune altceva! Nici asta, nu, nu, nu!

Picuri de lumina  iti vor colora starea mulandu-se de deznadejdea ta. Gandeste-te repede la ceva, pana nu va fi prea vizibil si pana nu va incepe vantul sa raspandeasca adevarul ostil, sa polueze aerul.

Cineva sta ghemuit strangand genunchii la piept sperand ca astfel va tine si picioarele timpului legate. Degeaba a incoltit pe alocuri pretextul, clima nu este favorabila minciunii.

Cineva, curand, va plange- inca nu stie ca va plange, dar va plange. Cineva bate furios in perete cu pumnul in timp ce apa ce tasneste din dus nu-i spala numai superficial murdaria. Cineva isi sterge lacrimile… resemnat. Muzica  de pe fundal este plansul fara lacrimi si melodia din capul meu. Cred ca mi-am amintit. Asa vine? „Take a breath, Take it deep.Calm yourself, he says to me. If you play, you play for keep…”

-De ce esti asa gandit? Aaa! Socotesti. Te ajut? Iti soptesc formula? Parca era reusita minus pierdere. Cu ce ramai? Esti mai bogat? Ai reusit?

Mai suflu o papadie sa vad prognosticul:

-Viata se intampla in fiecare zi. Contractul nu permite retragerea sau renuntarea. Nu poti sa  ramai in cadrul asta. Poti cel mult sa-ti  blochezi simturile…

Cloțanilor!

Am fost in vizita la unchi. Au doi băieți, verii mei… (cam singurii in neamul asta mare de fete). Aștia mici, încântați de vizită, ne sar în brațe, ne pupă, ne trag după ei sa ne prezinte câinele, iepurașii, mingea…

Sunt simpatici rău, în special ăla micu. Seamană foarte bine cu Mutulică-piticu lu’ Albă ca zapada. Nu ai timp sa te plictisesti cu el prin preajma. Iti povesteste povesti care se termina cu „…si o zis sa nu mai zic la nimeni” dupa care isi bulbuca ochii si isi pune mana pe gura ca mai apoi sa-l poti urmari cum renunta la palarioara, o arunca pe jos sarind in semn de necaz pe ea. Alta data ii zice la maica-sa ca ii va aduce curand cele doua nurori (strict contributia lui) sa le cunoasca, eventual sa-si aleaga una…

La un moment dat eram in camera  cu sora-mea si prietenul ei. Povesteam intre noi cand intra ala micu (si cand zic ala micu, ma refer la un copilas de 6 ani si aproximativ 1 metru- cu tot cu telefonul lui smecher) avand un zambet diabolic ce-i descopera primii doi dinti cazuti. Inchide usa meticulos in urma lui, arunca o privire prin camera dupa care zice : „Uuuui, ce clotani faini pe aici!”. El profita de gurile noastre cascate de uimire si blocajul cuvintelor si se asigura ca nu e taica-so prin preajma. Se pune ca un little Van Damme in usa, sa nu fugim de frica afara si se uita fix la noi. Isi freaca palmile apoi ne arata pumnul lui cat doua mingi de ping pong infiorandu-ne din nou cu cei doi dinti lipsa ai lui si ne graieste iar: „Acum va bat pe toti, clotanilor!”

Ma duc in lume dupa usa!

Atunci nu mi-a fost frica de intuneric. Pe bau-bau nu-l cunosteam.  Cainii mari si rai ma lasau sa ii sufoc in brate, multumindu-se doar sa maraie ca mai  apoi sa se aseze si sa ma lase sa-i incalec spre uimirea si mai ales emotiile tuturor.  De oameni rai nici nu auzisem. In schimb mi-era frica de usa. Mai exact de dupa usa.

Cand eram mici si deloc cuminti maica-mea ne zicea ca daca mai facem rele pleaca in lume dupa usa  si nu se mai intoarce niciodata. Noi cascam ochii cat niste farfurioare de dulceata si cu barbiile tremurande ne asezam pe pat si ne tineam in brate inchipuindu-ne deja orfane. Ea ca un adult se distra copios pe seama noastra, eu insa chiar am crezut  multa vreme ca in  spatiul care se creaza intre o usa si perete exista o alta lume sau ca pe acolo se face intrarea in alta lume. Si tin sa mentionez ca nu-mi imagiam lumea aceea ca o lume frumoasa. O lume unde dispareau mamicile pentru totdeauna nu putea fi o lume frumoasa.  Asa de frica imi era de usi ca atunci cand ne jucam de-a v-ati ascunselea si aveam proasta inspiratie sa ma ghemuiesc tocmai dupa usa (jumatate din sticla) inima statea sa-mi explodeze de teama ca atunci cand voi iesi din ascunzatoare voi iesi intr-o alta dimensiune si ma blestemam singura ca am indraznit sa calc partea aceea interzisa in mintea mea de copil terorizat a casei.

Tot dupa usa se pare ca am invatat pronuntia corecta a cuvantului „mama”. Da, sora-mea fiind disperata de faptul ca ziceam „meme” in loc de „mama” si profitand de aceasta fobie a mea cu dupa usa, m-a transformat intr-o prizionera a spatiului acela ingust si sinistru – nu m-a eliberat numai cand am tipat cu toata forta care o au plamanii unui copil de 1-2 ani  dupa ajutor, adica „MAMA!!!!”

Astazi, de intuneric tot nu mi-e frica (… cand nu sunt singura sau e lumina), l-am cunoscut intre timp pe bau bau si pe asistentii lui-  dar nu mai tinem legatura,  si cainii…am o vorba- nu o sa vreau inel, ci  un caine ca un el sa ma auda spunand „I do!”.   In legatura cu oamenii rai… bine zice Dostoievski : „Am vazut si-mi dau seama ca oamenii pot fi minunati si fericiti fara sa piarda capacitatea de a trai pe pamant. Nu vreau si nu pot sa cred ca raul este o stare normala a oamenilor, si totusi ei toti isi bat joc de aceasta credinta a mea.”

Cu toate astea voi pleca la un moment dat dupa usa unei masini, tren, avion intr-o lume apoi in alta, alta si alta… si ca orice adolescent imi imaginez ca ma asteapta. Daca nu cu bratele deschise cu usile deschise sau  purtand cheia la vedere  sau  daca nu… gasesc eu un geam… o piatra!  😀

Ce a vrut sa zica artistul?! (in a kids mind)

Nu, nu ma apuc de interpretat poezii pe blog. Urmeaza totsi un mic exercitiu de memorie…

Omul este curios inca din frageda pruncie. Descoperim lucruri noi, cunoastem alti oameni, cercetam si  invatam.

Turuia intr-o zi la radio cu melodii de epoca. Printre astea s-a strecurat si melodia celor de la Non-stop- „Esti fata care-mi place”. In timp ce eu  eram foarte amuzata de amintirile care-mi navaleau in minte, un copil micut si dolofan foarte concentrat la versuri se incrunta si la fel de intrigat, dar cu o seriozitate si mai convingatoare se intoarce catre tatal lui. Isi pune mana in sold, se uita in sus, cauta privirea tatalui sau si-i cere socoteala. Ceea ce a urmat nu a fost tocmai cea mai serioasa discutie tata-fiu:

-Ma, tata! (pe fundal se auzea muzica „Esti fata care-mi place, ieee”)

– Da?! zice el parca intimidat de fiul sau de 4 ani. (pe fundal piesa continua: „Masina mea te-atrage, ooo”)

-Cum ii aia :”Masina mea te trage” ? Auzi, asa  zice cantecul. Inainte ca tatal sa apuce sa nascoceasca o parabola, fiind inca prea devreme sa-l initieze in ale agatatuli vietii, chipul copilului se descreteste parca se lumineaza si tatal este „salvat”:

–Aaa! Stiiiiu!!! Asa cum ne-o tras pe noi nenea Dorel cand ni s-o stricat masina, asa-i?!

…  si …BIS – (spre amuzamentul tatalui care isi priveste fiul multumit de descoperirea sa):

„Esti fata care-mi place, ieee

Masina mea „te trage”, ooo (copilul se uita spre tatal lui si zambeste mandru 😀 )

Iar asta nu-mi da pace, iee

Eu vreau doar sa ma distrez.„

Capcana timpului

Imaginati-va ca timpul este un CD. Pe tot CD-ul exista aceeasi melodie de un infinit de ori:

Acelasi inceput, aceeasi poveste, aceleasi note muzicale,  aceleasi instrumente, acelasi final.

Acum gandeste-te la melodia ta preferata. Gandeste-te la o melodie care te dezbraca de toate carpele pe care scrie numele altcuiva Kvl, Armani, Gucci, Esprit, Lacoste, Nike,  Calvin Klein, Levi’s la fel cum o floare renunta la frunzele uscate. Lasa-o sa-ti curga prin sange si sa se acorde cu pulsul si bataile inimii doar ca tu sa devii mai tu decat ai fost.

Asculta melodia care stie totul despre tine, care iti cunoaste fiecare cicatrice, fiecare dor, care te bucura, care te doare doar ca sa te poata vindeca.

Daca ai avea o astfel de melodie, nu ai asculta-o o data, inca o data si inca o data? Asta face timpul! Isi canta melodia cea mai reusita.

-Dar pe mine nu m-ai intrebat daca vreau sa fie ieri, azi sau maine.

Daca ieri e un azi ce si-a schimbat adresa in trecut,

Daca azi e mainele de ieri ce ne-a luat prin surprindere,

Daca maine va fi din nou azi, atunci eu sunt blocata intr-un timp deloc inventiv.

Daca timpul ar fi o harta ne-am rataci. De ce? Pentru ca numele locatiilor s-ar schimba din milimetru in milimetru, din secunda in minut, din minut in ora, din ora in zi, din zi in zile , saptamani, luni ani, batranete… Sa presupunem ca vreau sa ma deplasez din „azi” spre „maine” . In loc sa ajung in „maine” ajung tot in „azi”.  Ma intorc, sa vad unde am gresit, care iesire am ratat-o, dar „azi” s-a mutat. Acum in tara lui „azi” locuieste „ieri”  care nu ma lasa sa pasesc in casa lui fara pasaport de ieri.

Eu ce sa inteleg?Eu fug impreuna cu azi sau azi se tine lipit de mine?

Desi timpul are un infinit de urmasi, fiecare nou-nascut al lui se numeste „azi”?

-Unde ti-e inspiratia timpule?

Ah! iar a stat timpul in loc!

Under her skin inside her body

Poti sa o atingi,  sa-i  desenezi pe trup  vise,  si dorinte carnale.

Si celalalt cunoaste arta asta!

Poti sa-i indulcesti momentul cu un zambet.

Momentul se evapora si zambetul pleaca odata cu tine!

Poti sa-ti folosesti vocea ca sa o tulburi.

Nu esti singurul care ii vorbeste!

Poti sa-i atragi atentia?

Se pare ca poti, il ai pe „vino’n’coa'” …

Dar ai patruns cu toate astea in adancul ei ca sa  ramai?

Stii sa te uiti in ochii ei si sa-i asculti gandurile?

…

Capu’ tau! (cenzurat)

– De cand ne cunoastem?
bik:  noi?
– da!
bik: se pune si atunci cand vroiai sa fi prietena mea ca aveam par fain?
– aaaaa…partial, da oficial?
bik: pey de vreo 8 ani
bik: De ce?

…  Daca „Capu meu„… atunci si Capu tau!!!

P.s! Tot domnisoara cea mai de onoare vreau sa fiu! > 😀 <

Let’s do it the old fashioned way!

Miroase …aaa… fuuuugi!

Stiti vorba aia “Asa mama asa fiica?”, ei bine, am realizat ca in cazul meu, merge mai degraba invers : asa fiica asa mama!

Am mai pomenit despre talentele mele culinare. Nu e vorba ca nu ma descurc, dar cele si cele mai mari capodopere in bucatarie ale mele au fost mici incendii.

De aproximativ o saptamana sunt victima unui nou stil de viata sau daca vreti, unei “diete”:  S-a gandit maica-mea sa incerce o reteta noua, dar fiind o impatimita a emisiunii “Frumusete pe muchie de cutit” a uitat ca are pe  aragaz oala… si tin sa subliniez   ca a uitat de seara pana dimineata!

De aproape o saptamana ma apuca nostalgia cum deschid usa la bucatarie. Imi dau lacrimile la propriu. Oala sta si astazi inca in curte pe un piedestal pe un raft in toata splendoarea ei innegrita- ca nu are nimeni curajul sa se apropie de ea, darămite sa o ia in mana si sa o arunce.

Un miros mai intens si mai incapatanat decat simplul groaznic a pus stapanire pe bucataria noastra. Degeaba am spalat mobila, gresia si tot ce se putea spala si am lasat usa si geamul deschise 4 zile. Ori mi-a intrat mirosul in minte ori chiar miroase!!!

Mai nou, imi dau seama ca mi-e foame atunci cand ma incrunt fara justificare sau cand ma scutura frigurile. Cand se intampla asta, stiu ca e timpul sa trag o gura mare de aer in piept, sa ma prind de nas si sa fug repede in bucatarie sa fur 2- 3 biscuiti sau un mar si sa ies repede inainte sa mor sufocata.

Nu o sa sustin nici ca da rezultate noua “dieta”- ca ti se deschide apetitul de la atata alergat pe scari si cand te duci pe la bunici nu mai refuzi nici gogosii nici placintele.

My little stalker…

Ok, o sa para ca sunt o increzuta plina de mine si laudaroasa, dar a fost asa simpatica situatia… cel putin asa mi-a parut atunci. Acum, daca ma gandesc mai bine, ma simt si flatata, dar mai ales … batrana!

S-a intamplat intr-o zi obisnuita de marti. Martea care tocmai a trecut- nici ploaie, nici soare;  nici frig, dar in niciun caz cald. O zi dintr-acelea cand in stele nu este scris nimic. E doar o zi in plus, o zi in minus si nu-ti mai revii din starea de… nicicum. Am avut din nou „program de gravide” la liceu ( pana la 11:30).

Jeansi, tricou alb, geaca de piele, geanta azvarlita pe umar si ca de obicei cu parul prea voluminos si valvoi, aproape cret dar in mare parte aratand de parca tocmai m-am ridicat din pat… in toate directiile.

In fata scolii erau doua fetite imbracate in mult roz avand ghiozdane cu Hannah Montana.  Una din ele avea in mana un telefon mobil  indrepatat spre mine. Prima data am zambit gandindu-ma ca la cei aproximativ 6 ani ai ei, telefonul ei era probabil mai performant ca al meu. Eu nu ma omor cu tehnologia. Pot oricand sa ma lipsesc de telefon, fara sa ma simt „izolata” sau „cu un membru lipsa” -cum am mai auzit. Am nevoie de telefon doar ca sa il ratacesc printr-un buzunar de obicei uitat intr-o haina pusa in dulap, sa sune pana se descarca, sa nu-l aud si sa te certi pe urma cu mine ca de ce nu raspund la telefon, ca sa pot ridica indiferenta din umeri perchezitionandu-ma singura in cautarea lui…

In fine, ceea ce  mi-a retinut atentia a fost faptul ca se inghionteau reciproc susotind si mai ales cand am realizat ca ma filmau.

A fost categoric un moment din acela cand iti este invadat spatiul personal chiar daca s-au straduit sa fie discrete. Se simte si mai ciudat cand doua copilute iti urmaresc pasii. Am mai patit sa fiu urmarita de priviri deloc discrete. Ba unii chiar nu s-au abtinut nici de la comentarii. Dar intotdeauna au fost baieti grosolani sau fete  care cauta scandal, de care zic sincer mi-e frica , si niciodata doua copilute. M-am prefacut ca nu observ cum ma urmaresc prin telefonul din mana. Primul meu gand a fost ca probabil au un proiect la scoala si fac un filmulet. Cand am trecut pe langa ele, nu mi-am putut stapani ranjetul, desi mi-am muscat buza si am privit in jos si in alte parti… Daca pana acum m-au urmarit pe ecran, acum se uitau la mine, cea reala,  plimband mana cu telefonul dupa mine instinctiv.  Doar atat am auzit in timp ce ma indepartam de ele: „Ti-am zis eu ca vine pe aici! Asa vreau sa fiu cand o sa fiu mare!”

Drinks are on me, girls!

Cand imi bat recordul, dau de baut.

(” To do list”)

The heartless heart collector

Metal heart, paper heart, silk heart, broken heart, runaway heart,crazy heart, naked heart,  dusty heart, hungry heart, Ace heart, golden heart, stolen heart, borrowed heart, wood heart, chocolate heart, little heart, big heart, lost heart, cold heart,  old heart, new heart, sick heart, my heart, this heart, no heart, … buy a heart!

Punct si de la capat…

-Gata! Mai bine punem punct. Am prea multe de pierdut daca incalc limita.

–Cum ar fi?!

Nu m-am putut gandi la nimic in acea zi. I-am urmarit respiratia prea linistita in timp ce se uita drept in ochii mei.  Buzele i s-au arcuit in zambetul acela strengar.

Am pasit inspre el,  si i-am conturat zambetul cu varful degetelor mele.

-Nimic! Presupun ca nu se intampla nimic, daca intrec limita.

-Intotdeauana exista o alta limita undeva, m-a completat si mi-a prins mana intr-a lui …

-Poate data viitoare ma voi gandi la ceva in favoarea mea.

A ras. M-a tras inspre el, mi-a lipit trupul de al lui, mi-a cuprins fata cu palmele si si-a lipit zambetul de fruntea mea. Apoi  eu am urcat, el a coborat… Un singur  zambet.  Perfect!

-Data viitoare, am soptit…

A ras din nou…

Toate in 1.

Thank you! Thank you very much!

In primul rand as vrea sa-i multumesc ???…naturii ca m-a facut cel mai rapid, bun/ roditor spermatozoid care…. Glumesc, glumesc!

Multumesc  Ada , Sevenfloor si cu ocazia asta si Adia si scuze daca uit pe cineva si mai ales pentru intarziere. Probabil se va mai intampla, si si mai probabil ca voi mai omite si  alte lepse, jocuri  sau premii, dar… ei bine… nu prea ma preocupa partea asta a blogosferei. Asta nu inseamna ca nu apreciez nominalizarea 😀 . Multumesc si pentru martisoare, pentru urarile de 8 martie si  felicitarile de Valentine’s.

Si acum…

(dupa 1h)

(1 h si 12 minute)…

…     (doua h si 39 de minute de uitat in gol)

(a 3-a oara…I give up!) -Serios,  parca am uitat ce-mi place…

Pai imi plac multe:

• imi place sa conduc
• imi plac papadiile
• imi place sa dansez
• imi place sa dramatizez
• imi plac baietii
• imi plac petrecerile
• imi place sa visez cu ochii deschisi sau inchisi
• imi place parul lung
• imi plac vacantele lungi
• imi plac iesirile
• imi place Rover 75
• imi plac cainii
• imi place sa citesc
• imi plac bebelusii
• mi-ar place sa fie marea  combinata cu muntele si sa ma bronzez si eu fara dureri
• mi-ar place sa imi compuna cineva un cantec
• dupa un timp am inceput sa ma distrez si cand ramasi in pana am inceput sa fac autostopul pe autostrada in Ungaria (de doua ori- p.s: faza cu piciorul nu e un mit – testat!)
• imi plac lucrurile si intamplarile marunte
• imi plac jocurile de cuvinte
• imi place sa fiu intotdeauna jumatate copil
• imi place sa am dreptate cand sunt optimista si sa ma insel cand predomina o latura mai putin senina
• imi place sa cred ca ca o sa fie totul bine!

-Sa scrie toata lumea ce ii place 🙂

And the award goes to:……………….se parce ca avem o situatie de egalitate…………….toata lumea!

-Multumesc si scuze inca o data!

„A pleca inseamna a muri putin.”

Ati vazut o fata inocenta,  increzatoare, cu un aer de  „ceea ce vezi e ceea ce primesti”, amuzant sa o ai in preajma,  stie sa rada de ea, niciodata ingrijorata, cu ochii mari si plini de viata, mereu pregatita sa cucereasca lumea?

…incotro a luat-o?!

Cautam fata care era plina de viata, care-si asuma un risc daca reusita i-ar fi provocat fie si un zambet. Spunea ca viata este asa cum ti-o construiesti zi de zi…

– Unde esti?! Cand ne-am pierdut?

but: „Nothing is permanent in this wicked world – not even our troubles.”

(Charlie Chaplin)

Happy „Just because day”!

Astazi TU esti TU! si asta e adevarul cel mai adevarat.

Nu exista nimeni in viata care sa fie mai TU decat TINE!

Scoate paharele si sampania: sa bem pentru tine, pentru mine si restul lumii!

Astazi  fii TU –> autenticul TU, cum nu ai mai avut curajul de prea multa vreme!

Incalta-ti pantofii de dans, vreau sa petrec:   pentru ca vreau sa invat sa dansez  pe muzica proprie- interioara sau pur si simplu pentru ca  e ultima zi din luna…

Poti alege tu motivul, imi convine orice astazi!

Make a wish!

Cu totii avem macar o data pe an dreptul la o dorinta:

• sufland in lumanarile de pe tort, sperand ca nu  se stinge si tineretea odata cu focul:  Inchide ochii, umple-ti pieptul de o mie de dorinte si sufla una  direct realizata daca poti!
• fantana vanzatoare de dorinte: Cat ai plati pentru un vis? Te poti lipsi de o  moneda?
• noroceii (papadii 😀 )
• firicelul magic de geana de pe obraz
• mai sunt si stelele cazatoare plus cate altele…

… si din cand in cand, una din dorintele alea se indeplineste. Si atunci ce?! E chiar asa cum ne-am dorit? Sa fie la fel de minunat pe cat am sperat? O sa ma scald in caldura propriei mele fericiri sau pur si simplu voi observa ca am o lista incarcata de alte dorinte ce asteapta sa fie dorite?

Living in the past

Opriti planeta, coborati, eu mai raman o tura!

Abia acum 3 luni mi-am potrivit ceasul sa exist in aceeasi dimensiune temporala cu lumea si cand am inceput si eu sa ma obisnuiesc cu noul fus orar…

…nu sunt impotriva  schimbarilor, doar ca am uneori prostul obicei de a ramane mult timp fixata pe ceva. Poate prea mult.

…probabil asta e motivul pentru care ma incapatanez sa  raman cu o ora mai tanara, pana la urmatoarea schimbare inca un pic…

P.s: De data asta cred de fapt ca e de la medicamente! M-am gandit ca poate daca schimb ordinea, adica sa iau prima data pilula galbena apoi cea rosie si capsula bej sa ramana dupa cea verde pal… poate va trece efectul de „E.T.”de care dau semne zilele astea.

The darkest corner

Pentru ca am visat ca m-ai ucis inainte sa ma nasc,

Pentru ca te-am iertat inainte sa te invinovatesc,

Pentru primii pasi in viata pe care i-am facut fara tine,

Pentru fiecare premiu pe care l-am castigat si nu ai fost in multime sa fii mandru de mine,

Pentru fiecare „De ce numai atat? De ce nu mai mult?!” in locul unui amarat de „Bravo!”,

Pentru imaturitatea mea pe care nu vrei sa o accepti,

Pentru toate datile cand am simtit ca trebuie sa te mint sa fii multumit de mine,

Pentru toate cuvintele rautacioase si glumele proaste care le faci pe seama mea,

Pentru cand ai inceput sa nu mai ai timp si sa te doara capul,

Pentru toata neglijenta pe care mi-o acorzi,

Pentru ca nu sunt speciala,

Pentru toate promisiunile incalcate,

Pentru toate minciunile care mi le servesti,

Pentru toate secretele care ne despart,

Pentru lipsa de incredere care nu te deranjezi sa o ascunzi

Pentru scutul cu ajutorul caruia ma protejez de lucrurile bune,

Pentru alegerile neinspirate pe care le fac,

Pentru fiecare amintire pe care nu o sa o am,

Pentru ca nu m-ai invatat sa ma indragostesc,

Pentru ca m-ai transformat intr-o sclifosita,

Pentru ca ma trezesc ca vreau „acasa”,

Pentru ca cel mai mare pacat al meu este constienta,

Pentru ca desi tu nu ma intelegi, eu te inteleg pe tine,

Pentru ca nu putem fi prieteni cei mai buni,

Pentru ca nu te-am lasat niciodata sa ma vezi plangand sa poti sa-mi sa-mi stergi lacrimile,

Pentru ca tie iti este mai frica,

Pentru ca nu ma pot baza pe tine niciodata,

Pentru ca te-am asteptat in ploaie, soare si frig, dar ai intarziat prea mult,

Pentru ca ma vezi, dar nu ma cunosti,

Pentru ca ma auzi, dar nu ma asculti,

Pentru ca nu pot sa iti spun ca am probleme,

Pentru ca voi pleca,

Pentru ca imi va fi dor!

De fiecare data cand descopar o noua fisura intre noi, ma consolez – spunandu-mi ca cioburile aduc noroc…

Spion fara voie

Nu am vrut sa fiu martora unei certi in cuplu astazi cand ma intorceam de la scoala.

Nu am  simtit nevoia sa ascult toate convorbirile telefonice care au dansat pe varful timpanului meu.

Nu am vrut sa aflu ca baiatul isi inseala prietena fara rusine,remuscari, ba din contra, se pare ca fapta i-a lasat  mult gust de mandrie in glas…

Nu am vrut sa stiu nici despre violentele domestice din caminele diferitelor familii.

Am vrut doar sa trec strada la trecerea de pietoni si in nici un caz sa aud planul de razbunare a doua fete despre cum aveau sa-i seduca prietenul unei „prietene” fiindca lor li se parea ca e prea „nu-stiu-cum, nicicum”.

Seara, cand am iesit din nou afara, nu m-am simtit cu nimic mai bine cand doi copilasi pe care i-as fi luat cu usurinta sub radical au inceput sa ma fluiere si sa faca afirmatii care au paganit, patat, sfasiat si omorat  inocenta, abandonand apoi cadavrul unui suflet pur intr-un oarecare sant mizerabil. A sunat atat de nenatural cand le-am auzit vocea prea matura, prea brutala si aparent antrenata cu un asemenea limbaj… .  Am fost atat de dezamagita incat nu m-am putut incumeta nici sa-mi intorc privirea sa le privesc umbrele mici care ma urmareau la cativa pasi distanta in intuneric. Nici in magazin, la lumina nu m-am putut uita la jumatatile de oameni a caror privire am simtit-o infipta in mine…

Doar in reflectia sticlei am avut curajul sa le observ statura mult prea mica si gurile mult prea larg deschise pentru  cineva care a incercat sa ma faca sa ma simt o bucata de carne strigand in urma mea mereu pana atunci :”Mama, ce bucatica! Ui ce forme are!”

M-am gandit ca la varsta lor (max 7-8 ani)  eram fericita sa fiu copil.  La 7 ani, timiditatea  era intelepciunea cea mai mare.  Indrazneam sa evadez din starea aceasta doar cand ma jucam, cand interpretam un rol. Am stiut sa-mi gust copilaria cu lingurita.

Nu am vrut sa aflu ca vanzatoarea, care m-a ignorat 3 minute, s-a certat cu sotul deoarece acesta a uitat sa achite facturile.

Nu am avut nici cea mai mica intentie de a afla barfa de ultima ora a unor necunoscuti. Astazi a fost aglomeratie, s-a circulat bara la bara si oamenii nu au avut retineri in a vocifera fiecare ce-l doare… ca sa auda toata lumea problemele lor personale, fara sa tina cont de faptul ca eu nu am vrut sa stiu…

Ajutor, sunt un pieton blocat in trafic!